O biserică îndelung dorită de comunitatea de la poalele Tâmpei

 

Catedrala tinerilor din cartierul braşovean Noua

Reportaj

Ştefan Mărculeţ

Luni, 15 iulie 2013

 

 

Anii libertăţii au însemnat pentru multe dintre comunităţile noastre posibilitatea de a se vedea împlinită dorinţa de zidire a unei biserici. Chiar dacă mediul public este adesea bombardat de critica nedreaptă adusă construirii de biserici, comunităţile de credincioşi au urmat dorinţa înaintaşilor şi nevoile actuale de a înălţa lăcaşuri de rugăciune. Un exemplu concret este Biserica „Sfântul Mina“ din Braşov, zidită după Revoluţie, dar dorită încă din 1944.

Zidirea lăcaşului de cult se leagă de numele fostului protopop de Braşov Ioan Popiţa, trecut la Domnul în urmă cu doar câţiva ani. Cartierul Noua, după cum însuşi numele sugerează, face parte din zonele mai tinere ale Braşovului. Deschiderea marilor uzine industriale din oraş, cum ar fi „Steagul Roşu“, a însemnat naşterea unor noi cartiere, populate cu tinere familii. În acest cartier, încă din 1944 a fost înfiinţată o parohie, chiar de protopopul Ioan Popiţa. Imediat s-a născut şi nevoia de a zidi o biserică, dar dorinţa credincioşilor şi a părintelui Popiţa a întâmpinat refuzul autorităţilor comuniste de a oferi aprobările necesare.

Cu toate acestea, comunitatea păstorită de părintele Popiţa nu s-a oprit aici şi a amenajat o capelă într-o casă din cartier. Cu destinaţia de casă parohială, clădirea adăpostea la etaj lăcaşul de cult închinat Sfântului Ioan Botezătorul, care în 1965 a fost pictat de Gheorghe Dobrescu şi fiii săi, Mihai şi Ioan, în tehnica tempera. În 1969 s-a construit aici şi o clopotniţă şi s-au făcut anumite modificări la casa unde exista şi capela parohială. Viaţa tinerei comunităţi a însemnat şi alte nevoi decât cele spirituale, cum ar fi înfiinţarea unei grădiniţe, a unei şcoli şi a unei maternităţi. Toate acestea au fost deschise tot prin eforturile regretatului protopop Ioan Popiţa.

Biserica mare

Anii au trecut peste credincioşii din Noua, dar dorinţa de a avea o biserică mare, potrivită comunităţii, a rămas adânc sădită în inimile lor. În 1987, unul dintre actualii parohi, părintele Simion Cibian, a venit aici ca ajutor pentru părintele Popiţa. „Am încercat să iniţiem construirea bisericii la acea vreme, dar ne-am confruntat cu aceleaşi piedici, în special cu refuzul de a primi autorizaţiile necesare. A rânduit Dumnezeu ca în 1990 să avem libertatea de a începe demersurile pentru obţinerea terenului şi apoi am pus piatra de temelie, în 1991, când mitropolitul Antonie Plămădeală a venit la noi şi a oficiat slujba religioasă“, ne-a povestit părintele Simion Cibian.

Părintele îşi aduce aminte cu mult drag de protopopul Ioan Popiţa, vrednic slujitor al Domnului până aproape de ceasul trecerii dincolo. Chiar şi la peste 90 de ani, părintele Popiţa încă mai slujea. „S-a stins ca o lumânare“, îşi aminteşte părintele Cibian. La fel îşi aminteşte părintele Cibian şi de tinerii credincioşi de la acea vreme, care umpleau ca şi acum lăcaşul de cult la slujbele religioase. „Aveam câte 300 de botezuri pe an“, continuă părintele Simion.

Istoricul Nicolae Stoicescu, printre ctitori

De biserica mare din Noua, închinată Sfântului Mina, se leagă şi numele regretatului profesor Nicolae Stoicescu, un mare istoric şi demnitar al ţării noastre. După cum ne-a spus tânărul paroh de la biserica braşoveană, părintele Cornel Toma, profesorul Nicolae Stoicescu a donat terenul unde se află acum biserica, a adus ajutoare din Grecia şi a rămas în memoria comunităţii ca un mare ctitor şi binefăcător. „Nicolae Stoicescu a rămas alături de noi, pentru că-şi doarme somnul de veci în cimitirul din Noua“, ne-a spus părintele Cornel Toma.

Proiectul arhitectural a fost realizat de arhitectul Răzvan Dracea. Lăcaşul de cult impresionează prin dimensiunile sale, prin frumuseţea şi unicitatea zidirii. În perioada 2002-2006, lăcaşul de cult a fost pictat de Vasile Carp. Părintele Cornel Toma ne-a spus că pictura este una deosebită nu doar prin culorile vii şi prin frumuseţea scenelor. Tradiţia bizantină a fost armonios împletită cu cea românească, încât pictura are un specific aparte. „Pictura este în consonanţă cu zona, în sensul că fondul verde ne duce cu gândul la frumuseţea munţilor ce ne înconjoară. Apare în pictura noastră şi roşul, ca simbolul sângelui de martir. În cele din urmă, albul din scene simbolizează Învierea Domnului, transfigurarea la care sunt chemaţi credincioşii din Carpaţi“, ne-a explicat părintele Toma.

În 2006, îndată după finalizarea picturii, biserica a fost târnosită de Înaltpreasfinţitul Laurenţiu, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului.

Cateheze cu tinerii

Aşa cum a fost dorinţa credincioşilor din Noua încă de la început, biserica mare este în prezent inima comunităţii. Nu doar slujbele religioase adună, duminică de duminică şi sărbătoare de sărbătoare, sute de credincioşi, ci şi activităţile parohiale se bucură de o atenţie deosebită din partea credincioşilor. Părintele Cornel Toma a adus în parohie două proiecte naţionale pentru tineri: „Hristos împărtăşit copiilor“ şi „Alege şcoala!“. Aceste două proiecte ale Patriarhiei Române, implementate în Parohia Noua II, au fost completate de un al treilea proiect de cateheză pentru copii. „Avem peste 70 de copii din cartier, împărţiţi pe trei cicluri: cel de preşcolari, cel de şcolari şi un cel de liceeni. Aceste proiecte au stârnit interesul tinerilor şi am încercat să le venim în ajutor atât cât ne-a stat în putinţă“, ne-a mai spus părintele Toma.

Tinerii implicaţi în aceste proiecte, dar şi ceilalţi apropiaţi ai bisericii nu uită de semenii aflaţi în nevoi, iar periodic organizează colecte pentru ajutorarea săracilor. Şi corul parohial, de muzică bizantină, se bucură de o prezenţă consistentă din partea tinerilor.

SursA: ZiarulLumina