Spre un ecumenism ortodox! - preot dr. Cornel Toma

Titlul acestui articol ar putea să şocheze pe mulţi dintre credincioşii Bisericii noastre Ortodoxe, în măsura în care pot să se întrebe: există un ecumenism ortodox şi un ecumenism ne-ortodox? Sau ecumenismul poate fi catolic, sau ortodox, sau protestant? Analizând, însă, epoca în care trăim, putem constata că, din punct de vedere creştin, mileniul III reprezintă mileniul reconcilierii, el fiind consacrat luptei pentru refacerea unităţii creştine a tuturor Bisericilor creştine. De aceea, în zilele noastre ecumenismul - ca expresie a unităţii tuturor creştinilor- a devenit un ideal comun al creştinismului în faţa procesului de secularizare a lumii, dar şi a globalizării religioase. În plus, în cadrul acestui dialog ecumenic, Biserica Ortodoxă a demonstrat că prin fiinţa ei eclezială este deschisă spre comuniune, spre colaborare cu toate celelalte Biserici şi confesiuni creştine pentru refacerea unităţii creştine sau a cămăşii rupte a lui Hristos. Această deschidere spre celelalte confesiuni creştine, bazată pe generozitate, optimism şi iubire creştină autentică, a fost definită de teologii contemporani ca „o identitate deschisă a Ortodoxiei” sau „o sobornicitate deschisă”.

Nu întâmplător, în rândul Bisericii Ortodoxe se resimte tot mai mult nevoia acută de dialog între Bisericile Ortodoxe pentru o consolidare a ecumenicităţii sau a universalităţii ecleziale ortodoxe în faţa globalizării religioase contemporane. Cu alte cuvinte, dialogul extern cu celelalte confesiuni creştine ar trebui precedat de un dialog mult mai profund şi mai constant între Bisericile Ortodoxe. Este evident că din punct de vedere dogmatic, cultic şi canonic toate Bisericile exprimă o unitate şi o comuniune deplină. Însă, din punct de vedere istoric, această sobornicitate sau universalitate ortodoxă întâmpină în zilele noastre mari obstacole. În acest sens, în două lucrări fundamentale scrise de doi teologi greci, Georgios I.Mantzaridis, „Globalizare şi Universalitate. Himeră şi Adevăr”, trad.V.Răducă, ed.Bizantină, Bucureşti, 2002 şi Anastasios, arhiepiscopul Albaniei, „Pagkosmiotyta kai orthodoxia”, ed. Akritas, Atena, 2000 sunt enumerate problemele lumii contemporane cu care se confruntă şi Biserica Ortodoxă şi se accentuează faptul că Biserica Ortodoxă, în pliroma (totalitatea) ei, trebuie să ofere procesului de globalizare a lumii o alternativă: universalitatea ortodoxă. În cele două lucrări lipsesc, din păcate, problemele cele mai dificile cu care se confruntă ortodoxia contemporană pentru realizarea universalităţii ortodoxe din punct de vedere istoric: disputele naţionaliste, jurisdicţiile paralele, relaţia Bisericilor surori cu centrul ecumenic al ortodoxiei şi problema calendarului.
Continuarea aici.