AMMA ( MAICA ) THEODORA
6 ) Aceeasi maica zicea iarasi ca nici nevointa, nici privegherea, nici tot felul de osteneala nu mantuieste, fara numai smerita cugetare cea adevarata. Caci era un pustnic care gonea dracii si ii intreba : cu ce iesiti voi ? Cu postul ? Si ei ziceau : noi nici nu mancam, nici nu bem. Dar cu privigherea ? Si ei raspundeau : noi nu dormim. Cu pustnicia ? Iar ei ziceau : noi prin pustietati petrecem. Cu ce iesiti dar ? Si ei raspundeau : nimic nu ne biruieste pe noi, fara numai smerita cugetare pentru ca ea este biruirea dracilor.
7 ) A zis iarasi maica Theodora, ca era un calugar care de multimea ispitelor, zicea : ma duc de aici. Si dupa ce si-a pus sandale ( + ) in picioare, a vazut pe alt om ca-si pune si el sandalele lui si a zis catre dansul omul : au nu pentru tine iesi ? Iata eu merg mai inainte decat tine, ori unde vei merge. Si acest om era dracul, care ii facea lui ispite.
MAICA SARA
3) Se spunea despre dansa ca deasupra raului a petrecut, locuind saizeci de ani si nu s-a aplecat sa-l vada.
4) Altadata au venit la dansa doi batrani pustnici mari, din partile Pilusiului. Si cand mergeau, ziceau intre ei : sa smerim pe batrana aceasta ! Si i-au zis : vezi sa nu se inalte cugetui tau si sa zici, iata pustnicii vin la mine care sunt o femeie. Le-a zis lor maica Sara : adevarat, cu firea sunt femeie, dar nu cu mintea.
5) A zis maica Sara : de ma voi ruga lui Dumnezeu ca toti oamenii sa aiba veste catre mine, ma voi afla cerand iertare la usa fiecaruia; ci mai bine ma voi ruga ca inima mea sa fie curata cu toti.
6) A zis iarasi : pun piciorul meu pe scara sa ma sui si pun moartea inaintea ochilor mei, mai inainte de a ma sui pe scara.
7) A zis iarasi : bine este si pentru oameni a face milostenie; ca desi este pentru placerea oamenilor, dar vine spre placerea lui Dumnezeu.
8) Venit-au odata niste schiteni la maica Sara, iar ea le-a pus lor inainte un paner cu poame. Ei lasand cele bune, mancau cele putrede. Si le-a zis lor : adevarat, schiteni sunteti !
MAICA SINGLITICHIA
4) Zis-a iarasi : sa nu te amageasca desfatarea mirenilor celor bogati, ca si cum ar avea ceva de folos pentru dulceata cea desarta. Ei cinstesc mestesugul facerii bucatelor, iar tu, cu postul, prin cele proaste, covarsesti indestularea bucatelor acelora. Ca se zice : sufletul in desfatare fiind, batjocoreste fagurii ( + ). Nu te satura cu paine si nu vei pofti vin.
8) Zis-a iarasi : daca ne bucura boala, sa nu ne mahnim, ca si cum pentru boala si hrana trupului nu putem sa cantam cu glas. Toate acestea se faceau de noi, spre surparea poftelor. Caci si postul si culcarea pe jos pentru dezmierdari ni s-au legiuit noua. Deci, daca boala pe acestea le-a stricat, de prisos este cuvantul. Caci aceasta este nevointa cea mare : a rabda in boli si laude de multumita a inalta lui Dumnezeu.
13) Zis-a iarasi : bine este a nu te mania. Iar daca se va intampla, nici o parte din zi sa nu ti se lase spre patima, zicand : sa nu apuna soarele ( + ); dar tu sa astepti pana ce toata vremea ta apune. De ce urasti pe omul care te-a mahnit ? Nu este el cel ce ti-a facut strambatate, ci diavolul. Uraste boala, iar nu pe cel ce boleste !
15) Zis-a iarasi : si de la vrajmasul este nevointa intinsa. Ca ucenicii lui fac aceasta. Deci, cum voi deosebi nevointa cea dumnezeiasca si imparateasca, de cea tiraneasea si diavoleasca ? Aratat este, ca din masura cea potrivita. Toata vremea ta sa-ti fie o regula a postului. Sa nu postesti patru, sau cinci zile si in cealalta sa deslegi cu multime de mancari. Ca pretutindeni, trecerea masurii este facatoare de stricaciune. Tanar fiind si sanatos, posteste : ca vor veni batranetile cu slabiciune. Deci, pana cand poti, pune in jitnita hrana, ca atunci cand nu vei mai putea, sa afli odihna.
Sursa: http://www.sfaturiortodoxe.ro/pateric/pateric.htm
6 ) Aceeasi maica zicea iarasi ca nici nevointa, nici privegherea, nici tot felul de osteneala nu mantuieste, fara numai smerita cugetare cea adevarata. Caci era un pustnic care gonea dracii si ii intreba : cu ce iesiti voi ? Cu postul ? Si ei ziceau : noi nici nu mancam, nici nu bem. Dar cu privigherea ? Si ei raspundeau : noi nu dormim. Cu pustnicia ? Iar ei ziceau : noi prin pustietati petrecem. Cu ce iesiti dar ? Si ei raspundeau : nimic nu ne biruieste pe noi, fara numai smerita cugetare pentru ca ea este biruirea dracilor.
7 ) A zis iarasi maica Theodora, ca era un calugar care de multimea ispitelor, zicea : ma duc de aici. Si dupa ce si-a pus sandale ( + ) in picioare, a vazut pe alt om ca-si pune si el sandalele lui si a zis catre dansul omul : au nu pentru tine iesi ? Iata eu merg mai inainte decat tine, ori unde vei merge. Si acest om era dracul, care ii facea lui ispite.
MAICA SARA
3) Se spunea despre dansa ca deasupra raului a petrecut, locuind saizeci de ani si nu s-a aplecat sa-l vada.
4) Altadata au venit la dansa doi batrani pustnici mari, din partile Pilusiului. Si cand mergeau, ziceau intre ei : sa smerim pe batrana aceasta ! Si i-au zis : vezi sa nu se inalte cugetui tau si sa zici, iata pustnicii vin la mine care sunt o femeie. Le-a zis lor maica Sara : adevarat, cu firea sunt femeie, dar nu cu mintea.
5) A zis maica Sara : de ma voi ruga lui Dumnezeu ca toti oamenii sa aiba veste catre mine, ma voi afla cerand iertare la usa fiecaruia; ci mai bine ma voi ruga ca inima mea sa fie curata cu toti.
6) A zis iarasi : pun piciorul meu pe scara sa ma sui si pun moartea inaintea ochilor mei, mai inainte de a ma sui pe scara.
7) A zis iarasi : bine este si pentru oameni a face milostenie; ca desi este pentru placerea oamenilor, dar vine spre placerea lui Dumnezeu.
8) Venit-au odata niste schiteni la maica Sara, iar ea le-a pus lor inainte un paner cu poame. Ei lasand cele bune, mancau cele putrede. Si le-a zis lor : adevarat, schiteni sunteti !
MAICA SINGLITICHIA
4) Zis-a iarasi : sa nu te amageasca desfatarea mirenilor celor bogati, ca si cum ar avea ceva de folos pentru dulceata cea desarta. Ei cinstesc mestesugul facerii bucatelor, iar tu, cu postul, prin cele proaste, covarsesti indestularea bucatelor acelora. Ca se zice : sufletul in desfatare fiind, batjocoreste fagurii ( + ). Nu te satura cu paine si nu vei pofti vin.
8) Zis-a iarasi : daca ne bucura boala, sa nu ne mahnim, ca si cum pentru boala si hrana trupului nu putem sa cantam cu glas. Toate acestea se faceau de noi, spre surparea poftelor. Caci si postul si culcarea pe jos pentru dezmierdari ni s-au legiuit noua. Deci, daca boala pe acestea le-a stricat, de prisos este cuvantul. Caci aceasta este nevointa cea mare : a rabda in boli si laude de multumita a inalta lui Dumnezeu.
13) Zis-a iarasi : bine este a nu te mania. Iar daca se va intampla, nici o parte din zi sa nu ti se lase spre patima, zicand : sa nu apuna soarele ( + ); dar tu sa astepti pana ce toata vremea ta apune. De ce urasti pe omul care te-a mahnit ? Nu este el cel ce ti-a facut strambatate, ci diavolul. Uraste boala, iar nu pe cel ce boleste !
15) Zis-a iarasi : si de la vrajmasul este nevointa intinsa. Ca ucenicii lui fac aceasta. Deci, cum voi deosebi nevointa cea dumnezeiasca si imparateasca, de cea tiraneasea si diavoleasca ? Aratat este, ca din masura cea potrivita. Toata vremea ta sa-ti fie o regula a postului. Sa nu postesti patru, sau cinci zile si in cealalta sa deslegi cu multime de mancari. Ca pretutindeni, trecerea masurii este facatoare de stricaciune. Tanar fiind si sanatos, posteste : ca vor veni batranetile cu slabiciune. Deci, pana cand poti, pune in jitnita hrana, ca atunci cand nu vei mai putea, sa afli odihna.
Sursa:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu