ziua de mucenicie a sfintei mari mucenite si preavestitei Eufimia

racla cu sfintele moaşte ale sfintei mari muceniţe Eufimia din Biserica ce îi poartă hramul, Rovinj, Croaţia

racla cu sfintele moaşte ale sfintei mari muceniţe Eufimia din Biserica Patriarhiei Ecumenice, ce poartă hramul sfintului mare mucenic Gheorghe, Constantinopol, Turcia

Luna lui septembrie în 16 zile: Sfânta Mare Muceniţă şi Preavestită Eufimia[1].

Această multslăvită muceniţă a trăit pe vremea urmaşilor lui Diocleţian (305-312) şi petrecea în rânduiala fecioarelor, îndeletnicindu-se cu duhovniceştile nevoinţe.

Deci, a ieşit poruncă de la dregătorul Priscos să se adune tot poporul şi fiecare, după puterea sa, să aducă jertfă lui Ares, zeul Calcedonului. Şi s-a adunat popor mult; iar unii dintre creştini, nevrând să jertfească idolului, de frica chinurilor, se ascundeau pe unde puteau. S-au găsit însă trădători, şi au fost descoperiţi.

Printre cei ce n-au primit să jertfească lui Ares a fost şi Sfânta Eufimia, fecioara. Deci, prinzând-o pentru mărturisirea lui Hristos şi dând-o la chinuri cu foc, cu roata şi cu alte măiestrii de chinuri, au dat-o, la urmă, fiarelor sălbatice ca să o mănânce. Dar, măcar că a rămas nevătămată de fiare, Sfânta Eufimia şi-a dat sufletul către Domnul.

Biserica Ortodoxă o cinsteşte ca pe cei mai mari mucenici. În vechime, în Constantinopol erau patru Biserici ridicate în cinstea ei. Cea mai vestită a fost însă cea din Calcedon, în care s-a ţinut şi cel de-al patrulea Sinod a toată lumea, împotriva rătăcirii lui Eutihie, la anul 451. Părinţii de la Calcedon socoteau că izbânda hotărârilor Sinodului se datora, în bună parte, mijlocirilor Sfintei Eufimia. Dumnezeului nostru slavă!

În căutările mele pe internet am descoperit cu bucurie, dar si cu amărăciune sufletească, o biserică ce este închinată sfintei mari muceniţe Eufimia. Spun cu bucurie, pentru că astfel am fost încredinţată că sfînta este cinstită în toată lumea creştină. Spun cu amărăciune, pentru că nu ştiu să existe în lumea ortodoxă o Biserică închinată acestei sfinte, prin care credinţa ortodoxă a triumfat în timpului sinodului ecumenic IV de la Constantinopol.

---

[1] Proloagele, Vol.I, Editura Buna Vestire, Bacău, 1999, p.84-85.