Semnificaţia cheilor şi Sabiei Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel - Gheorghe Morocica , revista Ekklesia, 2000

Sursa: http://sfintii-imparati.trei.ro/index_icoane_a.htm

Deseori se întîmplă că creştinii, intrînd în biserică şi privind la icoane sau la chipurile sfinţilor de pe pereţii locaşurilor sfinte, îşi pun întrebarea: de ce unii sfinţi sînt zugrăviţi cu unele unelte sau arme? Şi după cum este obiceiul, fără să întrebe de “preoţii Bisericii” (Iac. 5, 14) încep singuri, în sinea lor, să explice: cam ce-ar însemna aceasta. Ei bine, dacă deja este cunoscut cu viaţa sfîntului, atunci poate să-şi dea bine seama ce-ar fi dorit să redea scriitorul icoanei. Trebuie să ştim, că în iconografia Ortodoxă fiecare element reprezintă ceva: dacă nu din viaţa sfîntului, atunci ceva simbolic care este legat de viaţa Bisericii. Aşa se întîmplă şi în cazul cu icoana Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel.

Zugrăviţi pe icoane, îi putem deosebi pe aceşti doi Apostoli, prin aceia că Sfîntul Apostol Petru este zugrăvit cu chei în mînă dreaptă, iar Sfîntul Apostol Pavel cu sabie. Care este cauza că unul este zugrăvit cu chei, iar celălalt cu sabie? Voi încerca pe baza Sfintei Scripturi să dau un răspuns la această întrebare.

Cheile de pe icoana Sfîntul Apostol Petru înseamnă “Cheile Împărăţiei Cerurilor”, pe care Domnul nostru Iisus Hristos în timpul vieţii sale pămînteşti, a făgăduit că le va da acestui mare apostol pentru mărturisirea lui hotărîtoare, că El este “Fiul lui Dumnezeu”. Evenimentul dat s-a petrecut în felul următor: “Şi venind Iisus în părţile Cezareii lui Filip, îi întreba pe ucenicii Săi zicînd: Cine zic oamenii că sînt Eu, Fiul Omului? Iar ei au răspuns: Unii, Ioan Botezătorul, alţii Ilie, alţii Ieremia sau unul dintre prooroci.Şi le-a zis: Dar voi cine ziceţi că sînt? Răspunzînd Simon Petru a zis. Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu” (Mt. XVI 13-16). Pentru această hotărîtoare mărturisire Mîntuitorul îl fericeşte pe Sf. Apostol, zicînd: “Fericit eşti Simone, fiul lui Iona, că nu trup şi sînge ţi-au descoperit ţia aceasta, ci Tatăl Meu, Cel din ceruri” (Mt. XVI, 17). Şi după aeasta ca răsplată pentru mărturisire, pe care el cel dintîi a făcut-o, Mîntuitorul i-a zis: “... tu eşti Petru, şi pe acestă piatră voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui, apoi mai adăuga Hristos, şi îţi voi da ţie cheile împărăţiei cerurilor” (Mt. XVI, 18-19).

Sub “Împărăţia Cerurilor”, cheile de la care i s-au dat Sfîntul Apostol Petru, aici, ca şi în alte locuri (Mt. III, 2; IV, 17; XIII, 24) se înţelege împărăţia darului, sau Biserica, pe care Mîntuitorul a făgăduit că o va zidi pe piatra credinţei şi a mărturisirii lui Petru.

Cum însă trebuie de înţeles înmînarea cheilor de la Împărăţia Cerului Sfîntul Apostol Petru?

După obiceiul popoarelor vechi precum şi a evreilor înmînarea cheilor înseamnă încredinţarea stăpîniei asupra casei sau asupra averii (Is. XXII, 22; Apoc. III, 7). Potrivit cu acestea şi cuvintele Mîntuitorului: “şi-ţi voi, da ţie cheile Împărăţiei Cerului”, trebuie de înţeles prin acestea că Sfîntul Apostol Petru i s-a dat puterea de a închide şi a deschide intrarea în această împărăţie, de a primi în sînul Bisericii sau de îndepărta dela ea.

De această putere este legată şi altceva: de-a lega şi a dezlega păcatele oamenilor. Pentru că numai acela poate să fie membru al Bisericii, care prin pocăinţă va primi iertare păcatelor, care se dă de Dumnezeu prin slujitorii Bisericii. Prin urmare, cînd Mîntuitorul i-a dat Sfîntul Apostol Petru cheile, prin aceasta l-a împuternicit să lege şi să dezlege păcatele oamenilor: “şi orice vei lega pe pămînt va fi legat şi în ceruri şi orice vei dezlega pe pămînt va fi dezlegat şi în ceruri” (Mt. XVI, 19).

Şi deoarece Sfîntul Apostol Petru, cel dintîi a mărturisit că Hristos este Fiul lui Dumnezeu, tot cel dintîi dintre Apostoli a primit şi făgăduinţa că va avea cheile Împărăţiei Cerurilor, cel dintîi a fost împuternicit să lege şi să dezlege păcatele oamenilor.

Dar oare numai el dintre toţi Apostolii a primit această putere? Din contextul Scripturii vedem că Mîntuitorul a făgăduit, că o va da tuturor Apostolilor. Aceasta se întîmplă doar peste cîteva zile de la mărturisirea marelui Apostol: “ori cîte veţi lega pe pămînt, le spune Hristos, vor fi legate şi în cer, şi ori cîte veţi dezlega pe pămînt vor fi dezlegate şi în cer” (Mt. XVIII, 18). Doar după învierea Sa, El a dat această putere atît Sf. Apostoli cît şi urmaşilor lor, episcopi şi preoţi. Arătîndu-se ucenicilor săi după înviere, El a suflat asupra lor şi le-a zis: “Luaţi Duh Sfînt; cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute” (In. XX, 22-23).

Deci, cînd vedem pe icoană pe Sfîntul Apostol Petru cu cheile în mînă, trebuie în primul rînd să ne amintim şi să preamărim mărturisirea lui hotărîtoare a dumnezeirii lui Iisus Hristos. Iar în al doilea rînd, în faţa Sfîntului Apostol Petru, care ţine în mînă cheile, noi trebuie să vedem chipul sau simbolul stăpînirii bisericieşti, care are împuternicire de la Domnul nostru Iisus Hristos să lege şi să dezlege, să ierte şi să nu ierte, să deschidă şi să închidă intrarea în Biserică (Mt. XVIII, 17).

“Biserica leagă, spune fericitul Augustin, şi Biserica dezleagă. Biserica întemeiată pe piatra cea din capul unchiului, adică pe Domnul nostru Iisus Hristos (Efes. II, 20) leagă şi dezleagă; să se înfricoşeze deci şi cei legaţi şi cei dezlegaţi; cei dezlegaţi să nu cadă iar sub aceeaşi osîndă, iar cei legaţi să nu rămînă în aceiaşi stare pentru totdeauna, avînd în vedere, că în afară de Biserică nu se poate primi dezlegare”.

Sfîntul Apostol Pavel este zugrăvit pe icoane cu sabia în mînă. Care este cauza? De ce cu sabia şi ce înaseamnă această sabie?

Sabia înseamnă propovăduirea sîrguitoare a cuvîntului lui Dumnezeu. De două ori în scrierile sale, Apostolul Pavel înfăţişează cuvîntul sub chipul sabiei. În epistola către creştinii din Efes, vorbind despre lupta necontenită, care-l aşteaptă cu căpeteniile, domniile şi stăpîniile veacului acesta şi împotriva duhurilor răutăţii celor de sub cer, Sfîntul Apostol pentru izbînda acestei lupte dă sfat efesenilor să se îngrijească de armele duhovniceşti, în numărul cărora arată şi sabia duhovnicească, sub care după cum lămureşte el trebuie de înţeles cuvîntul lui Dumnezeu (Efes. VI, 12, 17).

În epistola sa către Evrei ca să arate puterea şi lucrarea cuvîntului lui Dumnezeu, Sfîntul Apostol Pavel îl asemănă cu o sabie ascuţită de amîndouă părţile, arătînd că cuvîntul lui Dumnezeu lucrează mai puternic decît ea. “Căci cuvîntul lui Dumnezeu e viu şi lucrător şi mai ascuţit decît orice sabie cu două tăişuri şi pătrunde pînă la despărţirea sufletului şi duhului, dintre încheieturi şi măduvă, şi destoinic este să judece simţirile şi cugetările inimii” (Evr. IX, 12).

Sfîntul Apostol Pavel mai tîrziu decît toţi ceilalţi Apostoli a intrat în slujirea apostolică. Însă la propovăduirea acestui cuvînt, după cum el însuşi a mărturisit despre sine, s-a “ostenit mai mult decît toţi Apostolii” (1 Cor. XV, 10). Fiind mai înainte prigonitor (Fapt. IX, 1) marele Apostol, după ce în chip minunat i s-au deschis ochii lui duhovniceşti, şi-a dedicat toată viaţa sa la predicarea cuvîntului lui Dumnezeu, cu scopul de-a aduce la picioarele lui Hristos cît mai multă lume. Dintr-un aprig prigonitor, el a devenit un înfocat slujitor a lui Hristos; Pe unii îi învăţa cu cuvîntul, pe alţii îi îndruma în scris, prin epistole.

Trebuie să avem în vedere, că acest înfocat slujitor a lui Hristos, care neîncetat zi şi noapte lucra cu sabia cuvîntului lui Dumnezeu (Fapt. XX, 27-31), care şi altora a poruncit să se înarmeze cu acesta, numai el dintre toţi Sfinţii Apostoli, fiind scutit, ca cetăţean roman, de pedepse înjositoare cu lovituri pe trup (Fapt. XVI, 37-39; XXII, 25-29) şi-a sfîrşit viaţa pămîntească tot prin sabie. Socotindu-se tăierea capului ca o pedeapsă de cinste la romani.

Deci, văzînd pe Sfîntul Apostol Pavel ţinînd în mînă sabia, ceia ce înseamnă cuvîntul lui Dumnezeu, noi mai întîi trebuie să ne amintim şi să slăvim slujirea lui înfocată la răspîndirea credinţei creştine, care a încetat numai după ce s-a sfîrşit prin sabie.