cuvioasele Olimpiada si Eupraxia

Scrisoarea I
Stăpânei mele, preavenerabilei şi preaiubitoarei de Dumnezeu diaconiţei Olimpiada, Ioan episcopul, în Domnul salutare.

1.a. Cu cât mai mult se întind asupra mea încercările, cu atât mai mult îmi creşte mângâierea şi am mai bune nădejdi de viitor. Acum toate se scurg mulţumitor şi cu vânt prielnic. Cine a văzut? Cine a auzit? Sunt stânci ascunse sub apă, stânci pline de primejdie, vârtejuri de apă şi furtuni mă lovesc cu putere; e noapte fără lună, întuneric adânc, prăpăstii şi stânci; călătoresc, e drept, pe o astfel de mare, dar nu mă simt mai rău decât cei ce se clatină în port.

b. La acestea, dar, gândeşte-te şi tu, Doamna mea prea iubitoare de Dumnezeu! Ridică-te deasupra tulburărilor şi furtunilor acestora şi învredniceşte-mă cu veşti despre sănătatea ta. Eu sunt sănătos şi vesel. Trupul mi s-a mai înzdrăvenit; respir aer curat, iar ostaşii, care mă însoţesc, sunt atât de îndatoritori, că nu mă lasă să mă folosesc de slugile mele; fac ei treburile lor. Dragostea ce mi-o poartă îi îndeamnă la asta. Pretutindeni sunt însoţit de oameni; şi fiecare din aceştia îi fericeşte pe cei ce mă slujesc.

c. Un singur lucru mă întristează: nu sunt încredinţat că eşti şi tu sănătoasă. Dă-mi ştiri de sănătatea ta, ca să mă bucur şi de asta şi să-i aduc multe mulţumiri domnului Pergamie, prea iubitul meu fiu. De vrei să-mi scrii, foloseşte-l pe el pentru aceasta; e un prieten sincer, devotat mie şi cu foarte mult respect pentru evlavia şi bună-cuviinţa ta.

1 Scrisă din Niceea, iunie 404 [= XI, PG 52].

Scrisoarea III

1.a. Când văd mulţimea de bărbaţi şi de femei că umplu drumurile, popasurile şi oraşele pe unde trec, când îi văd că se uită la mine cu lacrimi în ochi, înţeleg cele ce se petrec în sufletul tău. Dacă aceştia, care mă văd acum pentru întâia oară, sunt atât de zdrobiţi de tristeţe, că nici n-o pot îndura uşor, ci când îi rog dau drumul la izvoare şi mai fierbinţi de lacrimi, îi îmbărbătez şi-i sfătuiesc, e vădit că furtuna din sufletul tău e mult mai puternică. Dar cu cât furtuna e mai puternică, apoi cu atât şi răsplata e mai mare, dacă înduri furtuna cu mulţumită şi cu bărbăţia cuvenită, precum o şi înduri. Un căpitan de corabie răstoarnă corabia dacă ridică peste măsură pânzele când bate vânt puternic, dar dacă le întinde cu măsură şi cum se cuvine, călătoreşte în deplină siguranţă.

b. Cunoscând acestea, Doamna mea prea iubitoare de Dumnezeu, nu te lăsa doborâtă de tirania tristeţii, ci stăpâneşte cu judecata ta furtuna supărării. Poţi să-o faci, pentru că nu-i mai mare furtună decât măiestria ta. Trimite-mi scrisori care să-mi dea această veste, pentru ca aici, între străini, să mă umplu de multă bucurie, aflând că ai îndurat tristeţea aceasta cu înţelegerea şi filozofia cuvenită. Scrisoarea aceasta ţi-o scriu când am ajuns aproape de Cezareea.

* Scrisă la sosirea în Cezareea, la sfârşitul lui iulie 404 [= IX, PG 52].

Scrisoarea XV

1.a. Te-ai fi aşteptat, oare, să duci o viaţă netulburată şi fără lupte, tu care din tinereţe ai arătat atâta filozofie şi ai călcat în picioare deşertăciunile omeneşti? Cum e cu putinţă asta? Dacă oamenii care se luptă cu oamenii primesc mii de răni şi în întrecerile atletice şi în războaie, cum poţi nădăjdui să duci o viaţă liniştită şi fără de griji, tu, care te-ai luat la luptă cu începătoriile, cu puterile, cu stăpânitorii lumeşti ai întunericului veacului acestuia, cu duhurile răutăţii155, tu, care te-ai luptat atât de vitejeşte şi ai înălţat atâtea trofee şi prin atâtea fapte ai amărât pe demonul acela sălbatic şi blestemat.

b. Nu trebuie, dar, să te tulburi că războaie multe te înconjoară de pretutindeni, că ai multe necazuri. Dimpotrivă, atunci ar trebui să te miri dacă n-ai avea de dus războaie şi n-ai avea necazuri! Necazul şi tulburarea sunt strâns unite cu virtutea. Ştii asta şi tu înainte de a ţi-o scrie. N-ai nevoie s-o afli de la altii; pentru că şi eu îţi scriu asta, nu pentru a da lecţii uneia care n-o ştie. Ştiu că nu poate să te tulbure nimic, nici paguba banilor - lucru de nesuferit multora, - nici ocările, nici alt necaz asemănător. Dacă sunt de admirat cei care iau parte la suferinţele altora, apoi cu mult mai mult cei care le suferă.

c. De aceea, Sfântul Pavel pentru amândouă pricinile îi laudă pe iudeii care au crezut, zicând: „Aduceţi-vă aminte de zilele de mai înainte în care după ce aţi fost luminaţi, aţi îndurat multă luptă de suferinţe, pe de o parte fiind daţi în privelişti cu defăimări şi necazuri, iar pe de altă parte făcându-vă părtaşi cu cei ce au suferit aşa”156. De aceea, nici eu nu-ţi scriu mult. Nimeni nu se duce la un învingător sau la un om care a înălţat un trofeu strălucitor cu gândul ca să-l ajute în luptă, ci numai ca să-l laude. De aceea şi eu, cunoscând câtă filozofie ai arătat în cele ce ţi s-au întâmplat, te fericesc, şi te admir şi pentru răbdarea de acum şi pentru răsplăţile ce ţi-ai pregătit prin asta.

d. Dar pentru că ştiu bine că vrei să afli ce mai fac - că tac de multă vreme - află că am scăpat de boala cumplită de care sufeream, dar mai port încă în mine urmările bolii. Am doctori minunaţi, totuşi lipsa celor de trebuinţă vătăma folosul îngrijirii lor. Nu sunt numai doctoriile rare aici, dar şi altele care pot vindeca un trup bolnav; mă ameninţă şi foamea şi ciuma. Şi relele acestea le zămislesc neîntreruptele atacuri ale bandelor de tâlhari, care ies de departe la drum, se aţin la drumuri, taie de pretutindeni căile şi pun în primejdie viaţa călătorilor. Andronic, după cum însuşi spune, a căzut în mâinile lor şi a scăpat numai cu pielea. De aceea, te rog, să nu mai trimiţi pe nimeni aici. Mi-e teamă ca nu cumva aici să-i fie pricină de moarte. Ştii cât aş suferi. Dar dacă s-ar întâmpla să vină aici un om de încredere pentru vreo altă treabă, dă-mi prin el ştiri de sănătatea ta. Special pentru mine, nici pentru nevoile mele, să nu vină nimeni aici, de teama de care-ţi vorbeam.

154 Scrisă la Arabissos în iarna lui 405-406 [= XV, PG 52].
155 Efeseni 6, 12.
156 Evrei 10, 32-33.

din “Cuvioasa Olimpiada diaconiţa: O viaţă - o prietenie - o corespondenţă”
Editura DEISIS
Sibiu 1997

Sursa: http://www.ioanguradeaur.ro/691/

Toata limba sa se miste catre lauda fecioarelor si tot graiul omenesc cân­tari sa alcatuiasca celor ce din tinerete luându-si crucea pe umeri, catre Hristos au alergat si poruncile tui cu osârdie le-au urmat, si toata bogatia pamân­teasca defaimând-o au cautat numai pe cea cereasca, iar noi cântându-le stri­gam: Aliluia! (Condacul 1 din Acatistul preacuvioaselor maici Olimpiada si Eupraxia)

Cartea "Cuvioasa Olimpiada diaconita: O viata - o prietenie - o corespondenta" poate fi cumparata de aici.