Este povestea a doi prieteni care, traversînd deşertul, într-un anume moment al zilei s-au certat, iar unul dintre ei l-a lovit pe faţă pe celălalt. Cel care a fost lovit peste faţă, fără a spune un cuvînt, a scris pe nisip: Astăzi cel mai bun prieten al meu m-a lovit peste faţă. Ei şi-au urmat drumul pînă cînd au găsit o oază şi s-au hotărît să facă o baie. Cel care a fost lovit peste faţă s-a împotmolit în nisip mişcător, dar prietenul lui l-a salvat. După ce a ajuns la mal, teafăr şi nevătămat, el a scrijelit într-o piatră: Astăzi cel mai bun prieten al meu mi-a salvat viaţa.
Cel care şi-a lovit şi salvat pe cel mai bun prieten, l-a întrebat: După ce te-am lovit, tu ai scris pe nisip, iar acum, ai scris pe o piatră. De ce? Prietenul lui i-a răspuns: Atunci cînd cineva te răneşte, va trebui ca tu să-l scrii pe nisip, astfel încît vîntul să-l şteargă din memoria ta. Dar, atunci cînd cineva face ceva bun pentru tine, tu trebuie să-l scrii în piatră, astfel încît vîntul să nu-l poată şterge în veci.
De aceea, trebuie să înveţi să-ţi scrii rănile pe nisip şi să-ţi gravezi mulţumirile în piatră.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu