Părintele Selafiil - părintele dragostei neîncetate

Am găsit în cartea despre părintele Selafiil sfaturi ale unui mare duhovnic, sfaturi despre dragoste, despre iertare, despre rugăciune, despre un creştinism adevărat. Pentru că zilele acestea e mare "învolmoşeală" în Biserica noastră, am crezut de cuviinţă să postez aceste "gînduri bune" venite din partea unui părinte atît de simplu şi atît de bogat duhovniceşte cum este părintele Selafiil.

Virtuţile mîntuitoare

« Eu aşa le spun la cei care vin la mine: smerenia vameşului, răbdarea lui Iov, blîndeţea lui David (că David o fost bun), dragostea, care niciodată nu cade, tăcerea, nemînierea. Să nu judeci pe nime, judecă numai lucrurile tale, faptele tale, da pe celelalte nu le judeca, lasă-le lui Hristos, El să le judece, că El Îi dat de la Tatăl să facă judecată pe pămînt, El s-o facă. Da’ noi sîntem păcătoşi. Cum să fii tu cu păcate şi să judeci pe fratele tău? Uită-te întîi la bîrna ta şi pe urmă judecă pe fratele tău ! Judecă pe-a’tale întîi şi nu trebuie să judeci tu păcate străine. Iartă-i, Doamne, că nu ştiu ce fac, dă-le înţelepciune, Doamne, iartă-i Doamne, că eu mai rău fac decît dînşii. Să nu te gîndeşti că tu faci mai bun decît acealălalt, să zici că el îi păcătos, dar tu eşti mai bun. Nu. Doamne, eu mai rău fac decît dînsul. Iartă, Doamne, şi ajută să pun început să nu le mai fac. Şi iaca cum. Să nu gîndeşti că ai făcut ceava bun pe pămînt. « Nică n-am făcut bun, Doamne, degeaba mai trăiesc pe pămînt. Dă-mi, Doamne, ajutor să pun şi eu vreun început să nu le mai fac. » Ce să faci ? Trebuie să te faci că eşti neputincios şi păcătos, aştepţi moartea să vie. Întotdeauna să te socoteşti că n-ai făcut nică, că eşti de nică, n-ai împlinit nică. Aşa că, să ne rugăm lui Dumnezeu şi El ştie ce ne trebuieşte . »

Despre episcopii care se abat de la calea cea dreaptă

- Azi mulţi ierarhi se iau după puterile lumii şi se încalcă rînduielile puse de Sfinţii Părinţi referitoare la legăturile cu ereticii şi păgînii. Se întîlnesc cu închinători la idoli, fiind de faţă cînd aceia îşi cheamă duhurile prin dansurile lor, îmbrăcaţi în piei de animale, după obiceiul credinţelor păgîne. Cum să ne purtăm cu episcopii despre care ştim că fac aşa ceva?

- Părinte, eu ce să-ţi zic? Noi pe dînşii nu-i schimbăm, că ei ştiu, ca şi noi, cum este bine. Noi, călugării, o să răspundem în faţa lui Dumnezeu de ale noastre. Noi trebuie să ne rugăm, dar ei or să răspundă de ale lor. Noi n-o să răspundem de faptele episcopilor, doar de ale noastre. Dacă te lupţi cu dînşii, numai mai rău îţi faci, îţi pierzi liniştea, ajungi pe drumuri şi poţi să-ţi pierzi rugăciunea. Da’ ţi-oi mai spune eu, ia să ne uităm la poporul evreu, cîte păcate făceau arhiereii, şi desfrînări nebuneşti, şi jertfeau la idoli. Dar cînd o fost să-i treacă prin Marea Roşie, Dumnezeu o ferit apa şi i-o trecut pe dînşii, că îi iubea, că erau ai Lui. Aşa şi cu aiştea, Dumnezeu poate să-i ierte pe dînşii, că El îi milostiv, El nu voieşte moartea păcătosului. Noi să ne rugăm unii pentru alţii, şi Dumnezeu ştie ce ne trebuie.