Sursa: coperta cărţii "Fericitul Ioan Maximovici - viaţa şi minunile", părintele Seraphim Rose, părintele Gleb Podmosenski
Sursa: http://orthodoxos.net/?cat=66
Sfîntul Ioan Maximovici poate fi ascultat aici. Înregistrările sunt în limba rusă.
Acatistul Sfîntului Ioan poate fi citit aici.
Canonizarea Sfîntului Ioan Maximovici poate fi văzută aici. Bisericile Ortodoxe Rusă, Română, Greacă şi Bulgară îl cinstesc ca sfînt.
Sfîntul Ioan Maximovici este al doilea chip de mărturisitor contemporan pe care îl voi prezenta în faţa inimilor credincioşilor ortodocşi braşoveni. El este prăznuit în data de 19 iunie/ 2 iulie. Acest părinte a primit apelativul de „sfînt” încă din timpul vieţii, deoarece inima omului este cea care simte mai bine sfinţenia. Aşa l-au perceput credincioşii ortodocşi - şi nu numai ei - din Rusia şi Serbia, din Shanghai şi Filipine, din Europa de Vest şi America de Nord pe misionarul plin de zel şi credinţă întru Hristos. Ba, mai mult, datorită vieţii ascetice pe care a dus-o zi de zi (dormea doar 2 ore pe noapte, mînca o dată pe zi, slujea zilnic Sfînta Liturghie, era foarte implicat şi activ în acţiuni sociale), sfîntul Ioan Maximovici poate fi încadrat în categoria „sfinţilor nebuni pentru Hristos”.
Rusia
S-a născut în sudul Rusiei, în provincia Harkov, într-o familie de nobili. Aici a urmat facultatea de drept ca să îşi asculte părinţii, dar mărturisea că „în timp ce studiam ştiinţele în general, m-am adîncit din ce în ce mai mult în ştiinţa ştiinţelor, în studiul vieţii duhovniceşti”.
Serbia
După revoluţia din Rusia, a plecat în exilul acestei vieţi şi prima oprire a fost în Serbia, unde a absolvit facultatea de teologie şi unde a fost tuns în monahism, primind numele de Ioan. A fost profesor la seminarul ortodox din Bitol, elevii seminarului şi episcopul locului au fost primii care au simţit sfintenia lui şi care au mărturisit-o: ”Dacă vrei să vezi un sfînt în viaţă, du-te la părintele Ioan”. Noaptea, părintele Ioan mergea din dormitor în dormitor şi se ruga pentru elevi, nu dormea decât una sau două ore, stătea în picioare sau în genunchi în faţa icoanelor, rodind rugăciunea şi asceza în inima şi în trupul lui.
Shanghai
La 38 de ani a fost ales episcop pentru Shanghai, a doua oprire pe drumul mîntuitor şi pătimitor al exilului pămîntesc. Aici a luptat pentru educaţia religioasă a copiilor, a încurajat şi a participat la diferite organizaţii caritabile, a fondat un orfelinat, a oferit adăpost copiilor bolnavi şi flămînzi. Se îmbrăca foarte modest şi uneori umbla cu picioarele goale, deoarece dăruia papucii lui oamenilor mai nevoiaşi. A început să săvîrşească Sfînta Liturghie şi să se împărtăşească zilnic, îndeplinind aceasta pentru tot restul vieţii sale pămînteşti. Vlădica a avut o gingăşie deosebită faţă de oamenii bolnavi, adeseori mergea noaptea şi îşi pleca genunchii lîngă paturile lor din spitale şi sînt multe mărturii care certifică faptul că a săvîrşit minuni.
Filipine
După ce flagelul comunismului a ajuns şi în China, 5000 de ortodocşi ruşi au plecat în exil în Filipine şi s-au organizat într-o tabără pe insula Tubabao. Vlădica i-a ocrotit şi aici. Într-o discuţie purtată de un rus cu un filipinez, acesta din urmă l-a sfătuit să îşi alunge temerile legate de primejdia taifunurilor pentru că „omul vostru sfînt blagosloveşte tabăra în fiecare noapte, în cele patru puncte cardinale”. Apoi, episcopul Ioan a mers la Washington şi a reuşit să prezinte cazul refugiaţilor ruşi în faţa comitetului senatului american şi să obţină aprobarea ca toţi refugiaţii să vină şi să se stabilească în San Francisco, California. Însă Vlădica Ioan nu a întrerupt aici pelegrinarea.
Europa de Vest
În 1951 a fost ales episcop al Europei de Vest şi a început propovăduirea Cuvîntului pe pămîntul apusean, secătuit de credinţă. Sfinţenia lui a fost recunoscută şi de către un preot catolic de la o biserică din Paris, care a vrut să dovedească unuia dintre adolescenţii care veneau să îi ceară sfatul că există sfinţi şi care i-a mărturisit că „Îmi ceri dovezi, spui că în vremurile noastre nu există nici sfinţi şi nici minuni. De ce ar trebui să îţi dau dovezi teoretice, cînd zilnic umblă pe străzile Parisului un sfînt – sfîntul Ioan cel desculţ?” De asemenea, Vlădica Ioan a fost cel care a realizat un mic sinaxar cu sfinţii creştini, dinainte de schismă, din Occident.
America de Nord
Şi, iată că exilul Vlădicăi se apropie de final, în momentul în care este numit episcop de San Francisco şi părăseşte pămîntul european pentru a sfinţi - prin jertfelnicia şi paradigma vieţii sale - pămîntul american, însetat de Ortodoxie. Aici, Vlădica a trebuit să rabde defăimarea fraţilor lui întru Hristos şi ne-a dat tuturor un exemplu admirabil de a acoperi cu dragoste şi cu înţelegere, cu bună socoteală şi cu trezvie duhovnicească mizeria şi noroiul sufletesc pe care aceştia l-au aruncat asupra lui. Oamenii prezenţi la înmormîntarea Vlădicăi au simţit că erau de faţă la o taină, la taina sfinţeniei, care îl însoţeşte pînă în zilele noastre. Despre acest eveniment părintele Demetrios Serfes a mărturisit că „Cei prezenţi au fost profund convinşi că înmormîntau un sfînt”.
Sfînt este!
În anul 1994 Vlădica a fost canonizat, dar actele nu au făcut nimic altceva decît să consfinţească în scris, ceea ce inimile ortodocşilor de pretutindeni simţeau, şi anume că Vlădica Ioan este sfînt, că - dacă te rogi cu credinţă, cu dragoste şi cu lacrimi - Vlădica te ajută, te ocroteşte şi te ridică din orice boală sau neputinţă te afli. Sfîntul Ioan Maximovici este un sfînt viu (o credincioasă a fost ajutată într-un necaz şi sfîntul a apărut spunîndu-i: „Deşi am murit, sînt viu!”) şi lucrător. Cuviosul părinte Serafim Rose spunea că „în arhiepiscopul Ioan se uneau trei feluri de virtuţi creştine: cea a unui îndrăzneţ şi preţuit conducător al Bisericii; un ascet din tradiţia sfinţilor stîlpnici; un nebun pentru Hristos”. În limba română au apărut deja trei cărţi ce aduc mărturie despre viaţa, despre minunile şi ajutorul neîncetat pe care sfîntul îl revarsă către cei care îi cer ocrotirea. Deoarece Sfîntul Ioan Maximovici a pelegrinat foarte mult, el este considerat ocrotitorul călătorilor şi, mai ales, al celor care folosesc avionul.
”O, Prealuminate şi preaminunate cuvios al lui Dumnezeu, ierarhe Ioane, părintele nostru, mîngîierea tuturor celor scîrbiţi, primeşte acum prinosul rugăciunii noastre şi roagă-te către Domnul să ne izbăvească de focul gheenei prin mijlocirea ta cea către Dumnezeu, căci tu singur după moarte ai zis: "Spuneţi-le oamenilor: deşi am murit, sunt viu". Aliluia!” (Condacul 13 din Acatistul sfîntului Ioan Maximovici, care a fost alcătuit în cinstea dascălului său de către părintele ieromonah Serafim Rose de la Platina, California, în slavonă şi încuviinţat de către Preasfinţitul Nectarie Kontevici de Seattle)
Eufemia Toma
*Acest articol a apărut în Suplimentul Religios Ortodox al ziarului "Bună Ziua Braşov", în 14 iunie 2008
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu