luni, 25 februarie 2013

Părintele Cornel Toma: "1 martie – Un succes al neo – păgînismului"



Ne-am obişnuit ca în fiecare an, de 1 martie, să dăruim mărţişoare celor dragi şi cunoscuţi, fără să înţelegem cu adevărat ce înseamnă acest gest din punct de vedere religios.

Ce înseamnă, de fapt, mărţişorul? Care este simbolistica lui? De unde provine această sărbătoare a primăverii?

Încercînd să găsesc răspunsul la întrebările de mai sus, am demarat un mic exerciţiu de documentare, bazat pe istoria religiilor, dar şi pe sursele teologiei creştin - ortodoxe. Am realizat acest demers teologic pornind de la Canonul 62 dat la Sinodul Trulan sau Sinodul  V- VI Ecumenic, desfăşurat în anul 692 la Constantinopol. Aşa am ajuns la o aporie teologică: cum a fost posibil ca un Sinod Ecumenic să interzică sărbătorirea păgînă a primăverii în data de 1 martie cu atîta autoritate şi vehemenţă şi, totuşi, cum a reuşit această practică păgînă să supravieţuiească pînă în anul 2013?

Mircea Eliade vorbeşte despre curentul „neo-păgînismului”, care reîncearcă prin sincretismul religios, să readucă omului contemporan politeismul, practicile magice, superstiţiile şi, mai ales, sărbătorile păgîne, camuflate sub masca creştinismului (Valentine's Day – care este săbătoarea desfrîului sau a zeiţelor Afrodita şi Venus devine ziua îndrăgostiţilor; Dragobetele – varianta autohtonă a primei sărbători; Naşterea lui Hristos – este înlocuită cu Moş Crăciun, Coca-Cola, templele supermarketurilor, cadourile; Învierea Domnului – este înţeleasă ca sărbătoarea iepuraşului; Haloween – la origini era începutul anului nou la druizi şi astăzi devine sărbătoarea stafiilor şi a fantomelor).

În această perioadă de pregătire pentru intrarea în Postul Mare apar contradicţia şi lupta dintre creştinism şi păgînism. În Prohodul Domnului se arată că primăvara este adusă de Hristos şi este un anotimp al reînnoirii şi prefacerii duhovniceşti: asceză (post şi metanii), rugăciune, spovedanie şi Euharistie. Aceste Taine şi virtuţi fac posibile înflorirea şi rodirea omului duhovnicesc, îmbrăcat în Hristos:

„ Primăvară dulce, Fiul meu preadulce, frumuseţea unde Ţi-a apus?”[1]

Aşadar, în creştinism se trece de la primăvară – ca anotimp al naturii, la o primăvară duhovnicească, în centrul căreia se află jertfa mîntuitoare a lui Hristos. Natura care moare în timpul iernii este readusă la viaţă şi la rodire prin Învierea lui Hristos. De aceea, moartea şi Învierea Domnului au şi o dimensiune cosmică, întrucît harul lui Dumnezeu se revarsă asupra creaţiei transfigurînd-o. Iisus Hristos moare ca să-l învieze pe om, pe cînd în lumea păgînă omul, animalele şi florile sunt sacrificate pentru a resuscita natura.

"Răsărit-a primăvara Postului şi floarea pocăinţei. Deci să ne curăţim pe noi fraţilor, de toată întinăciunea, şi Dătătorului de lumină cîntînd să-I zicem: Slavă Ţie, Unule, Iubitorule de oameni."[2]
 
Politeismul păgîn roman promovează o idolatrizare a naturii şi a zeilor care o patronează (Marte). Natura devine autonomă şi se înnoieşte prin energiile proprii sau, cel mult, prin influenţa zeilor. De pildă, „votul public cel mai semnificativ era denumit primăvara sfîntă (ver sacrum), în baza căruia erau consacrate zeilor toate fructele de primăvară, animalele şi oamenii născuţi primăvara. Atunci cînd se punea problema unei reuşite foarte importante în viaţă, se apela la un vot special (devotio), care însemna sacrificarea propriei vieţi în scopul reuşitei”[3].

Din punct de vedere teologic, sărbătoarea şi practica mărţişorului poate fi abordată prin următoarele elemente definitorii:

1.      Promovarea credinţei păgîne în zeul Marte, zeul războiului, dar şi al fecundităţii şi al vegetaţiei. Mărţişorul e constituit din două fire de aţă, ce au rolul de a simboliza puterile zeului Marte: unul alb – care reprezintă pacea (fecunditatea) şi celălalt roşu – care semnifică războiul.
 
 

2.     Practicarea sărbătorii păgîne a anului nou la romani, a fost menţinută pînă în secolul XVIII în Italia şi în restul Europei[4] .

3.     Adoptarea superstiţiei şi a credinţei în talismane, obiecte care l-ar ocroti  pe cel care le poartă şi i-ar aduce noroc şi prosperitate tot anul .

Majoritatea modelelor de mărţişoare sînt reprezentate de flori, de diferite culori, mărimi şi tipuri. Acest fapt demonstrează că astfel se păstrează tradiţia lumii romane păgîne, prin care, cu această ocazie, se ofereau flori pentru a cinsti sau idolatriza natura.

La români exista tradiţia ca aceste amulete-mărţişoare să fie purtate de copiii – fete şi băieţi sau de femeile tinere timp de 9 sau 12 zile, după care ele se legau de ramura unui copac sau de tulpinile florilor. Dacă pomului sau florii îi mergea bine, atunci şi copilul/ femeia erau bine :

« Cine poartă mărţişoare

Nu mai e pîrlit de soare »[5]

În unele cazuri talismanul - mărţişor consta într-un bănuţ de argint sau de aur pe care părintele Simion Florea Marian îl interpreta astfel : « Bănuţul însemna îmbelşugarea, firele albe şi roşii ale găitanului însemnau faţa albă ca crinul şi rumenă ca roza, iar ofranda făcută reginei florilor era o salutare poetică adresată primăverii »[6].

Cu alte cuvinte, Crucea - care este păzitoarea trupului şi a sufletului oricărui creştin - este înlocuită cu un obiect magic.

4.    Practicarea riturilor religioase imorale se realiza prin dansuri, desfrîuri, ofrande de flori, iniţieri militare, sacrificii animale şi umane .

Mircea Eliade considera că la romani « riturile erau purificatoare şi fecundatoare, ca şi numeroase alte ceremonii de anul nou »[7].  Ştim cu toţii că sărbătoarea de mărţişor este dublată de sărbătoarea Dragobetelui[8], în care accentul cade pe înfrumuseţarea trupului femeii prin spălarea cu apa de nea, cu scopul bine definit de a plăcea tuturor, prin recitarea unui descîntec :

« Floare de fragă

Din luna lui Marţ

La toată lumea să fiu dragă,

Urîciunile să le desparţi ! »[9].

 
5.      Astăzi, această sărbătoare are şi o conotaţie comercială, economică.
În ziua de 1 martie se vînd flori, mărţişoare şi cadouri şi în acest fel se continuă afacerile economice ale sărbătorilor neo-păgîne.

6.      Primăvara nu începe cu data de 1 martie, ci odată cu echinocţiul de primăvară, între 24-25 martie, de Buna Vestire. De aceea, florile – înţelese ca simbol al renaşterii – se pot oferi în fiecare zi pentru cei pe care îi iubim şi îi preţuim. În orice caz, la 1 martie nu se ofereau flori, ci ofrande de flori în numele zeului Marte.

7.     Sărbătoarea Mărţişorului este prezentă într-un spaţiu ortodox linitat, în Bulgaria, Macedonia, Albania, Republica Moldova şi în România. În celalte ţări ortodoxe, de origine greacă şi slavă, această practică nu există[10].



 
Prin urmare, 1 martie poate fi cel mai bine înţeles atît ca practică, dar şi ca mentalitate religios-socială, prin prisma hotărîrii date de Sfinţii Părinţi adunaţi la Soborul VI Ecumenic. Această hotărîre delimitează lumea creştină ortodoxă de societatea din afara Bisericii, uneori străină de Hristos şi impregnată de prea mult păgînism :

 « Aşa zisele Calende şi cele numite Vota şi cele chemate Brumalia, şi prăznuirea care se face în cea dintîi zi a lunii lui Martie, voim ca de îndată să fie scoasă din vieţuirea credincioşilor. Dar mai lepădăm şi jocurile obşteşti (dansurile publice), ale femeilor, ca necuviincioase, şi ca putînd naşte (provoca) multă pagubă şi vătămare, dar încă şi jocurile (dansurile) jucate (executate) fie de bărbaţi, fie de femei, în numele (cinstea) celor numiţi în mod mincinos, dumnezei, de către elini (păgîni) şi slujbele (ceremoniile), - ce se fac după un obicei vechi şi străin vieţii creştinilor, - orînduind ca niciun bărbat să nu se îmbrace în haină femeiască, sau femeia, în cea care se potriveşte bărbaţilor, dar nici să nu puie asupra lor obraze (măşti) de haz (comice), sau de batjocură (satirice) închipuind satiri, sau de jale (tragice), nici să nu se strige numele blestematului Du’ionisios, cînd se strivesc strugurii în teascuri, nici turnînd vinul în vase să nu stîrnească (provoace) rîsul, făptuind cele ale rătăcirii diavoleşti, sub chipul neştiinţei sau al deşertăciunii.

De aceea, cei ce de acum înainte s-ar apuca să facă ceva din cele zise mai înainte, după ce au fost puşi în cunoştinţă, acestora poruncim, ca aceştia dacă ar fi clerici să se caterisească, iar dacă ar fi laici să se afurisească. » (Canonul 62 - Praznicele şi datinile păgîneşti să nu fie ţinute de creştini).[11]


[1] Triodul, Prohodul Domnului, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1986 , p. 575
[2] Triodul, Stihoavna de la Vecernia de Joi din săptămîna lăsatului sec de brînză, p. 61
[3]Nicolae Achimescu, Istoria şi Filozofia religiei la popoarele antice, Editura Tehnopress, Iaşi, 2002, p. 208
[5] Simion Florea Marian, Sărbătorile la români, Vol. 1, Editura Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 1994, p. 313.
[6] Simion Florea Marian, op. cit, p. 315.
[7] Mircea Eliade, Istoria credinţelor şi ideilor religioase, Vol. 2, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1992, p. 114.
[8] Simion Florea Marian, op. cit, p. 317 conform B.P. Haşdeu, Etym. Magn., t.II, p.1181: „Întîiul decembre se cheamă: Andrei cap de iarnă, precum întîiul mărţişor se zice Dragobete cap de primăvară.” (A. Crişan, Făgăraş, com. Mărgineni.)
[9] Simion Florea Marian, op. cit, p. 317.
[10] http://ro.wikipedia.org/wiki/M%C4%83r%C8%9Bi%C8%99or
[11] Arhidiacon prof.dr. Ioan N. Floca, Canoanele Bisericii Ortodoxe. Note şi comentarii, 1991, p. 134.

sâmbătă, 9 februarie 2013

Leontina Nicoleta - o fetiţă pe care putem să o ajutăm!

 
 
 
La rugămintea mamei Leontinei Nicoleta, fetiţa din fotografiile de mai sus, vă îndemn şi vă rog să o ajutaţi aşa cum puteţi, fie prin bani, fie prin rugăciuni. Voi alegeţi calea. Orice variantă veţi alege, nădăjduiesc că va fi un bine pe care îl faceţi atît vouă înşivă, cît şi micuţei fete.
Una dintre prietenele mele cele mai bune şi fina mea de acum, este nevăzătoare. Pentru ea am învăţat alfabetul Braille şi să scriu cu punctatorul pe tăbliţă. Lucru pe care văd că Leontina Nicoleta îl face deja. Totuşi, ea are o şansă să poată să vadă şi să nu povestească cu lux de amănunte ce înseamnă un răsărit de soare cu cuvintele pe care doar le-a auzit - aşa cum face iubita mea fină.

Iată mai jos povestea fetiţei şi numărul contului în care pot fi depuşi banii:

Ma numesc Calin Mariana Violeta si am o fetita pe nume Calin Leontina Nicoleta de 7 ani, care s-a nascut prematur la 7 luni cu grave deficiente de vedere. Cand fetita a implinit 6 luni am vazut ca ceva nu este in regula cu ea . I-am facut primul control la spitalul din Craiova, diagnosticul fiind pus prima data la acest spital. Ni s-a spus ca are dezlipire de retina - retinopatie de prematuritate gradul V (cinci). Aici nu ne-au dat nici o speranta de vindecare, au spus sa mergem cu ea mai departe la alt spital. Pe 26 iulie 2004 am mers cu ea la Bucuresti, la D-l doctor Florin Balta unde acesta ne-a dat increderea sa luptam, ca fetita noastra are sanse de vindecare . Ne-a confirmat diagnosticul aflat de la spitalul din Craiova si ne-a spus ca singura sansa sa poata vedea este o operatie care se poate face in Belgia. Suma ceruta de medicii de la acea clinica era de 6000 Euro . Dumnezeu ne-a ajutat si am strans acea suma cu ajutorul unor oameni cu suflet. Am mers cu fetita si am operat-o, dupa operatie mergeam la control cum ne-au cerut doctorii din Belgia la spitalul de oftalmologie din Bucuresti. A mers bine controlul un an si cateva luni, la ultimul control care i-a fost facut ne-au spus ca nu i s-a lipit in totalitate retina si ca nu si-a recapatat vederea. Am intrebat ce se mai poate face pentru ea si ne-au spus ca in Belgia nu se mai poate face nimic . Am decis sa incercam si in alta parte si am aflat ca aceasta operatie de care are mare nevoie se poate face la o clinica din America. Am trimis actele si am luat legatura cu Dr. William Beautmont din Detroit, ne-a confirmat ca operatia se poate face si costul operatiei la ambii ochi fiind de peste 30.000 Dolari . Orice am face este cu mult peste puterile noastre, incercam, traim cu aceasta speranta si incredere in bunul Dumnezeu pentru fetita noastra, care este si sungurul copil pe care il avem. Am mers si am batut la toate usile, am dat anunturi umanitare in presa, la diferite emisiuni, la nenumarate fundatii dar nu a fost deajuns. Poate cu ajutorul dumneavoastra putem strange macar jumatate din suma ca sa poate vedea si ea macar cu un ochisor pentru ca isi doreste foarte mult sa isi poata vedea parintii. In prezent ea studiaza in clasa I la Liceul de Deficiente de Vedere din Buzau . Zilele trecute Leontina a terminat clasa 1 fiind si premianta, am fost foarte mandrii de ea pentru ca ne-a adus acasa o colectie frumoasa de diplome. Timpul petrecut departe de noi a afectat-o foarte mult si de fiecare data cand vorbeam cu ea la telefon plangea si ne intreba de ce trebuie sa fie asa departe de noi. Speram ca in curand sa reusim s-o operam si sa putem sa o avem aproape de noi.

Numai cu sprijinul nostru o putem salva pe Leonida Nicoleta donand in urmatorul cont Bancar:
Titular cont :Calin Ion
Cont BCR Euro :
Ro13RNCB0134041511570004
Cont BCR RON :
Ro40RNCB0134041511570003

Pentru mai multe detalii, puteţi vizita http://leontinanicoleta.blogspot.ro/
Vă mulţumesc!
mat. E

vineri, 8 februarie 2013

CUM să realizezi un costum popular la...oraş (1)

 MOttO:
 
 - Din străbuni pe poarta vremii,
A intrat frumosu-n case!
Şi-i poruncă strămoşească
Să păstrăm peste milenii,
Arta noastră românească.

Tu, femeie, ia şi coase
Rîurii şi vechi izvoade 
cu arnici,
Ca în lume să se ştie
Ce comori de artă-n inimi
Păstrăm noi de la bunici! -

(Din cartea Cusături româneşti din izvoade străbune de Elvira Zamfirescu-Talianu)
 
Ştiu că la prima vedere pare o idee cam supra-realistă pentru vremea în care trăim şi pentru interesele fiecăruia dintre noi, dar pentru că încă e iarnă,


pentru că îmi iubesc ţara şi tradiţiile frumoase, am vrut să pot să-mi cos propriul costum popular.
Bineînţeles că nu am plecat singură la drum. Mai am 14 însoţitoare, dintre care sînt şi specialiste în cusut costume populare, în ţesut la război, în croşetat şi în cusut cipta. Ce bine e să aparţii unei comunităţi ecleziale!
 
1. Pasul întâi a fost căutarea unor resurse bibliografice care să ne conducă la alegerea unui model.
Cum noi sîntem din diferite zone ale ţării (Muntenia, Moldova, Transilvania), trăim într-un cartier dintr-un oraş, e o problemă foarte grea în alegerea unui model. Cu alte cuvinte, nu avem aici un costum popular tradiţional. Sau, dacă a fost unul, noi nu mai ştim nicio persoană care să ne arate vreo fotografie veche. Aşa că am început să căutăm cărţi cu modele tradiţionale de costume populare. Am găsit următoarele cărţi:
 
a. Ghidul artizanului amator, Vol. II, Editura Ceres, Colecţia "Caleidoscop", Bucureşti. 1973
  
b. Cusături populare din Moldova, Editura Tehnică, Bucureşti, 1982

 
 
 
 
 


c. Cusături româneşti din izvoade străbune, Elvira Zamfirescu-Talianu, Editura Tehnică, Bucureşti, 1980
 

 
 
 

În postarea următoare vă voi spune ce am ales: model, material şi culori de aţe. Nopţi şi zile binecuvîntate!
mat. E
 

marți, 5 februarie 2013

Dublu CD: "Arhiepiscopul Hristodulos - Păstor responsabil"

 
 
În 28 ianuarie 2013 s-au împlit deja cinci ani de cînd Arhiepiscopul Hristodulos a plecat la Domnul. Cu acest prilej, Biserica Ortodoxă din Grecia a editat un dublu CD: "Arhiepiscopul Hristodulos - Păstor responsabil", care cuprinde omilii, cuvîntări, imne susţinute şi psalmodiate de acest mare arhiereu al Ortodoxiei contemporane.
 
Cei care doresc să comande CD-ul - care costă 15 euro - o pot face prin telefon: 003 210 3233515 sau prin e-mail: excess@acci.gr
 
Veşnică pomenire!
 
SursA: romfea.gr Αυτή η διεύθυνση ηλεκτρονικού ταχυδρομείου προστατεύεται από κακόβουλη χρήση. Χρειάζεται να ενεργοποιήσετε την Javascript για να το δείτε. .....
PppppPPPre