miercuri, 31 iulie 2013

Veșnică pomenire! Eonia i mnimni tou!

Costel Condurache a trecut la cele veșnice


COSTEL-CONDURACHE-VALERIU-GAFENCU
 

Cu durere vă anunțăm plecarea dintre noi a fratelui Costel Condurache, organizator a multe pomeniri închinate Sfinților Mărturisitori din temnițele comuniste. Tragica dispariție s-a petrecut astăzi 29 iulie 2013, orele 19:20, după o agonie de câteva zile în urma unui accident de mașină. Rămâne un model de urmat în propovăduirea sfințeniei și mărturiei naționalist-creștine pe care au dat-o Sfinții Închisorilor din România. Dumnezeu să-l așeze cu drepții!
 
 
Costel Condurache, prietenul nostru, a avut de săptămîna trecută un accident foarte grav. Întorcîndu-se, cred, din Sfîntul Munte, în Bulgaria maşina în care era s-a rostogolit de cîteva ori. Costel a fost paralizat complet, din cauza unei fracturi a coloanei vertebrale imediat sub gît. Îşi mai putea mişca ochii şi maxilarul, şi cam atît. Lăcrima la gîndul că a ajuns povară altora, după ce în ultimii 23 de ani a dus în spinare, de multe ori la propriu, fizic, toate ostenelile şi greutăţile ultimilor mărturisitori ai unei generaţii exterminate în temniţele comuniste.
 
Costel era prietenul tuturor bătrînilor deţinuţi politici şi era prezent la toate evenimentele organizate de aceştia, fie că erau la Bucureşti, la Aiud, la Tîrgu Ocna, la Turda, la Cluj sau la Timişoara. S-a implicat personal în editarea a zeci de volume de literatură memorialistică şi în apariţia a cîteva reviste, între care Gazeta de Vest, care apărea la Timişoara la începutul anilor 90, iar mai apoi revista Permanenţe, dar şi multe alte publicaţii. Prin eforturile sale personale s-au salvat amintirile şi memoria unei generaţii întregi, în orice formă a fost cu putinţă: scrise, vorbite, înregistrate. Iernile cu troiene îl surprindeau cu rucsacii de cărţi şi reviste în spinare, încercînd să bucure inimile ultimilor bătrîni scăpaţi din temniţele comuniste.
 
Dacă astăzi se ştie ceva în România despre Sfinţii Închisorilor, i se datorează, în mare parte şi lui Costel Condurache. Neîncetatele sale osteneli au scăpat de la anonimat şi uitare totală faptele minunate ale jertfei unei întregi generaţii.
 
Toată disputa născută în jurul Sfîntului Valeriu Gafencu şi în jurul cetăţeniei de onoare oferită lui de primăria oraşului Tîrgu Ocna i se datorează în cea mai mare parte lui Costel Condurache, pentru că el a avut această idee şi a supus-o dezbaterii primăriei oraşului, care a aprobat-o în urmă cu cîţiva ani.
 
Mare parte din înregistrările şi interviurile cu Părintele Dionysie Ignat i se datorează tot lui Costel, care a insistat pe lîngă ucenicii sfîntului de la chilia Sf. Gheorghe – Colciu să nu lase neînregistrată nici o mărturie şi a primit binecuvîntarea bătrînului pustnic. Prin el, oaza de viaţă duhovnicească de la chilia Bătrînului Dionysie a răcorit ani de zile sufletele însetate de sfinţenie ale celor ce nu au putut ajunge în Athos. Deplin ancorat în trăirea creştină şi în prezenţa la toate slujbele Bisericii, Costel Condurache reprezintă pentru mulţi reperul întoarcerii la Hristos ori al întîlnirii cu El. Cu încă 10-20 de tineri rîvnitori şi neobosiţi precum fratele Costel, România întreagă ar fi arătat astăzi complet diferit.
 
Costel Condurache are un copil de doi ani şi un altul care e pe drum, în pîntecele soţiei sale. Orice ajutor socotiţi că se poate oferi acestei familii greu încercate, în primul rînd în rugăciuni, dar şi în bani, pentru familia sa sînt binevenite.
 

miercuri, 17 iulie 2013

O biserică îndelung dorită de comunitatea de la poalele Tâmpei

 

Catedrala tinerilor din cartierul braşovean Noua

Luni, 15 iulie 2013
 
Anii libertăţii au însemnat pentru multe dintre comunităţile noastre posibilitatea de a se vedea împlinită dorinţa de zidire a unei biserici. Chiar dacă mediul public este adesea bombardat de critica nedreaptă adusă construirii de biserici, comunităţile de credincioşi au urmat dorinţa înaintaşilor şi nevoile actuale de a înălţa lăcaşuri de rugăciune. Un exemplu concret este Biserica „Sfântul Mina“ din Braşov, zidită după Revoluţie, dar dorită încă din 1944.

Zidirea lăcaşului de cult se leagă de numele fostului protopop de Braşov Ioan Popiţa, trecut la Domnul în urmă cu doar câţiva ani. Cartierul Noua, după cum însuşi numele sugerează, face parte din zonele mai tinere ale Braşovului. Deschiderea marilor uzine industriale din oraş, cum ar fi „Steagul Roşu“, a însemnat naşterea unor noi cartiere, populate cu tinere familii. În acest cartier, încă din 1944 a fost înfiinţată o parohie, chiar de protopopul Ioan Popiţa. Imediat s-a născut şi nevoia de a zidi o biserică, dar dorinţa credincioşilor şi a părintelui Popiţa a întâmpinat refuzul autorităţilor comuniste de a oferi aprobările necesare.

Cu toate acestea, comunitatea păstorită de părintele Popiţa nu s-a oprit aici şi a amenajat o capelă într-o casă din cartier. Cu destinaţia de casă parohială, clădirea adăpostea la etaj lăcaşul de cult închinat Sfântului Ioan Botezătorul, care în 1965 a fost pictat de Gheorghe Dobrescu şi fiii săi, Mihai şi Ioan, în tehnica tempera. În 1969 s-a construit aici şi o clopotniţă şi s-au făcut anumite modificări la casa unde exista şi capela parohială. Viaţa tinerei comunităţi a însemnat şi alte nevoi decât cele spirituale, cum ar fi înfiinţarea unei grădiniţe, a unei şcoli şi a unei maternităţi. Toate acestea au fost deschise tot prin eforturile regretatului protopop Ioan Popiţa.



Biserica mare

Anii au trecut peste credincioşii din Noua, dar dorinţa de a avea o biserică mare, potrivită comunităţii, a rămas adânc sădită în inimile lor. În 1987, unul dintre actualii parohi, părintele Simion Cibian, a venit aici ca ajutor pentru părintele Popiţa. „Am încercat să iniţiem construirea bisericii la acea vreme, dar ne-am confruntat cu aceleaşi piedici, în special cu refuzul de a primi autorizaţiile necesare. A rânduit Dumnezeu ca în 1990 să avem libertatea de a începe demersurile pentru obţinerea terenului şi apoi am pus piatra de temelie, în 1991, când mitropolitul Antonie Plămădeală a venit la noi şi a oficiat slujba religioasă“, ne-a povestit părintele Simion Cibian.

Părintele îşi aduce aminte cu mult drag de protopopul Ioan Popiţa, vrednic slujitor al Domnului până aproape de ceasul trecerii dincolo. Chiar şi la peste 90 de ani, părintele Popiţa încă mai slujea. „S-a stins ca o lumânare“, îşi aminteşte părintele Cibian. La fel îşi aminteşte părintele Cibian şi de tinerii credincioşi de la acea vreme, care umpleau ca şi acum lăcaşul de cult la slujbele religioase. „Aveam câte 300 de botezuri pe an“, continuă părintele Simion.

Istoricul Nicolae Stoicescu, printre ctitori

De biserica mare din Noua, închinată Sfântului Mina, se leagă şi numele regretatului profesor Nicolae Stoicescu, un mare istoric şi demnitar al ţării noastre. După cum ne-a spus tânărul paroh de la biserica braşoveană, părintele Cornel Toma, profesorul Nicolae Stoicescu a donat terenul unde se află acum biserica, a adus ajutoare din Grecia şi a rămas în memoria comunităţii ca un mare ctitor şi binefăcător. „Nicolae Stoicescu a rămas alături de noi, pentru că-şi doarme somnul de veci în cimitirul din Noua“, ne-a spus părintele Cornel Toma.

Proiectul arhitectural a fost realizat de arhitectul Răzvan Dracea. Lăcaşul de cult impresionează prin dimensiunile sale, prin frumuseţea şi unicitatea zidirii. În perioada 2002-2006, lăcaşul de cult a fost pictat de Vasile Carp. Părintele Cornel Toma ne-a spus că pictura este una deosebită nu doar prin culorile vii şi prin frumuseţea scenelor. Tradiţia bizantină a fost armonios împletită cu cea românească, încât pictura are un specific aparte. „Pictura este în consonanţă cu zona, în sensul că fondul verde ne duce cu gândul la frumuseţea munţilor ce ne înconjoară. Apare în pictura noastră şi roşul, ca simbolul sângelui de martir. În cele din urmă, albul din scene simbolizează Învierea Domnului, transfigurarea la care sunt chemaţi credincioşii din Carpaţi“, ne-a explicat părintele Toma.

În 2006, îndată după finalizarea picturii, biserica a fost târnosită de Înaltpreasfinţitul Laurenţiu, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului.


Cateheze cu tinerii

Aşa cum a fost dorinţa credincioşilor din Noua încă de la început, biserica mare este în prezent inima comunităţii. Nu doar slujbele religioase adună, duminică de duminică şi sărbătoare de sărbătoare, sute de credincioşi, ci şi activităţile parohiale se bucură de o atenţie deosebită din partea credincioşilor. Părintele Cornel Toma a adus în parohie două proiecte naţionale pentru tineri: „Hristos împărtăşit copiilor“ şi „Alege şcoala!“. Aceste două proiecte ale Patriarhiei Române, implementate în Parohia Noua II, au fost completate de un al treilea proiect de cateheză pentru copii. „Avem peste 70 de copii din cartier, împărţiţi pe trei cicluri: cel de preşcolari, cel de şcolari şi un cel de liceeni. Aceste proiecte au stârnit interesul tinerilor şi am încercat să le venim în ajutor atât cât ne-a stat în putinţă“, ne-a mai spus părintele Toma.

Tinerii implicaţi în aceste proiecte, dar şi ceilalţi apropiaţi ai bisericii nu uită de semenii aflaţi în nevoi, iar periodic organizează colecte pentru ajutorarea săracilor. Şi corul parohial, de muzică bizantină, se bucură de o prezenţă consistentă din partea tinerilor.

SursA: ZiarulLumina