Un renumit profesor se afla in fata unui grup de tineri, care erau impotriva CASATORIEI.Tinerii argumentau ca romantismul constituie adevaratul sustinator al unei perechi si ca este de preferat sa termini cu relatia atunci cand se stinge, in loc sa intri in monotonia unei casnicii.
Profesorul le-a spus ca respecta opinia lor, dar le-a relatat urmatoarele:
"parintii mei au trait 55 de ani casatoriti si intr-o dimineata mama mea cobora scarile, sa-i prepare tatei micul dejun. A facut un infarct si a cazut. Tatal meu a ridicat-o cum a putut si in graba a urcat-o in camioneta.
Cu toata viteza, depasind, nerespectand regulile, a ajuns la spital, dar din nenorocire, cand a sosit, ea murise.
In timpul inmormantarii tatal meu nu a vorbit si a avut o privire pierduta. Aproape nu a plans. In noaptea aceea noi, copiii, am stat alaturi de el. Intr-o atmosfera de durere si nostalgie, ne-am reamintit frumoase intamplari din viata noastra de familie.
El i-a cerut fratelui meu, teologul, sa-i spuna unde ar fi mama in acest moment. Fratele meu a inceput sa-i spuna despre viata de dupa moarte, a presupus in ce strae s-ar afla si unde ar fi ea.
Tatal meu a ascultat cu mare atentie si deodata a cerut:
"duceti-ma la cimitir".
-Tata, am raspuns, este 11 noaptea, nu putem merge la cimitir acuma. El a ridicat vocea si cu o privire de sticla, a zis:
"nu discutati cu mine, va rog, nu discutati cu un om, care tocmai sotia cu care a trait timp de 55 de ani".
S-a produs un moment de liniste respectuoasa si n-am mai discutat nimic. Am plecat la cimitir, am cerut voie paznicului si cu o lanterna am ajuns la mormant.
Tatal meu l-a mangaiat, a plans si ne-a spus, noua, copiilor lui, care vedeam aceasta scena impresionati:
Au fost 55 de ani buni...stiti ? Nimeni nu poate vorbi de dragoste adevarata, daca nu are idee ce inseamna sa imparti viata cu asa o femeie.
A facut o pauza si fata i s-a luminat; a continuat:
"Ea si eu am fost impreuna in acea criza cand am schimbat serviciul, ... am facut echipa cand am vandut casa si ne-am mutat din oras, am impartit bucuria de a vedea copiii nostri terminand scolile, am plans unul alaturi de altul la pierderea fiintelor dragi, ne-am rugat impreuna in sala de asteptare a unor spitale, ne-am sprijinit in durere, ne-am imbratisat de fiecare Craciun, si ne-am iertat greselile...
Acum a plecat si sunt multumit, stiti de ce ? Pentru ca a plecat inaintea mea, nu a trebuit sa traiasca agonia si durerea de a ma inmormanta, de a ramane singura dupa plecarea mea. Voi fi eu cel care va trece prin asta si ii multumesc lui Dumnezeu. O iubesc atat, ca nu mi-ar fi placut sa sufere "...
Cand tata a terminat de vorbit, noi, copiii, aveam fetele pline de lacrimi. L-am imbratisat si el ne-a consolat : "totul e bine, putem merge acasa, a fost o zi buna ".
In noaptea aceea am inteles ce inseamna ADEVARATA DRAGOSTE.
Difera mult de romantism, nu are legatura cu erotismul, mult mai bine se leaga de munca si grija pe care o au doua persoane casatorite real.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu