sfintul Iosif cel Nou din Partos - ocrotitorul orasului Timisoara

actul sinodal pentru canonizarea solemnă a sfântului ierarh Iosif cel Nou din Partoş

RUGACIUNE CATRE SFANTUL IOSIF CEL NOU

Preabunule si intru-tot-laudate Parinte Iosife, pastorul si invatatorul celor ce alearga cu credinta la a ta folosire si cu rugaciune fierbinte te cheama pe tine, grabeste de ne ajuta si noua celor ce cu credinta si cu dragoste savarsim pomenirea ta, stand rugator catre Atotmilostivul Dumnezeu, pentru ca dreapta credinta sa se intareasca si sa sporeasca si toata crestinatatea sa fie ingradita si pazita prin sfintele tale rugaciuni, de certurile cele lumesti si de toata dezbinarea si neintelegerea. Si pentru ca Domnul Dumnezeul nostru sa ne acopere si sa ne apere de tot raul: de foamete, de cutremur, de potop, de foc, de sabie, de incalcarea noastra de alte neamuri, de robie, de prapadul razboiului, de toate bolile si ranile cele aducatoare de moarte si de cumplita moarte cea prin dezlantuirea puterilor fara de zagaz ale firii. Roaga pe Ziditorul tuturor, facatorule de bine, sa dea: pace lumii, liniste vazduhurilor, ploaie la buna vreme, roada imbelsugata pamantului, bunastare poporului, intelegere sotilor, ascultare copiilor, iubire de fii parintilor, dragoste frateasca tuturor, indreptare pacatosilor, spor duhovnicesc celor alesi, ravna multa catre Domnul, preotilor, virtute calugarilor, inalta intelepciune ierarhilor si sanatate tuturor. Iar pe noi cei ce ne-am adunat la aceasta sfanta pomenire a ta, ne miluieste, indraznitorule catre Dumnezeu. Ca, prin mijlocirea ta, cu folosinta rugaciunilor tale si cu harul lui Hristos Dumnezeu, viata lina si fara de pacat sa ni se daruiasca, spre a vietui cu buna cuviinta in veacul acesta, si de partea starii de-a stanga, la infricosatoarea judecata a toata lumea, sa fim scutiti, si in partea celor de-a dreapta sa ne invrednicim a fi, impreuna cu toti cei din veac bineplacuti Domnului. Amin.

Condacul întîi

Apărător nebiruit, ca cel ce prin tine din nevoi s-a mîntuit, te are pămîntul Banatului, sfinte Iosife. Ci, ca cel ce ai îndrăzneală către Dumnezeu, apără-l pe el de toată nevoia,ca să strigăm ţie: Bucură-te, Iosife, făcătorule de minuni!

Acatistul sfîntului ierarh Iosif cel Nou din Partoş

Troparul sfântului ierarh Iosif cel Nou
Din tinereţe cu totul te-ai supus Domnului, cu rugăciunile, cu ostenelile şi cu postul. Pentru aceasta, văzînd Dumnezeu nevoinţele tale, arhiereu şi păstor Bisericii Sale te-a rînduit; şi după moarte în cetele sfinţilor te-a sălăşluit. Sfinte părinte Iosife, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să ne dăruiască iertare de greşeli nouă, celor ce cu credinţă şi cu dragoste săvîrşim sfîntă pomenirea ta.

Iosif cel Nou din Partoş (n. cca. 1568, Raguza Dalmaţiei - d. 1656, Mănăstirea Partoş) este un sfânt român din calendarul creştin-ortodox, sărbătorit pe data de 15 septembrie.

Se ştiu prea puţine despre el. Născut Iacob şi rămas orfan de mic, mama sa îl trimite să înveţe carte la Ohrida, pe când avea 12 ani. La 15 ani intră la Mănăstirea Adormirii Maicii Domnului, iar după cinci ani pleacă la muntele Athos, la Mănăstirea Pantocrator, unde este călugărit cu numele de Iosif. După o vreme s-a retras în sihăstrie, unde se spune că datorită virtuţilor sale creştineşti, a primit de la Dumnezeu darul săvârşirii de minuni prin vindecarea bolilor.

Ajungând cunoscut, iubit şi respectat, Iosif a fost hirotonit la muntele Athos şi rânduit drept duhovnic al călugărilor de acolo. A trecut pe rând pe la mănăstirile Xiropotam, Vatoped, Hilandar şi alte schituri şi mănăstiri fiind, apoi, numit egumen la Mănăstirea Sfântul Ştefan din Adrianopole. Acolo a slujit şase ani, iar mai apoi a fost egumen la Mănăstirea Cutlumuş de la muntele Athos.

La vârsta senectuţii s-a retras lângă Mănăstirea Vatopedu, însă a fost chemat de românii din Banat să le fie mitropolit. În 1650, de sărbătoarea Sfântului a fost hirotonit mitropolit al Banatului. A păstorit credincioşii din Banat timp de 3 ani. În această calitate a săvârşit alte minuni, printre care stingerea unui incendiu ce cuprinsese o parte a Timişoarei. „Ieşind din biserică cu Sfintele Taine în mâinile sale şi rugându-se cu lacrimi, îndată a trimis Dumnezeu o ploaie puternică şi s-a stins focul” (sursa: Sfinţi Romani).

În 1653, sfântul Iosif s-a retras la mănăstirea Partoş, unde a mai trăit încă trei ani, după cum se conseamnează într-o însemnare, făcută de mână în anul 1655, pe o carte ce a aparţinut mănăstirii Sângiorge: "Această carte este a Domnului Mitropolit Iosif al Timişoarei la anul 1655... care de bună voie a părăsit eparhia retrăgându-se în mănăstirea Partoş, unde a trăit câţiva ani şi apoi s-a mutat la viaţa veşnică unde sfinţii se odihnesc".

La sfârşitul verii lui 1656 a adormit întru Domnul nostru Iisus Hristos, la vârsta de 85 ani. Tradiţia spune că în momentul adormirii sale clopotele mănăstirii au început să bată fără să le tragă cineva. Trupul mitropolitului a fost aşezat într-un mormânt zidit în naosul bisericii mănăstireşti, în dreptul uşii de intrare.

La data de 28 februarie 1950 Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât trecerea în ceata sfinţilor a mitropolitului Iosif, stabilindu-se ca dată de cinstire a sfântului 15 septembrie a fiecărui an. Biserica Ortodoxă Română l-a canonizat pe Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoş pe data de 7 octombrie 1956, când moaştele sale au fost aduse din mănăstirea Partoş şi aşezate în catedrala mitropolitană din Timişoara.

În anul 2006 s-au împlinit 50 de ani de la aducerea moaştelor Sfântului Iosif la Timişoara şi de la canonizarea solemnă. Cu acest prilej editura "Învierea" a Arhiepiscopiei Timişoarei a tipărit ediţia jubiliară a lucrării Viaţa, slujba şi acatistul Sfântului Iosif cel Nou de la Partoş.

Fie ca sfîntul ierarh Iosif să ne ajute tuturor şi să lumineze minţile copiilor noştrii la acest început de an şcolar!

surse:

http://www.mitropolia-banatului.ro/readarticle.php?article_id=38

http://ro.wikipedia.org/wiki/Iosif_cel_Nou,_de_la_Parto%C5%9F

fotografii: arhiva personală

Mai multe despre cinstirea acestui sfînt al Bisericii Ortodoxe universale puteţi citi aici.