În această lună, în ziua a treisprezecea, pomenirea sfinţirii bisericii Sfintei Învieri a lui Hristos, Dumnezeul nostru, de la Ierusalim

În această lună, în ziua a treisprezecea, pomenirea sfinţirii bisericii Sfintei Învieri a lui Hristos, Dumnezeul nostru, de la Sfântul Mormânt de la Ierusalim.

Ca să dea slavă lui Dumnezeu pentru fericitul sfârşit al Sinodului de la Niceea (întâiul sinod ecumenic), Constantin cel Mare a vrut sa zidească o biserică pe Golgota, locul Învierii lumii. Atunci episcopul Macarie i-a arătat împăratului locul Mormântului, acolo unde l-a păstrat memoria Tradiţiei, căci locul fusese acoperit cu pământ în timpul domniei lui Adrian (135) cu scopul de a lărgi orasul. După ce au săpat şi au descoperit Mormântul şi instrumentele Patimii, au zidit peste ele o mare biserică, a cărei sfinţire s-a făcut în ziua de 13 septembrie 335 pentru a înlocui sărbătoarea păgână a lui Jupiter Capitolin. Această sfântă biserică era atât de frumoasă şi de grandioasă, încat ea a devenit un simbol al victoriei creştinismului şi chiar un model pentru multe biserici.Biserica înălţată de Constantin monomahul, nu s-a bazat pe planul vechii Biserici şi nu a putut, din această cauză, să fie de la început atît de măreaţă. Construcţia circulară, rotonda, s-a păstrat aproape intactă, dar celelalte locuri de pelerinaj s-au transformat în mici capele izolate, fără să aibe vreo legătură interioară între ele. Astăzi, în interiorul Bisericii Mormîntului Domnului nostru Iisus Hristos există 16 locuri de pelerinaj, majoritatea dintre ele fiind legate de momentul Răstignirii, Punerea în mormînt şi Învierea, dar şi alte locuri sfinte. Acestea sînt: Piatra mirungerii, Locul femeilor, Golgota, Mormîntul Domnului nostru Iisus Hristos, Mormîntul lui Iosif din Arimateea, Locul "nu te atinge de Mine", Stîlpul biciuirii, Închisoarea unde a stat Mîntuitorul şi Capela plîngerii, Capela centurionului Longhinus, Capela împărţirii hainelor, Capela sfînta Elena şi Peştera aflării Sfintei Cruci, Capela biciuirii şi a cununii de spini, Capela lui Adam, Capela celor 40 de mucenici, Capela lui Iacob, fratele Domnului. Din păcate, timpul nu îmi îngăduie să postez mai multe fotografii cu aceste capele. Voi încerca să pun ordine în mulţimea de fotografii pe care le-am făcut în pelerinajul la Locurile Sfinte şi să le postez în timp. Vorba grecilor, toate lucrurile se fac "siga, siga". Adică, încet, încet :)
Ideea de a uni capelele separate într-un edificiu unic a aparţinut cruciaţilor, care au ajuns la Ierusalim în anul 1099.
Planul Bisericii cruciaţilor s-a păstrat în ansamblu pînă astăzi, cu excepţia unor rectificări şi schimbări efectuate mai tîrziu.
Una dintre cele mai importante schimbări a avut loc în anul 1810, cînd baldachinul construit de cruciaţi a fost mistuit într-un incendiu. Baldachinul care se vede astăzi a fost construit de arhitectul grec Komninos Mitylin.
La începutul secolului 20 şi, mai ales, după cutremurul din 1927, starea Bisericii s-a înrăutăţit considerabil şi a necesitat intervenţie neîntîrziată pentru salvarea de la distrugere.
Abia în anul 1958, cele trei Biserici principale - cea Ortodoxă, cea catolică şi cea armeană - au ajuns la o înţelegere unanimă cu privire la lucrările de renovare pentru conservarea monumentului.
După cum puteţi vedea din aceste fotografii, în anul Domnului 2008, lucrările la Biserică sunt terminate. Chiar dacă nu este Sărbătoarea Învierii Domnului nostru Iisus Hristos, Biserica păstrează o atmosferă de bucurie negrăită şi de lumină tainică, ce îţi invadează inima şi începi să simţi "Taina cea din veci ascunsă şi neînţeleasă".

Surse: 1. Ghidul Creştinului Ortodox prin Locurile de Pelerinaj ale Ţării Sfinte, Vasilios Ţaferis, Traducere:Mircea Aurel Buiciuc, Editura Herzlia, Israel
2. arhiva personală de fotografii