joi, 31 iulie 2008

muntele Sinai - muntele Teofaniei si manastirea sfintei mucenite Ecaterina

Codicul Sinaitic
Muntele Sinai
Un fragment din zidul de aparare al manastirii
Intrarea in manastirea sfintei mari mucenite Ecaterina
Curtea interioara
Sfantul Rug
Paraclisul Sfantului Rug
Sfantul Altar si racla cu moastele sfintei mari mucenite Ecaterina
Rasarit de soare pe muntele Sinai

Am gasit astazi aceste fotografii minunate de la Locurile Sfinte. Sursa lor este aici.
Un parinte drag inimii mele, care vietuieste pe meleaguri banatene, are un indemn foarte intelept pentru pelerini, care a izvorat din experienta lui duhovniceasca. El ii povatuieste sa se inarmeze cu credinta, rabdare si dragoste cand pleaca intr-un pelerinaj, pentru ca multe sunt ispitele si incercarile la care vor fi supusi "fie inainte, fie in timpul, fie la sfarsitul pelerinajului". Asa am socotit si eu pierderea aparatului de fotografiat - drept o ispita - dupa ce m-am intors din pelerinajul la Locurile Sfinte. De aceea, m-am bucurat foarte mult cand am gasit fotografii din Locuri atat de scumpe inimii mele si le postez ca sa ne bucuram impreuna.

miercuri, 30 iulie 2008

sfintii apostoli Sila, Silvan, Crescent, Epenet si Andronic




Sfintii praznuiti astazi au facut parte din cei 70 de apostoli.
Sfantul Apostol Sila
a fost tovarasul si prietenul devotat al Apostolului Pavel: " Iar Pavel, alegand pe Sila, a plecat, fiind incredintat de catre fraţi harului Domnului. Si strabatea Siria si Cilicia, intarind Bisericile "(Faptele Apostolilor 15 : 40-41). Mai tarziu, Sfantul Sila a devenit episcop in Corint si a dormit intru Domnul cu pace.

Sfantul Apostol Silvan a devenit episcop in Tesalonic si a adormit intru Domnul cu pace. Este pomenit in scrisori atat de catre Sfantul Apostol Pavel - "Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos, Cel propovaduit de noi voua, prin mine si prin Silvan" (II Corinteni 1:19), cat si de Sfantul Apostol Petru - "Cu Silvan, credinciosul frate, precum socotesc, putine v-am scris voua" (II Petru 5: 12)

Sfantul Apostol Crescent, pe care Sfantul Pavel il mentioneaza in A Doua Epistola catre Timotei – "Că Dimas, iubind veacul de acum, m-a lăsat şi s-a dus la Tesalonic, Crescent în Galatia, Tit în Dalmaţia" (4:10), a devenit episcop in Calcedon si a adus pe multi la dreapta credinta.

Sfantul Apostol Epenet. Despre apostolul amintit in Epistola catre Romani "Îmbrăţişaţi pe Epenet, iubitul meu, care este pârga Asiei, în Hristos" (Epistola catre Romani 16 :5) se stie ca a devenit episcop in Cartagina; a indurat multe chinuri de la pagani, a adus pe multi la credinta in Hristos si a adormit intru Domnul cu pace.

Sfantul Apostol Andronic este pomenit de catre Sfantul Apostol Pavel in Epistola catre Romani - "Imbratisati pe Andronic si pe Iunia, cei de un neam cu mine si impreuna inchisi cu mine, care sunt vestiti intre apostoli si care inaintea mea au fost intru Hristos" (16:7). El mai este cinstit si in ziua de 17 mai impreuna cu Iunia.

Surse:

http://ro.orthodoxwiki.org/Apostoli#Cei_.C5.9Eaptezeci

http://www.sarbatori-crestine.ro/vietile-sfintilor/iulie/sfintii-apostoli-sila-silvan-crescent-epenet-si-andronic-din-numarul-celor-70-30-iulie/

http://ocafs.oca.org/FeastSaintsViewer.asp?FSID=102132

despre noul tratat al UE


"NU" inseamna "NU"!


Fragmente din discutiile purtate in Parlamentul European (Strasbourg) 16-18
iunie 2008, ca reactii la votul negativ al irlandezilor asupra Tratatului
de la Lisabona.

"Daca procesul de ratificarea va continua, inseamna ca liderii UE n-au
invatat nimic, iar politicienii inca mai cred ca stiu ce este mai bine si
ca oamenii/popoarele se inseala.
Definitia mea este ca popoarele
au intotdeauna dreptate." (Philip Bushill-Matthews, Marea Britanie, grupul EPP-ED)


Într-o frumoasă zi de octombrie a anului trecut, liderii unionali se
întâlneau la Lisabona, capitala
Portugaliei, în încercarea de a elimina
diferentele dintre ei referitoare la Tratatul de Reformă a Uniunii. Afară
demonstrau 200.000 de oameni. Demonstrau pentru că cetătenilor UE li se
refuza dreptul de a se pronunta asupra procesului de revizuire a
mult-discutatei Constitutii unionale, deghizată acum sub titulatura de
Tratat de Reformă a Uniunii.

O dată în plus, Uniunea îsi arăta hotărârea de a-si impune vointa si de a
călca în picioare vointa populară.

Desi demonstratiile de la Lisabona au fost cele mai mari din capitala
portugheză din ultimii 20 de ani, ele au fost ignorate

complet de presă, care nu a scos o vorbă despre ele.

Evenimentul a constituit o demonstratie a puterii pe care această Uniune
deja o exercită asupra presei si astfel asupra opiniei publice. Asa cum
arăta Thomas Rupp, coordonator al Campaniei pentru Referendumul European,
liderii unionali adunati la Lisabona "s-au lăudat că au reusit să
depăsească criza institutională, dar de fapt nu au făcut decât să amplifice criza democratiei, prin evitarea completă a cetătenilor. Si, evident, nu putem conta prea mult că mass-media va face ceva în această privintă" (EU
Observer, 23 octombrie 2007).

Noul colos economic si politic are deja o istorie în ceea ce priveste felul
în care îsi făureste tratatele si normele prin propriile institutii -
institutii menite a impune vointa Uniunii deasupra drepturilor si
suveranitătii statelor membre. Liste normelor obligatorii astăzi pentru

cele 27 de state membre, în multe cazuri în dauna suveranitătii acestora, ajunge la 90.000 de pagini!


Nu demult, Irlanda, Franta si Olanda au respins, prin referendum,
Constitutia unională. Guvernul Marii Britanii s-a speriat atât de tare de
sondajele de opinie care arătau că 70 la sută dintre britanici nu agreează
această Constitutie, încât a aranjat ca nici măcar să nu se ajungă la un
vot popular în această privintă. Aceeasi atitudine precaută si perversă în
acelasi timp au avut-o si celelalte state membre, inclusiv România.

Se pare că termenul "democratie" înseamnă pentru birocratii de la
Bruxelles cam tot atât cât înseamnă si pentru liderii de la Beijing. Cetătenii Uniunii sunt chemati la vot numai atunci când liderii sunt siguri că acestia votează cum trebuie.

Desi politicienii francezi, olandezi si germani si-au luat măsuri

de precautie si au trecut Tratatul prin parlamentele nationale, obtinând
repede ratificarea acestuia, iată că guvernul irlandez a avut din nou curajul – si obrăznicia - de a supune la vot Constitutia unională, rebotezată
"Tratat de Reformă". Cu toate eforturile făcute de politicienii lor pro-unionali, irlandezii au votat masiv pentru NU.

Liderii unionali sunt în derută. Din declaratiile lor, preluate de o presă
servil pro-unională, întelegem că irlandezii sunt un fel de Gică Contra.
Din cauza lor, Raiul nu poate coborî pe pământ.

Cu toate acestea, din ultimele lor declaratii, întelegem că procesul de
ratificare va merge mai departe (la zi, nouăsprezece state l-au ratificat
deja, desigur, nu prin referendum). Problema creată de votul negativ al
Irlandei a fost amânată pentru octombrie.

Prea ocupată cu demonizarea irlandezilor, presa nu suflă o vorbă

despre motivele pentru care acestia au respins Tratatul.

Anthony Coughlan, profesor emerit de Politici Sociale la Trinity College
Dublin, discută, într-un articol intitulat "These Boots Are Gonna Walk
All Over You" ("Veti fi călcati în picioare"), cele mai importante zece aspecte pe care le reglementează Tratatul cu pricina.
*
1. Tratatul de la Lisabona creează o nouă Uniune din punct de vedere
juridic. Noua Uniune devine practic un stat supranational:*

Tratatul îi conferă acestei noi Uniuni o constituie statală, care produce
aceleasi efecte juridice cu Constitutia respinsă de alegătorii francezi si
olandezi în 2005.

Afirmatia din Tratat - Uniunea va înlocui si urma Comunitătii Europene
(Art.1.3) - arată că Uniunea post-Lisabona va fi o nouă entitate, iar
Comunitatea
Europeană din care facem parte acum va înceta să existe.

*2. Tratatul permite noii Uniuni să actioneze ca un stat în relatia cu alte
state si cu proprii cetăteni:*

Ceea ce numim astăzi "Uniunea Europeană" nu este un stat. Nu este
nici măcar o entittate juridică sau corporativă. Nu are personalitate juridică. Numele "Uniunea Europeană" este un termen descriptiv pentru natura
relatiilor dintre cele 27 de state membre.

Tratatul de la Lisabona schimbă această situatie si creează o Uniune
constitutională, sub acelasi nume. spre deosebire de actuala Uniune, noua
Uniune va fi separată si superioară statelor ei membre. Ea va putea încheia
tratate cu alte state în toate domeniile ei de competentă, ca stat al
comunitătii internationale.

De asemenea, Tratatul creează functia de presedinte al Uniunii, precum si
cel de ministru de externe, de corp diplomatic si de procuror general. Noua
Uniune va fi semnatară a Conventiei Europene pentru Drepturile Omului, asa
cum sunt

si statele membre, inclusiv unele tări din afara Uniunii.

Tratatul stabileste principiul întâietătii legilor unionale în fata celor
nationale ale statelor membre (Declaratia 27). Noua Uniune creează
majoritatea legilor pentru statele membre si, potrivit Tratatului, noua
Uniune, care va înlocui Comunitatea Europeană, obtine puteri legislative si
mai mari, putând lua decizii cu majoritate de voturi în 68 de domenii sau
chestiuni politice asupra cărora statele membre au azi drept de veto.

*3. Pentru prima oară, Tratatul ne transformă în cetăteni adevărati ai
Uniunii - o modificare fată de actualul statut national sau onorific de
"cetătean al UE":*

În prezent, cetătenia unională este "complementară" cetăteniei
nationale, aceasta din urmă având în mod clar întâietate, cel putin pentru simplul fapt că actuala Uniune nu e un stat.

Tratatul de la Lisabona modifică însă întelesul "cetăteniei
unionale".
Articolul 17b.1 înlocuieste termenul "complementar" din propozitia
"Cetătenia Uniunii va fi complementară cetăteniei nationale",
astfel încât noua formulare spune: "Cetătenia Uniunii va fi suplumentară cetăteniei nationale". Aceasta le conferă celor 500 de milioane de locuitori ai actualelor state membre o nouă cetătenie, separată de cea natională.
Drepturile si obligatiile atasate cetăteniei unionale vor fi superioare
celor atasate cetăteniilor nationale, în caz de conflict între cele două,
datorită superioritătii legislatiei unionale fată de cea natională.

În felul acesta, orice aberatii legislative votate de liderii de la
Bruxelles vor avea prevalentă fată de legile nationale, iar noi va trebui
să ne conformăm pentru că "asa vrea Uniunea".

Statele membre îsi vor păstra constitutiile nationale, dar acestea vor
deveni subordonate noii Constitutii unionale. Cam ca în fosta URSS.

*4. Pentru a ascunde amploarea schimbărilor, se va păstra acelasi nume -
Uniunea Europeană - dar Tratatul de la Lisabona modifică fundamental natura
juridică si constitutională a Uniunii. În felul acesta, cetătenilor le este
ascunsă importanta modificărilor efectuate:*

Modificarea naturii constitutionale a Uniunii si a statelor membre se va
face între trei etape, mentionate în Tratat:

a) Se creează o Uniune cu personalitate juridică si existentă independentă
în toate privintele, astfel încât aceasta va putea functiona ca un adevărat
stat în relatia cu alte state si cu proprii cetăteni (Art. 32);

b) Noua Uniune înlocuieste actuala Comunitate Europeană si îi preia toate
atributiile si institutiile. De asemenea, preia atributele
"interguvernamentale" în domeniile politicii externe si penal,
justitiei si afacerilor interne - domenii care nu sunt incluse azi în legislatia unională - lăsând afară doar politicile de securitate în afara atributiilor noului supra-stat (Art. 11.1).

c) Noi devenim efectiv cetăteni ai unei Uniuni federale creată prin acest
Tratat. Statutul actual de cetătean national este redus, peste acesta
suprapunându-se statutul de cetătean al Uniunii.

*5. Se creează un Parlament unional pentru cetătenii noii Uniuni:*

Tratatul de la Lisabona/Constitutia unională creează membri ai
Parlamentului unional, transformându-i pe actualii "reprezentanti ai popoarelor statelor membre" în "reprezentanti ai cetătenilor Uniunii" (Art. 9a). Acest lucru ilustrează mutarea constituională pe care o realizează Tratatul, de la prezenta Uniune de state nationale la o nouă Uniune federală, cu cetăteni unionali - o Uniunea în care actualele state membre sunt reduse la statutul de provincii sau regiuni.

*6. Se creează un cabinet de ministri pentru noua Uniune:*

Tratatul transformă Consiliul Europei, "summitul" trimestrial al
sefilor de state membre, într-o institutie a noii Uniuni, astfel încât actele sale juridice vor fi, asemenea actelor celorlalte institutii unionale, supuse
avizului juridic al Curtii unionale de Justitie.

Din punct de vedere juridic, aceste summituri ale Consiliului European nu
vor fi fi întruniri "interguvernamentale" ale primi-ministrilor sau
presedintilor. Ca parte a noului cadru institutional, acestia vor trebui,
prin Constitutie, "să promoveze valorile Uniunii, să sprijine
obiectivele ei si să servească intereselor ei" si "să asigure uniformitatea,
eficienta si continuitatea politicilor si actiunilor ei" (Art. 9). De asemenea, ei vor "defini directia politică generală si prioritătile acesteia"

(Art.9b.

Consiliul European devine astfel un adevărat cabinet de ministri ai noii
Uniuni, iar membrii săi vor fi obligati să reprezintă Uniunea în raport cu
statele membre, iar nu statele membre în raport cu Uniunea.

*7. Se creează functia de presedinte al Uniunii:*

Caracterul federal al "summiturilor" Consiliului European, în noua
structură unională, este întărit si prin prevederea care conferă acestui Consiliu un presedinte permanent, cu mandat de până la 5 ani (2,5 ani, cu posibilitatea unei prelungiri) (Art. 9b).

Nu există nici o întrunire de sefi de stat sau guvern, în nici un context
international, care să mentină acelasi presedinte timp de mai multi ani, în
timp ce prim-ministrii nationali vin si pleacă.

*8. Se creează un cod de drepturi civile pentru cetătenii noii Uniuni:*

Toate statele dispun de coduri privind drepturile cetătenilor lor.

Pentru Uniune, va fi Carta Drepturilor Fundamentale. Ea va deveni obligatoriu prin noul Tratat, si va fi parte esentială din structura constitutională a noii Uniuni (Art. 6).

Se afirmă că aceasta va fi obligatorie pentru institutiile proprii Uniunii
si pentru statele membre, în implementarea legislatiei unionale. Totusi,
această limitare la legislatia si institutiile unionale este nerealistă,
din următoarele motive:

a) Principiile prevalentei si al uniformitătii dreptului unional fac ca
statele membre să fie obligate prin Carta Drepturilor Fundamentale nu doar
la implementarea legislatiei unionale, ci si la "interpretarea si
aplicarea legislatiilor nationale în conformitate cu legislatia unională";

b) Carta stabileste drepturi fundamentale în domenii în care Uniunea nu are
acum competente, cum ar fi eliminarea pedepsei cu moartea, afirmarea
drepturilor cetăteanului în procedurile penale si altele.

Aceasta conferă Curtii unionale de Justitie o nouă si lărgită jurisdictie
privind drepturile omului si drepturile civile, transformând această
institutie în autoritatea finală care va decide care sunt drepturile omului
pe întregul teritoriu acoperit de legislatia unională, inclusiv împotriva
curtilor supreme nationale si a Curtii pentru Drepturile Omului de la
Strasbourg - aceasta deservind toate tările europene, nu doar pe cele
unionale.

Astfel, dacă Uniunea va adopta o rezolutie privind legalizarea
"căsătoriilor" homosexuale pe tot cuprinsul ei (există deja o
propunere în acest sens), aceasta va deveni obligatorie pentru toate statele membre.

*9. Parlamentele nationale devin subordonate noii Uniuni:*

Tratatul subliniază rolul de subordonare al parlamentelor nationale în noua
structură constitutională a Uniunii, afirmând că "parlamentele nationale vor
contribui activ la buna functionare a Uniunii", prin varii mijloace
specificate la Articolul 8c. Imperativul "vor contribui" indică
obligatia parlamentelor nationale de a servi intereselor noii Uniuni.

Oricum, parlamentele nationale deja si-au pierdut mare parte din puterea
legislativă, legislatia fiind "recomandată" de către Uniune.
Cetătenii care aleg aceste parlamente si-au pierdut si ei dreptul de a decide asupra acestor legi.

Prevederea din Tratat, potrivit căreia, dacă o treime dintre parlamentele
nationale formulează o obiectie la o propunere a Comisiei, Comisia trebuie
să o reanalizeze, dar nu neapărat să o abandoneze, constituie o prea
măruntă compensatie pentru restrângerea democratiei efectuată prin pierderea a 68 de veto din partea parlamentelor nationale, ca urmare a altor modificări propuse prin Tratatul de la Lisabona.

*10. Noua Uniune are dreptul să-si acorde noi puteri:*

Acest lucru este ilustrat prin:

a) scopul lărgit al Clauzei de Flexibilitate (Art. 308), prin care, dacă
Tratatul nu conferă puterile necesare noii Uniuni pentru ca această să-si
atingă obiectivele foarte largi, atunci Consiliul poate lua măsurile
necesare prin unanimitate. Tratatul de la Lisabona extinde această
prevedere de la domeniul de actiune al pietei comune la toate politicile noii Uniuni, menite a servi atingerea obiectivelor ei mult mai largi. Clauza de
Flexibilitate a fost deseori folosită în ultimii ani pentru a spori
atributele legislative ale Uniunii;

b) Propunerea de "Procedură simplificată pentru revizuirea
Tratatului", care permite primilor ministrii si presedintilor Consiliului European să facă trecerea de la adoptarea deciziilor unionale cu unanimitate la votul cu majoritate calificată privind "Tratatul de functionare a Uniunii"
(Art.33.6), în care numărul populatiei unor state membre poate avea un caracter decisiv;

c) anumite "pasarele" vor permite Consiliului European să treacă de
la votul prin unanimitate la cel cu majoritate în anumite domenii, cum ar fi
cooperarea judiciară pe chestiuni civile (Art. 69d), penale (Art. 69f.2),
în relatia cu procurorul general unional (69i.4) si într-o serie de alte
domenii.

Profesorul Coughlan îsi încheie astfel analiza:

Odată ratificat Tratatul de la Lisabona, nu văd nici o functie statală
majoră pe care să nu o aibă si noua Uniune.
Aceasta va putea să oblige
statele membre să participe la războaie împotriva vointei lor. Tratatul nu
prevede că Uniunea ar putea merge la război, în timp ce statele membre s-ar
putea abtine.

Obligatia Uniunii de "a se dota cu mijloacele necesare pentru

Atingerea scopurilor si îndeplinirea politicilor sale" (Art. 269a), ceea ce
înseamnă obtinerea de "fonduri proprii" pentru finantarea acestora, poate fi
privită ca o posibilitate pentru Uniune de a avea atribute fiscale si de colectare de fonduri, desi aceasta va necesita unanimitate de voturi.

Totusi, noua Uniune va avea propriul guvern, cu ramuri legislative,
executive si juridice, propriul presedinte, proprii cetăteni si cetătenie,
propriul cod al drepturilor omului, propria monedă, politici economice si
fiscale, posibilitatea de a încheia tratate internationale, propriul
ministru de externe, corp diplomatic si reprezentant la ONU, propriul cod
penal si un procuror general.
Deja are simbolurile unui stat national, cum
ar fi drapelul, imnul, motto-ul si sărbătoarea anuală oficială.

În ceea ce priveste autoritatea statală a noii Uniuni, aceasta este
întruchipată de propriile institutii executive, legislative si juridice:
Consiliul European, Consiliul de Ministrii, Comisia, Parlamentul si Curtea
de Justitie. De asemenea, aceasta este implementată la nivelul statelor
membre si al autoritătilor acestora, care vor implementa si aplica legile
unionale si vor interpreta si aplica legile nationale în conformitate cu
cele unionale. Conform Tratatului de la Lisabina, statele membre vor fi
obligate prin Constitutie să facă aceasta. În acest fel, "autoritătile
de stat" ale Uniunii nu vor avea nevoie să fie reprezentate de soldati si
politisti care să circule pe străzile noastre în uniforme unionale.

Toate statele federale clasice, care s-au format prin transferul puterii de
la state constituente mici către o autoritate federală superioară, s-au
dezvoltat într-o manieră treptată, asa cum se întâmplă astăzi si cu
"Uniunea Europeană". Germania, Statele Unite, Canada si

Australia secolului 19 sunt exemple clasice. Uniunea Europeană o dobândit puteri mult mai repede decât oricare dintre aceste state federale - într-un interval de timp de aproximativ 60 de ani.

Principala diferentă dintre aceste federatii clasice si noua Uniune este
faptul că acele state popoarele vorbeau aceeasi limbă si împărtăseau
aceeasi istorie, cultură si solidaritate natională care le-au oferit o bază
democratică si au conferit legitimitate autoritătilor superioare. Toate
statele stabile sunt întemeiate pe comunităti în care oamenii vorbesc
aceeasi limbă si se identifică unul cul altul drept un singur popor -
"noi".
Pe de altă parte, în Uniunea Europeană nu există nici un popor "european",
decât statistic. Tratatul de la Lisabona reprezintă o încercare de a
construi în mod artificial o federatie europeană foarte centralizată,
pornind de sus în jos, pe baza popoarelor Europei, fără informarea si
consimtământul liber exprimat al acestora.

Dacă am fi avut o federatie europeană democratică si acceptabilă, cerinta
constitutională minimă pentru ea ar fi fost ca legile ei să fie initiate si
aprobate de către reprezentantii direct alesi ai poporului, fie în
Parlamentul unional, fie în cele nationale. Din nefericire, nici Tratatul
de la Lisabona si nici Constitutia unională nu prevăd asa ceva.

Conferind mai degrabă indirect o constitutie noii Uniuni pe care acesta o
creează, Tratatul de la Lisabona reprezintă ceea ce premierul belgian Guy
Verhofstadt numea "cheia de boltă a unui stat federal european".
Pentru elitele politice euro-federaliste care au instrumentat vreme de decenii acest proces, aceasta reprezintă o împlinire a ceea ce Declaratia Schuman din 1950, care întemeia Comunitatea Europeană a Cărbunelui si Otelului, declara a fi "primul pas în federatia Europei".

Sursa: 27/6/2008 Bogdan Mateciuc<bogdanmate@yahoo.com>

marți, 29 iulie 2008

te voi iubi mereu - traducere dupa Robert Munsch


O mama isi tinea nou-nascutul la piept si
incet il legana inainte si-napoi,
inainte si-napoi, inainte si-napoi.
Si in timp ce-l tinea cinta:
Te voi iubi mereu,
te voi indragi pentru totdeauna,
Atit cit voi trai,
Copilul meu vei fi.

Copilul a crescut. El a crescut si a crescut,
si a crescut. A crescut pina a implinit doi ani,
si a inceput sa alerge prin toata casa.
Tragea de cartile din biblioteca. Tragea
toata mincarea din frigider si lua ceasul mamei
si-l arunca in toaleta. Citeodata mama isi spunea:
Acest copil ma-nebuneste!

Dar noaptea, cind copilul de doi ani era linistit,
mama deschidea usa camerei,
pasea de-a lungul ei,
se uita de la marginea patului;
si daca el era intr-adevar adormit il lua
in brate si-l legana inainte si-napoi,
inainte si-napoi, inainte si-napoi.
Si in timp ce-l legana cinta:
Te voi iubi mereu,
te voi indragi pentru totdeauna,
Atit cit voi trai,
Copilul meu vei fi.

Baietelul a crescut. El a crescut si a crescut,
si a crescut. El a crescut pina cind a implinit noua ani.
Si niciodata nu vroia sa faca baie, si de cite ori
bunica ii vizita el vorbea urit. Citeodata
mama ar fi vrut sa-l vinda la gradina zoologica!

Dar noaptea, cind el dormea,
Mama deschidea incetisor usa camerei,
Pasea de-a lungul ei si se uita de la marginea patului.
Daca era intr-adevar adormit, ea-l lua in brate
pe acel baiat de noua ani
si-l legana inainte si-napoi,
inainte si-napoi, inainte si-napoi.
Si in timp ce-l legana cinta:
Te voi iubi mereu,
te voi indragi pentru totdeauna,
Atit cit voi trai,
Copilul meu vei fi.

Baiatul a crescut. El a crescut, si a crescut,
si a crescut. Si a crescut pina cind a ajuns un adolescent.
El avea prieteni ciudati si purta haine ciudate,
si asculta muzica ciudata.
Citeodata mama lui se simtea
ca intr-o gradina zoologica!

Dar noaptea, cind acest adolescent dormea,
mama deschidea usa camerei lui,
pasea de-a lungul ei si se uita de la marginea patului.
Daca era intr-adeva adormit, ea-l lua in brate
pe acel baiat mare, minunat,
si-l legana inainte si-napoi,
inainte si-napoi, inainte si-napoi.
Si in timp ce-l legana cinta:
Te voi iubi mereu,
te voi indragi pentru totdeauna,
Atit cit voi trai,
Copilul meu vei fi.

Adolescentul a crescut. El a crescut si a crescut,
si a crescut. A crescut pina a devenit un adult.
A parasit casa parinteasca si si-a luat o casa
in cealalta parte a orasului.

Dar citeodata, in noptile intunecate
mama se urca in masina ei si traversa orasul.
Daca toate luminile in casa fiului ei erau stinse,
ea deschidea geamul de la dormitorul lui,
pasea de-a lungul lui si se uita de la marginea patului.
Daca acel barbat mare, minunat, era intr-adevar adormit
ea-l lua in brate si-l legana inainte si-napoi.
Si in timp ce-l legana cinta:
Te voi iubi mereu,
te voi indragi pentru totdeauna,
Atit cit voi trai,
Copilul meu vei fi.


Ei bine, acea mama a imbatrinit.
Si a imbatrinit, si a imbatrinit, si a imbatrinit.
Intr-o zi si-a sunat fiul si i-a spus,
Ar fi bine sa vii sa ma vezi
caci sint foarte batrina si bolnava.
Cind el a ajuns la usa, ea a incercat sa cinte
cintecul. Ea a cintat:
Te voi iubi mereu,
te voi indragi pentru totdeauna…
dar nu a putut sa-l termine
Pentru ca era prea batrina si bolnava.

Fiul s-a indreptat spre mama lui.
A luat-o in brate si a leganat-o,
inainte si-napoi, inainte si-napoi,
inainte si-napoi.
Si i-a cintat acest cintec:
Te voi iubi mereu,
te voi indragi pentru totdeauna,
Atit cit voi trai,
Mama mea vei fi.

Cind fiul s-a intors acasa in acea noapte,
a stat nemiscat mult timp la capatul scarilor.
Apoi a mers in camera
unde fetita lui nou-nascuta dormea.
A ridicat-o in brate si foarte incet a leganat-o,
inainte si-napoi, inainte si-napoi,
inainte si-napoi.
Si in timp ce-o legana a cintat:
Te voi iubi mereu,
te voi indragi pentru totdeauna
Atit cit voi trai,
Copilul meu vei fi.

luni, 28 iulie 2008

un moment istoric pentru Ortodoxie







Ieri s-au intalnit la Kiev, dupa 8 ani, patriarhul ecumenic ortodox - Bartolomeu si patriarhul Bisericii Ortodoxe Ruse - Alexie. Au participat impreuna cu alti intai-statatori ai Bisericilor Ortodoxe la marile sarbatori organizate in Ucraina cu prilejul implinirii a 1020 de ani, de cand sfantul Vladimir-Vasile (despre care am amintit aici) i-a increstinat pe slavi. Site-ul oficial al Bisericii Ortodoxe Grecesti prezinta acest moment din viata Bisericii Ortodoxe drept "un moment istoric al Ortodoxiei". Fie ca sfintii ortodocsi sa ne stranga intotdeauna in jurul lor si sa ne ajute sa ne intalnim toti intru Duhul Sfant!
Sursa:

http://www.romfea.gr/index.php?option=com_content&task=view&id=1503&Itemid=1

sfanta Irina Hrisovilanta - sfanta rugaciunii neincetate


Sfanta Irina s-a nascut in secolul al IX-lea in Capadochia. Deoarece era foarte frumoasa atat fizic, cat si spiritual, a fost adusa la Constantinopol pentru a fi prezentata imparatului Mihail (842-867) ca posibila viitoare mireasa. Totusi, asa cum relateaza sfantul Ioanichie cel Mare, voia Domnului pentru ea a fost aceea de a-i fi Lui mireasa si de a imbraca straie de monahie. A practicat o viata monahala ascetica si a suferit mari lupte de la demoni ; in perioada in care a fost doar sora, a inceput sa practice sfaturile sfantului Arsenie cel Mare, legate de monahism – se ruga intreaga noapte cu mainile ridicate spre ceruri. Dumnezeu a facut mari minuni prin ea si a aratat prin ea mari semne, asa incat a fost cinstita de obstea manastirii in care vietuia si a ajuns stareta la Manastirea Hrisovilantu. Dumnezeu i-a daruit si darul inainte vederii si, de asemenea, stia toate gandurile celor care veneau sa ii ceara ajutorul si sfatul. A aparut intr-o vedenie in fata imparatului si l-a mustrat ca vroia sa acuze pe nedrept un nobil. In viata sfintei (care se poate citi doar in limba greaca) se istoriseste ca un marinar din insula Patmos, caruia i-a aparut sfantul Ioan Evanghelistul, i-a adus un taler cu mere placut mirositoare si tamaduitoare. Si i-a spus sfintei ca sfantul Ioan l-a trimis sa i le dea spre ajutor si sa ii spuna ca sunt mere din rai. A adormit intru Domnul la varsta de 103 ani si era la fel de frumoasa fizic si duhovniceste ca atunci cand era tanara. Dupa adormire, a savarsit nenumarate minuni fata de cei care o cheama in rugaciune spre tamaduire.

Traducere E.T. dupa www.iconograms.org

Chiar si in zilele noastre, minunile sfintei Irina Hrisovilanta blagoslovesc pe cei care o cinstesc. Maicile de la manastirea Sfantul Efrem Sirul de pe muntele Olimp ne-au marturisit, in timpul pelerinajului de anul trecut, ca au inchinat un paraclis sfintei Irina si langa acesta au plantat o tuie – care este considerata a fi copacul ei. Si fara sa il altoiasca, tuia s-a transformat in mar roditor. Si maicile blagoslovesc cu mere pe toti pelerinii care se intampla sa treaca pragul manastirii la vremea rodirii lor. Sfanta Irina Hrisovilanta este cel mai adesea pictata in icoane in stare de priveghere, iar in spatele ei sunt tui care se pleaca si ele spre rugaciune.

Alte date despre viaţa acestei sfinte puteţi citi aici.

duminică, 27 iulie 2008

sfantul mare mucenic si tamaduitor Panteleimon


Acest sfant, care a fost originar din Nicomidia, a fost fiul lui Eustorgius si al Eubulei. Tatal lui a fost un idolatru, dar mama sa a fost crestina, provenind dintr-o familie de inchinatori ai Dumnezeului Celui Viu. Datorita mamei sale a cunoscut credinta si, chiar daca mai tarziu, a fost catehizat in credinta intru Hristos de catre Sfantul Hermolaus (praznuit in 26 iulie) si a fost botezat de catre acesta. A fost inzestrat cu un talent deosebit in medicina, pe care a practicat-o cu filantropie, tamaduind orice boala sau neputinta mai mult cu ajutorul harului lui Hristos decat cu ajutorul medicinei. De aceea, chiar daca parintii trupesti l-au numit Pantoleon (« in toate este ca un leu »), deoarece a aratat mila fata de sufletele si trupurile oamenilor, a fost numit pe buna dreptate Panteleimon, care inseamna « mult-milostiv » sau « in toate milostiv ». O data, dupa ce a tamaduit un orb chemandu-L in ajutor pe Dumnezeu, a deschis si sfuletul aceluia pentru cunoasterea Adevarului. Acesta a fost, de fapt, motivul pentru care a suferit mucenicia ; orbul a fost intrebat de cine a fost tamaduit si cum i s-au deschis ochii, iar acesta a raspuns – la fel ca orbul din Evanghelii - ca a fost un medic si felul in care a fost vindecat. Pentru aceasta sfantul mucenic si mare tamaduitor Panteleimon a fost condamnat la moarte imediata. A fost arestat, a indurat multe vatamari trupesti, iar in anul 305 i-a fost taiat capul, in timpul regatului lui Maximian. Sfantul mare mucenic Panteleimon este unul dintre Sfintii Tamaduitori fara arginti si este cel mai cunoscut dintre acestia, fiind deseori chemat in ajutor. Este intr-un fel egal la statura cu sfantul Gheorghe - care este cel mai des chemat in ajutor dintre sfintii mucenici.

traducere după http://www.iconograms.org/

Acatistul sfantului mare mucenic si tamaduitor Panteleimon aici.

sâmbătă, 26 iulie 2008

maxime 4


Nebunia in randul indivizilor este rara - dar in cadrul grupurilor, partidelor, natiilor si epocilor - este ca o regula.(Friederich Nietzsche)

Cea mai stranie forma de a indeparta pe cineva este a sta langa el si a sti ca nu-l vei putea avea niciodata. (Gabriel José García Márquez)

Nu exista tortura mai nemarginita pentru om ca propriile ganduri.(John Webster)

Oamenii se intalnesc si se cunosc. Apoi se despart. Se despart pentru ca au facut imprudenta de a se cunoaste. Se despart, dar nu se uita.(Anonim)

Cel mai usor e sa te inseli singur, caci fiecare crede ceea ce doreste.(Demosthenes)

Dintre toate jignirile, batjocura este cea care se iarta cel mai greu.(Anonim)

Sa ai curajul sa risti pentru adevarul din inima ta, dar sa nu te minti cand il ascunzi! (Anonim)

Nu-ti fie frica sa faci un pas mare. Nu poti trece o prapastie din doua sarituri mici.(David Lloyd George)

vineri, 25 iulie 2008

cuvioasele Olimpiada si Eupraxia



Scrisoarea I
Stăpânei mele, preavenerabilei şi preaiubitoarei de Dumnezeu diaconiţei Olimpiada, Ioan episcopul, în Domnul salutare.

1.a. Cu cât mai mult se întind asupra mea încercările, cu atât mai mult îmi creşte mângâierea şi am mai bune nădejdi de viitor. Acum toate se scurg mulţumitor şi cu vânt prielnic. Cine a văzut? Cine a auzit? Sunt stânci ascunse sub apă, stânci pline de primejdie, vârtejuri de apă şi furtuni mă lovesc cu putere; e noapte fără lună, întuneric adânc, prăpăstii şi stânci; călătoresc, e drept, pe o astfel de mare, dar nu mă simt mai rău decât cei ce se clatină în port.

b. La acestea, dar, gândeşte-te şi tu, Doamna mea prea iubitoare de Dumnezeu! Ridică-te deasupra tulburărilor şi furtunilor acestora şi învredniceşte-mă cu veşti despre sănătatea ta. Eu sunt sănătos şi vesel. Trupul mi s-a mai înzdrăvenit; respir aer curat, iar ostaşii, care mă însoţesc, sunt atât de îndatoritori, că nu mă lasă să mă folosesc de slugile mele; fac ei treburile lor. Dragostea ce mi-o poartă îi îndeamnă la asta. Pretutindeni sunt însoţit de oameni; şi fiecare din aceştia îi fericeşte pe cei ce mă slujesc.

c. Un singur lucru mă întristează: nu sunt încredinţat că eşti şi tu sănătoasă. Dă-mi ştiri de sănătatea ta, ca să mă bucur şi de asta şi să-i aduc multe mulţumiri domnului Pergamie, prea iubitul meu fiu. De vrei să-mi scrii, foloseşte-l pe el pentru aceasta; e un prieten sincer, devotat mie şi cu foarte mult respect pentru evlavia şi bună-cuviinţa ta.

1 Scrisă din Niceea, iunie 404 [= XI, PG 52].

Scrisoarea III

1.a. Când văd mulţimea de bărbaţi şi de femei că umplu drumurile, popasurile şi oraşele pe unde trec, când îi văd că se uită la mine cu lacrimi în ochi, înţeleg cele ce se petrec în sufletul tău. Dacă aceştia, care mă văd acum pentru întâia oară, sunt atât de zdrobiţi de tristeţe, că nici n-o pot îndura uşor, ci când îi rog dau drumul la izvoare şi mai fierbinţi de lacrimi, îi îmbărbătez şi-i sfătuiesc, e vădit că furtuna din sufletul tău e mult mai puternică. Dar cu cât furtuna e mai puternică, apoi cu atât şi răsplata e mai mare, dacă înduri furtuna cu mulţumită şi cu bărbăţia cuvenită, precum o şi înduri. Un căpitan de corabie răstoarnă corabia dacă ridică peste măsură pânzele când bate vânt puternic, dar dacă le întinde cu măsură şi cum se cuvine, călătoreşte în deplină siguranţă.

b. Cunoscând acestea, Doamna mea prea iubitoare de Dumnezeu, nu te lăsa doborâtă de tirania tristeţii, ci stăpâneşte cu judecata ta furtuna supărării. Poţi să-o faci, pentru că nu-i mai mare furtună decât măiestria ta. Trimite-mi scrisori care să-mi dea această veste, pentru ca aici, între străini, să mă umplu de multă bucurie, aflând că ai îndurat tristeţea aceasta cu înţelegerea şi filozofia cuvenită. Scrisoarea aceasta ţi-o scriu când am ajuns aproape de Cezareea.

* Scrisă la sosirea în Cezareea, la sfârşitul lui iulie 404 [= IX, PG 52].

Scrisoarea XV

1.a. Te-ai fi aşteptat, oare, să duci o viaţă netulburată şi fără lupte, tu care din tinereţe ai arătat atâta filozofie şi ai călcat în picioare deşertăciunile omeneşti? Cum e cu putinţă asta? Dacă oamenii care se luptă cu oamenii primesc mii de răni şi în întrecerile atletice şi în războaie, cum poţi nădăjdui să duci o viaţă liniştită şi fără de griji, tu, care te-ai luat la luptă cu începătoriile, cu puterile, cu stăpânitorii lumeşti ai întunericului veacului acestuia, cu duhurile răutăţii155, tu, care te-ai luptat atât de vitejeşte şi ai înălţat atâtea trofee şi prin atâtea fapte ai amărât pe demonul acela sălbatic şi blestemat.

b. Nu trebuie, dar, să te tulburi că războaie multe te înconjoară de pretutindeni, că ai multe necazuri. Dimpotrivă, atunci ar trebui să te miri dacă n-ai avea de dus războaie şi n-ai avea necazuri! Necazul şi tulburarea sunt strâns unite cu virtutea. Ştii asta şi tu înainte de a ţi-o scrie. N-ai nevoie s-o afli de la altii; pentru că şi eu îţi scriu asta, nu pentru a da lecţii uneia care n-o ştie. Ştiu că nu poate să te tulbure nimic, nici paguba banilor - lucru de nesuferit multora, - nici ocările, nici alt necaz asemănător. Dacă sunt de admirat cei care iau parte la suferinţele altora, apoi cu mult mai mult cei care le suferă.

c. De aceea, Sfântul Pavel pentru amândouă pricinile îi laudă pe iudeii care au crezut, zicând: „Aduceţi-vă aminte de zilele de mai înainte în care după ce aţi fost luminaţi, aţi îndurat multă luptă de suferinţe, pe de o parte fiind daţi în privelişti cu defăimări şi necazuri, iar pe de altă parte făcându-vă părtaşi cu cei ce au suferit aşa”156. De aceea, nici eu nu-ţi scriu mult. Nimeni nu se duce la un învingător sau la un om care a înălţat un trofeu strălucitor cu gândul ca să-l ajute în luptă, ci numai ca să-l laude. De aceea şi eu, cunoscând câtă filozofie ai arătat în cele ce ţi s-au întâmplat, te fericesc, şi te admir şi pentru răbdarea de acum şi pentru răsplăţile ce ţi-ai pregătit prin asta.

d. Dar pentru că ştiu bine că vrei să afli ce mai fac - că tac de multă vreme - află că am scăpat de boala cumplită de care sufeream, dar mai port încă în mine urmările bolii. Am doctori minunaţi, totuşi lipsa celor de trebuinţă vătăma folosul îngrijirii lor. Nu sunt numai doctoriile rare aici, dar şi altele care pot vindeca un trup bolnav; mă ameninţă şi foamea şi ciuma. Şi relele acestea le zămislesc neîntreruptele atacuri ale bandelor de tâlhari, care ies de departe la drum, se aţin la drumuri, taie de pretutindeni căile şi pun în primejdie viaţa călătorilor. Andronic, după cum însuşi spune, a căzut în mâinile lor şi a scăpat numai cu pielea. De aceea, te rog, să nu mai trimiţi pe nimeni aici. Mi-e teamă ca nu cumva aici să-i fie pricină de moarte. Ştii cât aş suferi. Dar dacă s-ar întâmpla să vină aici un om de încredere pentru vreo altă treabă, dă-mi prin el ştiri de sănătatea ta. Special pentru mine, nici pentru nevoile mele, să nu vină nimeni aici, de teama de care-ţi vorbeam.

154 Scrisă la Arabissos în iarna lui 405-406 [= XV, PG 52].
155 Efeseni 6, 12.
156 Evrei 10, 32-33.

din “Cuvioasa Olimpiada diaconiţa: O viaţă - o prietenie - o corespondenţă”
Editura DEISIS
Sibiu 1997

Sursa: http://www.ioanguradeaur.ro/691/

Toata limba sa se miste catre lauda fecioarelor si tot graiul omenesc cân­tari sa alcatuiasca celor ce din tinerete luându-si crucea pe umeri, catre Hristos au alergat si poruncile tui cu osârdie le-au urmat, si toata bogatia pamân­teasca defaimând-o au cautat numai pe cea cereasca, iar noi cântându-le stri­gam: Aliluia! (Condacul 1 din Acatistul preacuvioaselor maici Olimpiada si Eupraxia)

Cartea "Cuvioasa Olimpiada diaconita: O viata - o prietenie - o corespondenta" poate fi cumparata de aici.

adormirea sfintei Ana

In Sfanta Traditie se relateaza ca sfanta Ana, bunica dupa trup a lui Dumnezeu, a trait 69 de ani, iar sotul sau, Ioachim, a trait 80 de ani. De asemenea, tot in Sfanta Traditie este consemnat si faptul ca sfantul Ioachim a murit inainte cu doi ani de sfanta Ana. Deci, Sfanta Fecioara Maria era orfana de amandoi parintii la varsta de 11 ani, cind a fost trimisa sa traiasca la Templu. Sfanta Ana este chemata in ajutor de parinti, pentru daruirea de copii si de mame, la nasterea de prunci. Sfintii parinti Ioachim si Ana sunt, de asemenea, ocrotitorii familiilor crestine.

traducere după
http://www.iconograms.org/

joi, 24 iulie 2008

Connie Talbot - o fetita talentata

http://www.connietalbot.com/

http://www.youtube.com/watch?v=2cnRXmMn2Ag

sfintii mucenici Boris-Romanus si Gleb-David, fii trupesti ai sfantului print Vladimir

Sfintii purtatori de patimire Boris si Gleb, numiti Romanus si David dupa Sfanta Taina a Botezului, au fost fii evlaviosi ai marelui print Vladimir. In anul 1015 au fost ucisi din porunca fratelui lor, Svyatopolk. Sfantul Boris-Romanus a fost ucis in 24 iulie pe malul raului Alta, in apropierea localitatii Pereyaslavl, iar sfantul Gleb-David in 5 septembrie, pe malul raului Smyadinya, langa localitatea Smolensk. Chiar daca au inteles ca fratele lor uneltea impotriva lor, au refuzat sa adune oaste si astfel sa porneasca un razboi civil in tara lor. Au preferat sa asculte de porunca "Nu vă împotriviţi celui rău" (Matei 5:39). Sfintele moaste ale sfantului Boris-Romanus au fost arse in Vyshgorod. Tot aici, cinci ani mai tarziu, au fost aduse si moastele fratelui sau. S-au facut multe minuni prin sfintele moaste ale acestor frati blajini si neprihaniti, in vremea in care s-a zidit o Biserica in Vyshgorod in cinstea lor, in data de astazi a anului 1021. traducere după http://iconograms.org/

sfanta mucenita Hristina


Sfanta Hristina sau Cristina s-a nascut in localitatea Tir din Siria; tatal ei era un pagan pe nume Urban. A primit in inima ei harul si lumina credintei in Hristos, a spart toti idolii tatalui ei, facuti din aur si argint, si a daruit bucati din acestia saracilor. Cand tatal ei a aflat ceea ce facuse, a pedepsit-o cu asprime, iar apoi a dus-o la inchisoare. Conducatorii cetatii au supus-o la conditiile aspre din inchisoare, la foame, la torturi, i-au taiat sanii si limba. La sfarsit, au tras-o in teapa, in jurul anului 200, in timpul domniei imparatului Septimius Severus.

traducere după http://iconograms.org/

Viata sfintei mucenite Hristina aici.
La Multi Ani pentru toate prietenele mele intru Hristos, care poarta numele sfintei mucenite Hristina! Fie ca sfanta sa va daruiasca puterea de a-L marturisi pe Domnul nostru Iisus Hristos in orice colt de lume in care va aflati!

miercuri, 23 iulie 2008

schitul de la Sinca Veche si cele 2 Biserici rupestre

Schitul de la Sinca Veche a fost ctitorit de doamna Maria Bagiu si a fost sfintit de Inalt Prea Sfintitul Parinte Mitropolit Laurentiu Streza al Ardealului in anul 2006. Schitul a fost pus sub ocrotirea Prea Sfintei Nascatoare de Dumnezeu (8 septembrie - praznuirea Nasterii dupa trup a Maicii Domnului) si a sfantului Nectarie Taumaturgul din insula Eghina (praznuit in 9 noiembrie). Aici se afla si o parte din moastele sfantului Nectarie - ierarhul facator de minuni, care neincetat revarsa daruri asupra celor care isi pleaca genunchii spre rugaciune.


Prima Biserica rupestra si cupola daltuita in roca









Daca vreti sa va bucurati de o calatorie virtuala pe aceste locuri pline de credinta ortodoxa, de istorie si de monahism, dati clic aici.
Pe blogul "daruind vei dobandi" am gasit o prezentare succinta si plina de informatii - in acelasi timp - despre acest asezamant ortodox. V-o recomand cu dragoste.
Un reportaj scris cu suflet despre aceasta lucrare de credinta gasiti aici.

marți, 22 iulie 2008

proorocul Iezechiel

Proorocul Iezechiel (“Dumnezeu este puternic”) a fost fiul lui Buzi si preot la randul lui. A fost luat prizonier si dus la Babilon in timpul regatului lui Iehonia. In al cincilea an de captivitate, in jurul anilor 594 sau 593 i.Hr., a inceput sa prooroceasca. A proorocit aproape 28 de ani si se spune ca a fost omorat de tribul Gad, din cauza ca le reprosase membrilor acetui trib inchinarea la idoli. Cartea lui de proorocii, impartita in 48 de capitole, este clasificata ca fiind a treia intre cartile marilor profeti. Continutul cartii este bogat in imagini mistice, profetii minunate, viziuni si alegorii, dintre care cea mai cunoscuta este aceea a carului heruvimilor, descris in primul capitol (1 : 4-28); "Poarta aceasta va fi închisă, nu se va deschide şi nici un om nu va intra pe ea, căci Domnul Dumnezeul lui Israel a intrat pe ea. De aceea va fi închisă. Cit priveşte pe rege, el se va aşeza acolo, ca să mănânce pâine înaintea Domnului; pe calea porţii va intra şi pe aceeaşi cale va ieşi"(44 : 1-3); «Astfel veţi şti că Eu sunt Domnul, când voi deschide mormintele voastre şi vă voi scoate pe voi, poporul Meu, din mormintele voastre. Şi voi pune în voi Duhul Meu şi veţi învia şi vă voi aşeza în ţara voastră şi veţi şti că Eu, Domnul, am zis aceasta şi am făcut, zice Domnul » (37 : 1-14). El a profetit, in egala masura, atat restaurarea regatului Israel, care la acea vreme era captiv, cat si invierea generala a intregii umanitati.
traducere după http://iconograms.org/

sfanta Maria din Magdala - mironosita si intocmai cu apostolii






Sursa icoanelor:

http://days.pravoslavie.ru/Images/ii2598&amp%3b256.htm


Biserica inchinata Sfintei Maria Magdalena in Ierusalim
Racla cu sfinte moaste ale sfintilor ierarhi Vasile, Ioan si Grigorie, ale sfintului Chesarie, ale sfintei Maria Magdalena, ale sfintilor Mamant, Haralambie si Partenie
Interiorul Bisericii



Sfanta Maria s-a nascut in localitatea Magdala din tinutul Galileii, in apropierea Marii Tiberiadei si din aceasta cauza a fost numita “Magdalena”. Dupa ce Mantuitorul Hristos a scos sapte demoni din ea, demoni de care era posedata, a devenit unul dintre cei mai credinciosi si nedespartiti discipoli ai Mantuitorului Hristos. L-a urmat chiar si pe drumul Crucii si la mormant. Dupa ce s-a intors la Ierusalim, impreuna cu celelalte femei mironosite, a pregatit miruri pentru a unge trupul Domnului. In ziua Domnului (duminica) a mers de dimineata la mormant, inainte de a aparea Ingerii care au propovaduit Invierea Domnului. Cand Maria Magdalena a vazut piatra data de pe mormant, a alergat si a vestit lui Petru si lui Ioan. Imediat dupa aceea, s-a intors la mormant si a fost prima mironosita care L-a vazut inviat din morti ; a cazut la picioarele Lui si a vrut sa Il atinga, dar Domnul i-a spus : « Nu Ma atinge ».Dupa Inaltarea Domnului la ceruri, nu se stie nimic sigur despre viata ei. Unele scrieri relateaza ca a mers la Roma si mai tarziu s-a intors la Ierusalim ; de aici a mers la Efes, unde si-a sfarsit viata, propovaduindu-L pe Hristos. De multe ori se spune ca Sfanta Maria Magdalena a fost « femeia pacatoasa » a textelor evanghelice. Dar, nici in Traditia Bisericii, nici in imnologia sacra, sau chiar in textele evangheliilor, nu se aminteste decat faptul ca Domnul nostru a scos sapte demoni din ea, si nu ca era o femeie pacatoasa.
Aceasta Marie, numita Magdalena, a fost ucenica si mironosita a lui Hristos, cea dintai si cea mai mare dintre toate ucenicele si purtatoarele de mir. Era din Galilea, din cetatea Magdala, de la hotarele Galileii cu Siria, de unde si numele ei de Magdalena.

Fiind bantuita de patimi si de necurate duhuri, ea ducea o viata de desfrau si de ticalosie. Auzind, insa, de Hristos si de puterea propovaduirii Lui, cea aducatoare de mantuire, pentru tot neamul omenesc, in sufletul ei s-a nascut, ca o flacara sfioasa nadejdea ca va fi izbavita de Iisus. Deci, mergand El, s-a invrednicit de milostivirea Lui si El a tamaduit-o de toata stricaciunea luminandu-i cugetul cu lumina unei noi vieti, din dumnezeiasca dragoste. Din clipa aceea, Maria s-a facut ucenica si urmatoare a lui Hristos si, impreuna cu alte sfinte femei, a slujit Domnul pe tot drumul greu al vietii Lui. O traditie spune ca Maria Magdalena ar fi pacatoasa, care a uns cu mir picioarele Domnului, in casa lui Simon Leprosul, si ca era una si aceeasi persoana cu Maria, sora lui Lazar. In clipa cea mai grea, a rastignirii, cand Apostolii erau departe, Maria a ramas langa crucea Mantuitorului ei si al nostru. Iar atunci cand Sfantul trup al Domnului a fost asezat in mormant, Maria Magdalena l-a uns cu miresme, varsand multe lacrimi. In sufletul ei ardea puternic dorinta de a fi langa Hristos, de a-I arata, si dupa moarte, dragostea si recunostinta ei neclintita, implinind toate datinile si randuielile ce se faceau pe atunci mortilor. Cu nerabdare a asteptat trecerea sambetei. Pentru multa ei credinta, Maria Magdalena s-a invrednicit a fi cea dintai, care a primit de la inger veste invierii Domnului. Si tot ea a fost cea dintai fiinta omeneasca, care L-a vazut pe Hristos, dupa dumnezeiasca Lui inviere din morti. Ea este cea dintai vestitoare a invierii si cel dintai martor al deplinei noastre mantuiri prin inviere.

Dupa inaltarea la cer a Domnului, Maria Magdalena a pornit alaturi de Sfintii Apostoli in lupta plina de primejdii, pentru raspandirea credintei semanand in suflete cuvantul dumnezeiesc, pe care-l auzise din insasi gura lui Hristos. O traditie ne spune ca in apostoleasca ei stradanie, Magdalena ar fi ajuns pana la Roma, unde l-ar fi luminat si pe imparatul Tiberiu despre Domnul Iisus, iar in drumul ei de intoarcere de la Roma s-ar fi oprit la Efes, slujind Sfantului Apostol Ioan, in ostenelile lui de raspanditor al cuvantului lui Dumnezeu. Si asa, nevoindu-se aici, a adormit in Domnul.

Surse: arhiva personală şi http://iconograms.org/