duminică, 29 iunie 2008

Hram la Prejmer

Pomenirea sfintilor Apostoli Petru si Pavel inseamna o sarbatoare pentru intreaga comunitate ortodoxa din Prejmer, atit pentru cei vii, cit si pentru cei adormiti.
Biserica Ortodoxa din comuna Prejmer este monument istoric si dateaza din anul 1763. Este o minunatie arhitectonica si o adevarata capodopera in ceea ce priveste pictura murala. A fost pictata si in exterior, dar acum se pastreaza doar un briu abia vizibil.

Parintele paroh a reusit sa inchege o comunitate ortodoxa vie. Aproape jumatate din credinciosii care au participat la Sfinta Liturghie s-au impartasit. M-a bucurat foarte mult sa ii vad cu luminarile aprinse prin toata Biserica. Parca eram la Pasti. Este un lucru deosebit, avind in vedere faptul ca stim cu totii cit de greu este sa propovaduiesti Cuvintul in inimile oamenilor, in vremurile noastre.
Iconostasul este de asemenea impresionant si sfintul Nicolae e reprezentat minunat.
In coltul din stinga e reprezentat sfintul preot Melchisedec.
Pantocratorul este extraordinar.
Mi-au placut si podoabele naturale din Biserica - o combinatie de flori de cimp sau gradina si frunze de stejar. Sunt traditii frumoase si vii, in acelasi timp.


Imi pare rau ca nu au iesit fotografiile de la poarta si de la intrarea in Biserica. Poarta si usa de intrare erau impodobite cu flori si mi-am adus aminte de copilaria mea la tara, intr-un sat din Transilvania unde, la Adormirea si Nasterea Maicii Domnului, credincioasele care purtau acest nume aveau impodobite portile cu flori. Cita curatie sufleteasca si dragoste si respect si credinta au oamenii din sate! Nu am mai reusit sa stam sa inconjuram Biserica si sa participam la Taina Maslului deoarece a trebuit sa ajungem in Brasov.

Hram la Brasov

La Biserica Ortodoxa a sfintilor Apostoli Petru si Pavel se terminase Sfinta Liturghie cind am ajuns si se inconjura Biserica.

Asa ca am facut si noi acelasi lucru cu bucurie si cu dragoste.

Este foarte impresionant acest obicei din Brasov (poate mai sint si alte locuri din tara care pastreaza acest obicei, dar eu nu le stiu). De hram se inconjoara Biserica si credinciosii retraiesc bucuria pascala.
Credincioasele s-au intrecut pe ele insele cu aceste modele de coliva. Va dati seama cit de gustoasa a fost coliva :-) Si asta v-o spune o 'impatimita mincatoare de coliva' ;)

Semnificaţia cheilor şi Sabiei Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel - Gheorghe Morocica , revista Ekklesia, 2000


Sursa: http://sfintii-imparati.trei.ro/index_icoane_a.htm

Deseori se întîmplă că creştinii, intrînd în biserică şi privind la icoane sau la chipurile sfinţilor de pe pereţii locaşurilor sfinte, îşi pun întrebarea: de ce unii sfinţi sînt zugrăviţi cu unele unelte sau arme? Şi după cum este obiceiul, fără să întrebe de “preoţii Bisericii” (Iac. 5, 14) încep singuri, în sinea lor, să explice: cam ce-ar însemna aceasta. Ei bine, dacă deja este cunoscut cu viaţa sfîntului, atunci poate să-şi dea bine seama ce-ar fi dorit să redea scriitorul icoanei. Trebuie să ştim, că în iconografia Ortodoxă fiecare element reprezintă ceva: dacă nu din viaţa sfîntului, atunci ceva simbolic care este legat de viaţa Bisericii. Aşa se întîmplă şi în cazul cu icoana Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel.

Zugrăviţi pe icoane, îi putem deosebi pe aceşti doi Apostoli, prin aceia că Sfîntul Apostol Petru este zugrăvit cu chei în mînă dreaptă, iar Sfîntul Apostol Pavel cu sabie. Care este cauza că unul este zugrăvit cu chei, iar celălalt cu sabie? Voi încerca pe baza Sfintei Scripturi să dau un răspuns la această întrebare.

Cheile de pe icoana Sfîntul Apostol Petru înseamnă “Cheile Împărăţiei Cerurilor”, pe care Domnul nostru Iisus Hristos în timpul vieţii sale pămînteşti, a făgăduit că le va da acestui mare apostol pentru mărturisirea lui hotărîtoare, că El este “Fiul lui Dumnezeu”. Evenimentul dat s-a petrecut în felul următor: “Şi venind Iisus în părţile Cezareii lui Filip, îi întreba pe ucenicii Săi zicînd: Cine zic oamenii că sînt Eu, Fiul Omului? Iar ei au răspuns: Unii, Ioan Botezătorul, alţii Ilie, alţii Ieremia sau unul dintre prooroci.Şi le-a zis: Dar voi cine ziceţi că sînt? Răspunzînd Simon Petru a zis. Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu” (Mt. XVI 13-16). Pentru această hotărîtoare mărturisire Mîntuitorul îl fericeşte pe Sf. Apostol, zicînd: “Fericit eşti Simone, fiul lui Iona, că nu trup şi sînge ţi-au descoperit ţia aceasta, ci Tatăl Meu, Cel din ceruri” (Mt. XVI, 17). Şi după aeasta ca răsplată pentru mărturisire, pe care el cel dintîi a făcut-o, Mîntuitorul i-a zis: “... tu eşti Petru, şi pe acestă piatră voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui, apoi mai adăuga Hristos, şi îţi voi da ţie cheile împărăţiei cerurilor” (Mt. XVI, 18-19).

Sub “Împărăţia Cerurilor”, cheile de la care i s-au dat Sfîntul Apostol Petru, aici, ca şi în alte locuri (Mt. III, 2; IV, 17; XIII, 24) se înţelege împărăţia darului, sau Biserica, pe care Mîntuitorul a făgăduit că o va zidi pe piatra credinţei şi a mărturisirii lui Petru.

Cum însă trebuie de înţeles înmînarea cheilor de la Împărăţia Cerului Sfîntul Apostol Petru?

După obiceiul popoarelor vechi precum şi a evreilor înmînarea cheilor înseamnă încredinţarea stăpîniei asupra casei sau asupra averii (Is. XXII, 22; Apoc. III, 7). Potrivit cu acestea şi cuvintele Mîntuitorului: “şi-ţi voi, da ţie cheile Împărăţiei Cerului”, trebuie de înţeles prin acestea că Sfîntul Apostol Petru i s-a dat puterea de a închide şi a deschide intrarea în această împărăţie, de a primi în sînul Bisericii sau de îndepărta dela ea.

De această putere este legată şi altceva: de-a lega şi a dezlega păcatele oamenilor. Pentru că numai acela poate să fie membru al Bisericii, care prin pocăinţă va primi iertare păcatelor, care se dă de Dumnezeu prin slujitorii Bisericii. Prin urmare, cînd Mîntuitorul i-a dat Sfîntul Apostol Petru cheile, prin aceasta l-a împuternicit să lege şi să dezlege păcatele oamenilor: “şi orice vei lega pe pămînt va fi legat şi în ceruri şi orice vei dezlega pe pămînt va fi dezlegat şi în ceruri” (Mt. XVI, 19).

Şi deoarece Sfîntul Apostol Petru, cel dintîi a mărturisit că Hristos este Fiul lui Dumnezeu, tot cel dintîi dintre Apostoli a primit şi făgăduinţa că va avea cheile Împărăţiei Cerurilor, cel dintîi a fost împuternicit să lege şi să dezlege păcatele oamenilor.

Dar oare numai el dintre toţi Apostolii a primit această putere? Din contextul Scripturii vedem că Mîntuitorul a făgăduit, că o va da tuturor Apostolilor. Aceasta se întîmplă doar peste cîteva zile de la mărturisirea marelui Apostol: “ori cîte veţi lega pe pămînt, le spune Hristos, vor fi legate şi în cer, şi ori cîte veţi dezlega pe pămînt vor fi dezlegate şi în cer” (Mt. XVIII, 18). Doar după învierea Sa, El a dat această putere atît Sf. Apostoli cît şi urmaşilor lor, episcopi şi preoţi. Arătîndu-se ucenicilor săi după înviere, El a suflat asupra lor şi le-a zis: “Luaţi Duh Sfînt; cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute” (In. XX, 22-23).

Deci, cînd vedem pe icoană pe Sfîntul Apostol Petru cu cheile în mînă, trebuie în primul rînd să ne amintim şi să preamărim mărturisirea lui hotărîtoare a dumnezeirii lui Iisus Hristos. Iar în al doilea rînd, în faţa Sfîntului Apostol Petru, care ţine în mînă cheile, noi trebuie să vedem chipul sau simbolul stăpînirii bisericieşti, care are împuternicire de la Domnul nostru Iisus Hristos să lege şi să dezlege, să ierte şi să nu ierte, să deschidă şi să închidă intrarea în Biserică (Mt. XVIII, 17).

“Biserica leagă, spune fericitul Augustin, şi Biserica dezleagă. Biserica întemeiată pe piatra cea din capul unchiului, adică pe Domnul nostru Iisus Hristos (Efes. II, 20) leagă şi dezleagă; să se înfricoşeze deci şi cei legaţi şi cei dezlegaţi; cei dezlegaţi să nu cadă iar sub aceeaşi osîndă, iar cei legaţi să nu rămînă în aceiaşi stare pentru totdeauna, avînd în vedere, că în afară de Biserică nu se poate primi dezlegare”.

Sfîntul Apostol Pavel este zugrăvit pe icoane cu sabia în mînă. Care este cauza? De ce cu sabia şi ce înaseamnă această sabie?

Sabia înseamnă propovăduirea sîrguitoare a cuvîntului lui Dumnezeu. De două ori în scrierile sale, Apostolul Pavel înfăţişează cuvîntul sub chipul sabiei. În epistola către creştinii din Efes, vorbind despre lupta necontenită, care-l aşteaptă cu căpeteniile, domniile şi stăpîniile veacului acesta şi împotriva duhurilor răutăţii celor de sub cer, Sfîntul Apostol pentru izbînda acestei lupte dă sfat efesenilor să se îngrijească de armele duhovniceşti, în numărul cărora arată şi sabia duhovnicească, sub care după cum lămureşte el trebuie de înţeles cuvîntul lui Dumnezeu (Efes. VI, 12, 17).

În epistola sa către Evrei ca să arate puterea şi lucrarea cuvîntului lui Dumnezeu, Sfîntul Apostol Pavel îl asemănă cu o sabie ascuţită de amîndouă părţile, arătînd că cuvîntul lui Dumnezeu lucrează mai puternic decît ea. “Căci cuvîntul lui Dumnezeu e viu şi lucrător şi mai ascuţit decît orice sabie cu două tăişuri şi pătrunde pînă la despărţirea sufletului şi duhului, dintre încheieturi şi măduvă, şi destoinic este să judece simţirile şi cugetările inimii” (Evr. IX, 12).

Sfîntul Apostol Pavel mai tîrziu decît toţi ceilalţi Apostoli a intrat în slujirea apostolică. Însă la propovăduirea acestui cuvînt, după cum el însuşi a mărturisit despre sine, s-a “ostenit mai mult decît toţi Apostolii” (1 Cor. XV, 10). Fiind mai înainte prigonitor (Fapt. IX, 1) marele Apostol, după ce în chip minunat i s-au deschis ochii lui duhovniceşti, şi-a dedicat toată viaţa sa la predicarea cuvîntului lui Dumnezeu, cu scopul de-a aduce la picioarele lui Hristos cît mai multă lume. Dintr-un aprig prigonitor, el a devenit un înfocat slujitor a lui Hristos; Pe unii îi învăţa cu cuvîntul, pe alţii îi îndruma în scris, prin epistole.

Trebuie să avem în vedere, că acest înfocat slujitor a lui Hristos, care neîncetat zi şi noapte lucra cu sabia cuvîntului lui Dumnezeu (Fapt. XX, 27-31), care şi altora a poruncit să se înarmeze cu acesta, numai el dintre toţi Sfinţii Apostoli, fiind scutit, ca cetăţean roman, de pedepse înjositoare cu lovituri pe trup (Fapt. XVI, 37-39; XXII, 25-29) şi-a sfîrşit viaţa pămîntească tot prin sabie. Socotindu-se tăierea capului ca o pedeapsă de cinste la romani.

Deci, văzînd pe Sfîntul Apostol Pavel ţinînd în mînă sabia, ceia ce înseamnă cuvîntul lui Dumnezeu, noi mai întîi trebuie să ne amintim şi să slăvim slujirea lui înfocată la răspîndirea credinţei creştine, care a încetat numai după ce s-a sfîrşit prin sabie.

Hrana

Suntem ceea ce gândim, făptuim, vorbim, visăm. Dar în substanţa noastră vie, suntem ceea ce mâncăm.

Muzeul Ţăranului Român lansează o nouă provocare: un singur vernisaj, două expoziţii; o singură temă, două viziuni; un singur muzeu, două lumi.

Vă aşteptăm de Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel la ora 12.00 să ne regăsim sub semnul Hranei.



Hrana care leagă – o nouă sală care întregeşte expunerea permanentă a muzeului.

Hrana ţărănească – expoziţie temporară, până pe 29 septembrie, în Sala Oaspeţi.

*

Când mă răstigniră

’N cruce

De măr dulce,

Piroaie-mi bătură

Prin palme,

Prin talpe,

Piroaie de fier,

Ţinte de oţel;

*

La mesele rituale de nuntă, ursitori, botez, înmormântare, pomeniri, alimentul este deopotrivă hrană şi ofrandă.

*

Ş-unde le bătea

Sângele curgea

Tot vin se făcea,

*

De la Căderea „alimentară” în păcat şi până la Mântuirea prin hrană sfântă, parcurgem un urcuş programat de strămoşi, înţesat de prescripţii şi proscripţii, cu mese abundente, excesive şi cu mese deliberat sărace. Chiar atunci când ne hrănim pur şi simplu în fiecare zi, ritmul meselor este fixat de tradiţie. Nu poţi mânca în orice loc, nu poţi arunca oricum resturile.

*

Ş-unde mă-ncingea

C-un brâu de măceşi,

Ş-unde mă strângea

Sudoarea-mi curgea

Tot grâu se făcea.

*

Prozaica îndeletnicire a “luatului” mesei de ţărani pare o sărbătoare. O sărbătoare laică, cu fermecătoare şi rigide tipicuri aristocratice, o sărbătoare religioasă începută sub semnul crucii făcut pe pâine înainte de a o frânge, sfârşită cu o rugăciune adresată lui Dumnezeu mulţumind pentru îndestulare.

*

Şi-n cap că-mi punea

Comănac de spini,

Negri mărăcini.

Ş-unde mi-l dregea

Lacrămi că-mi curgea,

Tot mir se făcea.

*

Cei vechi nu păreau să fie obsedaţi de aportul caloric sau de vitamine. Masa lor nu era niciodată profană. Era sfântă chiar şi în afara sărbătorii. Mâncând, ei intrau în relaţie cu universul văzut şi nevăzut. Mâncarea te leagă.

*

D-atuncea s-a fapt

Vinul.

Şi cu mirul.

Rumenul grâul:

Grâul la creştini,

Mirul la bătrâni,

Vinul la norod.

Bună vremea-n casă,

Boieri dumneavoastră.

Sursa: http://www.muzeultaranuluiroman.ro/index.php?page=scoala-satului&link=76

sâmbătă, 28 iunie 2008

Sfântul Apostol Pavel sărbătorit în Mitropolia de Veria, Naussa şi Kampania din Grecia







Între 26-29 iunie a.c., Mitropolia de Veria, Naussa şi Kampania din Grecia organizează o serie de manifestări în cinstea fondatorului ei, Sfântul Apostol Pavel, cu titlul “Pavleia”.
Sărbătoarea va culmina cu un Congres Stiinţific Internaţional şi o festivitate închinată Sfântului Apostol Pavel.
Delegaţia Bisericii Ortodoxe Române va fi condusă de PS Visarion, Episcopul Tulcii, care va prezenta, în cadrul congresului, mesajul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Manifestările se vor încheia Duminică, 29 iunie cu oficierea sfintei Liturghii Arhiereşti în Biserica închinată Sf Ap Pavel din localitatea Veria, precum şi a unei Vecernii, săvârşită chiar în locul unde a predicat Sfântul Apostol Pavel.

Sursa:http://www.basilica.ro/ro/stiri/sfantul_apostol_pavel_sarbatorit_in_mitropolia_de_veria_naussa_si_kampania_din_grecia.html



vineri, 27 iunie 2008

Apel la rugăciune - Mănăstirea întemeiată de Sfîntul Seraphim Rose este în pericol!

monastery_photo.jpg

Incendii devastatoare ameninta Manastirea Sf. Herman din Alaska din Platina, California

Apel la rugaciune

bishopmaksim.jpg

Prea Sfintitul Maxim, Episcopul Diocezei Vest-Americane indeamna toti dreptcredinciosii ortodocsi sa se roage pentru apararea Manastirii Sarbe Ortodoxe Sf. Herman din Platina, California. Incendii inspaimantatoare se apropie cu repeziciune de pamanturile Manastirii, iar Manastirea este in mare pericol de a fi distrusa de flacari. Comunitatea monahala a fost evacuata si in aceste momente cauta adapost in parohiile vecine din Redding, California.

Update/ Marti, 24 iunie, 2008, 17:37

Dragi Parinti, Frati si Surori

Calugarii au plecat din Platina si se gasesc acum in Redding, la noi, la Sf. Andrei. Ei au venit cu masinile lor incarcate cu bunurile Manastirii. Acum se gasesc la casa parohiala, iar in seara aceasta le vom gasi tuturor un adapost.

Incendiile sunt inca puternice. Cei de la Administratia Padurilor tocmai au declansat un incendiu la Noble Ridge (vantul a fost favorabil), pentru a impiedica incendiile sa se extinda dincolo de Ridge. La Platina, fumul era asa de gros, ca de-abia puteai vedea sau respira. In seara aceasta, la Sf. Andrei ne vom ruga pentru aceasta situatie.

Maicutele de la Schitul Sf. Xenia sunt inca acolo, nu a trebuit sa evacueze inca, dar sunt in alerta maxima. Doi dintre parintii nostri au urcat azi la ele cu camioane ca sa aduca la Redding bunurile schitului. Inca asteptam sa vedem ce vor face.

Probabil, calugarii vor sta la Redding o perioada, urmare a incendiilor devastatoare (peste 875 incendii mistuie nordul Californiei, totul pornind de la un fulger ce a avut loc sambata), iar fumul este destul de gros. In Redding, cerul este acoperit de cenusa care cade in continuu.

Va rog sa-i pomeniti in rugaciunile voastre. Cerem ajutor lui Dumnezeu sa usureze suferinta monahilor, sa ajute pompierii si pe cei ramasi fara adapost.

Multumim pentru rugaciunile si binecuvantarile voastre,

Parintele Michael Boyle, Preot Paroh
Parohia Misionara Ortodoxa Sarba “Sf. Andrei-cel-Nebun-pentru-Hristos“, Redding, California

readers_firestorm.jpg

Sursa:

http://www.razbointrucuvant.ro/2008/06/25/manastirea-intemeiata-de-sfantul-seraphim-rose-este-in-pericol/

Sfîntul Nou Mucenic Filumen


Troparul, glasul al treilea:

Biruitor al diavolilor,
izgonitor al puterilor întunericului,
cu blândeţea ta ai moştenit pământul
şi împărăţia din Ceruri;
mijloceşte, astfel, la Milostivul Dumnezeu,
ca să mântuiască sufletele noastre.
Pe sulul din mâna sa, scrie în limba greacă: Şi să nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă.

“Arhimandritul Filumen a fost pãzitorul Mãnãstirii Ortodoxe grecesti de la Fântâna lui Iacov, din orasul Nablus, în Cisiordania (West Bank). A vietuit si a slujit ca un iconom credincios al lui Iisus Hristos, însufletit de o râvnã arzãtoare. Virtutea sa îl scotea în evidentã printre monahii si preotii Tãrii Sfinte.

La inceputul lunii noiembrie 1979, arhimandritul Filumen a fost abordat de un grup de militanti sionisti fanatici, care i-au cerut sã înlãture Crucea si icoanele din preajma Fântânii lui Iacov, deoarece este un loc sfânt al religiei lor, iar ei nu primesc sã se roage în prezenta unor astfel de simboluri ale crestinismului. Pãrintele a refuzat sã facã asa ceva, sustinând cã Fântâna lui Iacov este de secole a crestinilor. Atunci, a fost amenintat si i s-a spus sã pãrãseascã acel loc sfânt sau va suporta urmãrile.

Pe 16/29 noiembrie 1979 (ziua Sfântului Apostol Matei), în timpul unei ploi torentiale, ucigasii au nãvãlit în mãnãstire si l-au mãcelãrit pe Arhimandritul Filumen cu un topor, închipuind o cruce. Cu o loviturã de-a lungul, i-au despicat chipul, cu altã loviturã de-a latul i-au tãiat obrazul, de la o ureche la alta. I-au scos ochii. I-au tãiat în bucãti degetele mâinii sale drepte, iar pe cel mare l-au retezat dintr-o datã. Erau degetele cu care fãcea semnul Crucii.” Ucigasii nu s-au multumit sã-l mãcelãreascã pe monahul cel fãrã de vinã, ci au continuat apoi sã profaneze si biserica. A fost distrusã o troitã, au fost împrãstiate si murdãrite vasele sfintite, si întreaga bisericã a fost pângãritã într-un chip înspãimântãtor.

Autoritãtile israeliene au declarat pe moment cã poartã o investigatie, pentru a-i identifica pe cei vinovati, dar nici pânã astãzi nu a fost anuntat vreun rezultat. Fie ca Dumnezeu, pentru rugãciunile Noului Sfintit Mucenic Filumen, sã-i învredniceascã pe ortodocsii prigoniti ai Tãrii Sfinte sã reziste valului de violentã împotriva crestinilor, ce se ridicã, amenintând sã-i copleseascã.

Pe 17/30 noiembrie 1983, patriarhul Diodor al Ierusalimului, insotit de mai multi ierarhi, a deschis mormântul arhimandritului Filumen, aflat în cimitirul Frãtiei Sfântului Mormânt de pe Muntele Sionului. Sicriul a fost scos cu grijã din mormânt si, dupã ce s-a înlãturat giulgiul, moastele sale au fost aflate a fi nestricate.”

Din Buletinul informativ al Departamentului de relatii externe al Sinodului episcopilor Bisericii Ortodoxe Ruse din afara Rusiei, nr. 46, apãrut în Orthodox America, aprilie-mai 1984

“…As vrea sã afirm cã dacã nu l-as fi cunoscut pe noul sfintit mucenic Filumen, poate mi-as fi pierdut credinta. Eram necãjit, precum multi altii, pentru cã Adevãrul este slujit atât de rãu. Propãsesc tot felul de greseli. Noi, clerul, suntem rareori pãstori buni, si cei ce-l cautã pe Dumnezeu nu sunt multi, în vreme ce ereticii si sectarii atrag la ei multimi, fãrã a conta cât de rele sunt învãtãturile si vietuirea lor. Reusesc sã merg mai departe doar tinând înaintea ochilor mei chipul Pãrintelui Filumen.” (Traducere R.H.)

Fragmente din articolul apãrut în “Orthodox America”, al monahului Yeghia Yenovkian de la Manastirea Paradise, Ellisville, Mississippi.

Sursa:

http://saraca.orthodoxphotos.com/biblioteca/sf_filumen.htm

DESPRE MUTAREA MOAŞTELOR MUCENICULUI FILUMEN

De Crăciun, în anul 1984, a adormit în Domnul – Claudiu, Mitropolitul Pellei, pe care l-am petrecut până la cimitirul nostru de pe muntele Sion. Atunci, Patriarhul ne-a spus să-l dezgropăm şi pe părintele Filumen.
Şi, cu adevărat, am deschis mormântul şi am scos trupul afară, aşezându-l pe placa de marmură a unui mormânt alăturat. Hainele erau pe jumătate putrezite, iar monahii le-au luat ca binecuvântare, ca să le împartă oamenilor. Mâinile puteau fi îndoite. Piciorul drept, de la oul piciorului în jos, nu mai era, pentru că ucigaşul îl tăiase cu securea. Lipseau şi degetele de la piciorul stâng. Restul trupului era întreg, deşi stătuse în mormânt timp de trei ani. În schimb, de la tăietura securii, craniul era despicat şi îi lipsea nasul. Avea încă barbă şi păr. Cineva l-a curăţat cu un burete îmbibat în vin. Desigur, trupul nu emana nici un miros neplăcut. Nu fusese mâncat de viermi şi nu avea absolut nici o scobitură. Apăsam pe piept şi pe burtă, care îşi reveneau la eliberarea presiunii. Trupul a fost aşezat într-un sicriu şi îngropat în alt mormânt. A rămas acolo până în anul 1985, când a avut loc a doua dezgropare. Deja lichidele se absorbiseră, aşa că l-au aşezat în biserică. Trupul părintelui Filumen este acum ca cele ale Sfinţilor Gherasim şi Spiridon.
Mă veţi întreba: este sfânt? Cu siguranţă că este sfânt mucenic, pentru că a apărat de evreu locul de închinăciune ortodox. Pe când părintele Filumen săvârşea Vecernia, a venit evreul, l-a apucat de barbă şi l-a lovit cu securea. El a încercat, săracul, să se târască afară, ca să îşi salveze viaţa. Ştim lucrul acesta, deoarece scările erau pline de sânge. Prin urmare, este un sfânt mucenic.
În continuare, vă voi povesti un lucru minunat legat de părintele Filumen.
Pe 28 octombrie 1985, Patriarhia l-a desemnat pe Mitropolitul Paladie să slujească la o biserică mai îndepărtată. Pentru că nu mai apărea, fraţii l-au căutat la telefon în repetate rânduri. Însă nu răspundea. S-au dus şi i-au bătut la uşă, dar din nou nu au primit nici un răspuns. L-au informat pe părintele Vasile al Cezareei. S-au dus cu toţii şi l-au găsit în camera lui, căzut pe podea, aproape mort. Ce i se întâmplase? Seara a leşinat şi a rămas inconştient pe podea până dimineaţă, la zece. Au chemat de urgenţă salvarea. În salonul unde era bolnavul, a intrat şi părintele Sofronie, care avea la el un deget al părintelui Filumen. Cu toţii plângeau. Atunci, părintele Sofronie a scos degetul, l-a atins cu el pe frunte pe Mitropolitul Claudiu în formă de cruce şi a rostit un tropar al sfinţilor mucenici.
Imediat, bolnavul a respirat adânc şi a întrebat: „Unde sunt, unde sunt?“ Aceasta este dovada sfinţeniei părintelui Filumen116(Acest text a ajuns în mâna mea în urma unor coincidenţe ciudate. O mână nevăzută m-a dus spre găsirea lui. A fost cel de-al treilea eveniment sfânt care mi s-a întâmplat în legătură cu această carte [n.a.].).
Fragment din predica lui Ambrozie, Arhiepiscopul de Neapole şi Samaria, rostită în Sinodul Mănăstirii Cuviosului Grigorie, pe 24 octombrie 1986. „Cuviosul Grigorie“, Vol. 12, 1987.

Sursa:

http://www.pateric.ro/despre-mutarea-moastelor-mucenicului-filumen/