mormintele celor 3 mucenici
chipurile celor 3 monahi de la Optina
“In anul 1993, in noaptea de Pasti, manastirea Optina Ii aducea lui Hristos cativa parinti, ucisi de un satanist. Acesti noi sfinti mucenici puteau fi fratii nostri, prietenii nostri, cunoscutii nostri.” *
In ziua de 16 aprilie 1993, in dimineata Invierii Domnului, dupa Sfanta Liturghie, calugarii Trofin si Ferapont au primit binecuvantare sa traga clopotele. Curtea era deja pustie, aproape toti pelerinii plecasera. Acesta a fost momentul in care ucigasul, un satanist, i-a injunghiat pe la spate pe cei doi monahi. In acele momente, ieromonahul Vasile se indrepta catre portile care deschid drumul catre schitul Optina, ca sa spovedeasca. Probabil, auzind ca bataile clopotului s-au interupt brusc, s-a indreptat catre clopotnita si, la scurta vreme, a fost de asemenea injunghiat pe la spate. Ucigasul a fugit apoi, aruncand mantaua soldateasca cu acte straine si cutitul facut cu mana sa, lung de 60 cm si pe care gravase numerele 666 si inscriptia “satana”. Cei trei calugari fusesera ucisi doar pentru faptul ca alesesera sa Il slujeasca pe Hristos, pe cale monahala!
Monahul care ne-a deschis capela care acum acopera cele trei cruci ale mucenicilor optineni ne-a spus cu emotie ca, desi manastirea Optina a dat cerului si ortodoxiei pe marii stareti (Ambrozie, Lev, Moise, Anatolie, Varsanufie…), acolo se considera totusi ca cea mai valoroasa ofranda inchinata Domnului Hristos sunt cei trei tineri calugari, ucisi in dimineata de Pasti a anului 1993. Trei – cei mai buni – alesi de Domnul sa urce catre El in ziua Invierii! Aceasta arata ca jertfa lui Hristos este la fel de actuala si astazi, ca este singura cale spre mantuire. “Nu toti suntem chemati la mucenicia sangeroasa, dar toti suntem chemati la mucenicia nesangeroasa, care are loc prin purtarea crucii pe care Dumnezeu ne-a trimis-o spre mantuire”*
Socul si apoi jalea monahilor si a vietuitorilor manastirii Optina, la aflarea uciderii celor trei confrati ai lor a fost de nedescris, dar slujbele trebuiau sa continue. Ieromonahul M spune: “Dupa slujba am plecat la manastire. Atunci am vazut acel cutit infricosator. Fratii ucisi erau acoperiti cu o stofa neagra. Stiam ca cei ce zaceau acolo erau mucenici, insa atunci eram in stare de groaza.”
“In ziua inmormantarii a inceput dintr-o data sa ninga – si-a amintit unul dintre prietenii mireni ai parintelui Vasile. Ningea cu fulgi mari, plini de apa… Iar in biserica mirenii si calugarii isi luau ramas bun de la cei ucisi, o adiere calda si placuta se simtea de la tamaie si de la ceara lumanarilor. La prohodire, au venit la Optina sute de oameni, printre care multi cu copii… Cand sicriele au fost scoase din biserica, ninsoarea s-a oprit, cerul s-a limpezit si a iesit soarele. Inmormantarea s-a savarsit dupa randuiala pascala. Tocmai de aceea sicriele au fost captusite cu material rosu. Clopotele au rasunat, vestind bucuria Invierii… Egumenul M a spus: “Am pierdut oameni, dar am dobandit ingeri in Cer; am pierdut calugari, am pierdut parinti slujitori, insa am dobandit noi mucenici in Cer. Rugaciunile lor vor acoperi neamul nostru, vor acoperi Biserica noastra , vor acoperi tot poporul lui Dumnezeu, care tinde spre curatia vietii si sfinteniei“*
Igor Ivanovici Rosliakov (Ieromonahul Vasile) s-a nascut pe 23 decembrie 1960, intr-o familie simpla din Moscova, iar in timpul studentiei sale la Facultatea de Jurnalistica din Moscova a devenit membru al echipei nationale de polo a Rusiei. Era un copil, apoi un tanar independent, cu un caracter ferm si echilibrat, tacut si foarte credincios, cu mare inclinare catre scriere, fiind mai apoi solicitat sa se angajeze ca jurnalist la un cotidian moscovit. A ales insa calea monahala. Jurnalul sau, cu insemnari de o adanca traire duhovnicesca, ne arata in acelasi timp in ce mod un semen de langa noi poate gasi si azi Calea Mantuirii.
Foarte importante sunt ultimele doua insemnari din Jurnalul Parintelui Vasile:
Prima insemnare: “Doamne, Tu mi-ai daruit iubire si m-ai schimbat intru totul, iar eu acum nu mai pot face altceva decat numai sa merg la chinuri spre mantuirea aproapelui meu. Suspin, plang, ma ingrozesc si nu pot face altceva, caci iubirea Ta ma calauzeste si nu voiesc sa ma despart de ea, pentru ca in ea imi gasesc nadejdea mantuirii si nu deznadajduiesc pana in sfarsit, vazand-o pe ea in mine”. De altfel, cu o luna inainte de Pasti, Parintele Vasile a mers la Moscova, a slujit parastas la mormantul tatalui sau si a desfintat contul de la cec in care mama sa continua sa depuna bani pentru el, muncind ca garderobiera la cei saptezeci de ani ai sai. A inchis contul si a dat banii mamei, spunsdu-i ca nu-i trebuie acesti bani. Tot inainte de marea sarbatoare a Invierii Domnului, toti cei trei calugari, ierom. Vasile, Trofin si Ferapont, si-au dat lucurile dragi fratilor din manastire, cu bucurie, spre marea mirare a acestora (crucifix, icoane, carti…), cea ce ulterior a facut dovada faptului ca fiecare dintre cei trei stia si isi acceptase deja jertfa mantuirii sale.
A doua insemnare: “Prin Duhul Sfant Il cunoastem noi pe Dumnezeu. El este noul organ, necunoscut noua, dat noua de Domnul pentru cunoasterea iubirii si a bunatatii Lui. Este cumva ochiul cel nou, urechea cea noua pentru vederea celor nevazute si pentru auzirea celor neauzite. Este ca si cum ti s-ar da aripi si ti s-ar spune: acum poti zbura prin tot universal. Duhul Sfant reprezinta aripile sufletului.”
Dupa moartea Parintelui Vasile, in chilia lui s-a gasit pe masa Apostolul, cu semnul de carte in locul in care citise ultima data: “ca eu de acum ma jertfesc si vremea despartirii mele s-a apropiat. Lupta cea buna m-am luptat, calatoria am savarsit, credinta am pazit. De acum mi s-a gatit cununa dreptatii, pe care Domnul imi va da-o in ziua aceea, El, Dreptul judecator… “ (Timotei, IV, 6-8). Avea 33 de ani si era monah de doar trei ani, tuns in monahism la 23 august 1990…
Ieromonahul Vasile s-a nascut in 1960, calugarul Trofin in 1954, calugarul Ferapont in 1955. Fiecare dintre ei ne putea fi coleg de scoala, vecin, cunostinta… Noi suntem aici in lumea acesta, de 15 ani ei stau langa Domnul si se roaga fierbinte pentru noi, cei de acum, a caror viata simpla si grea o cunosc foarte bine. Parintele care ne-a vorbit acolo, in capela celor trei mucenici de la Optina, ne-a indemnat “scrieti biletele cu necazurile si dorintele voastre, pe care sa le lasati la crucile lor. Nu conteaza limba in care scrieti. Nu le citeste nimeni. Rugile voastre vor fi ascultate si se implinesc. De fiecare data spun pelerinilor toate acestea, lumea scrie, se roaga si pleaca. Acum catava vreme, o doamna care fusese in pelerinaj in Rusia mi-a telefonat sa imi spuna: “Stiti, cand ne-ati spus de biletele, m-am gandit sa verific daca e adevarat si mi-am pus o… dorinta imposibila. Acum, dupa 6 luni, dorinta mi s-a implinit! Am sunat special sa va spun cat de mare si grabnic, incredibil, este ajutorul mucenicilor de la Optina!”
Anul trecut, in 2007, am ajuns la manastirea Optina in 17 aprilie, fara sa stim ca in 16, cu doar o zi inainte, fusese marea sarbatoare a celor trei mucenici – pentru care acum Biserica Rusa pregateste dosarele de canonizare, minunile lor fiind binecunoscute in intreaga Rusie. Ne-a intampinat acolo maica Vasilia, o moldoveanca tanara si micuta, care tare s-a bucurat afland ca suntem romani si care ne-a spus ca si-a luat numele de calugarie de la Ieromonahul Vasile. Desi nu este declarat inca sfant, toata republica Moldova asa il considera! Maica Vasilia are duhovnic la Manastirea Optina, pe unul dintre prietenii ieromonahului Vasile si mi-a aratat, cu mare emotie, ce are ea mai de pret: o bucata mica de fasa impregnata cu sangele ieromonahului Vasile, in dimineata de Pasti 1993, sfinte moaste, chiar daca inca cei trei se odihnesc sub pamant. Sangele mucenicilor de la Optina a ramas cu noi… Sfinti si oameni, oameni si sfint, asa este Rusia! Si tot maica Vasilia ne-a mai facut o surpriza extraordinara, ne-a prezentat maicii Maria, mama calugarului Ferapont, care mai zabovise o zi dupa comemorarea fiului sau, ca mucenic. Am aflat atunci ca si mama Ieromonahului Vasile s-a calugarit dupa moartea fiului sau, luand numele de Vasilia – mama careia fiul i-a dat nume!
Fie ca pentru rugaciunile sfintilor mucenici de la Optina Domnul sa ne inlesneasca Calea spre matuire!
2 comentarii:
Doamne ajuta!
O mare bucurie, acest film despre mucenicii Optinei! Multumesc mult, l-am si preluat in textul postarii de pe blog. Trebuie facuta o corectie: 18 aprilie si nu 16 aprilie a fost data Pastelui in anul 1993, deci in 18 aprilie au fost ucisi cei trei mucenici optineni. A fost o greseala corectata ulterior, dar nu si pe blogul d-lui Laurentiu Dumitru. Mai multe fotografii din viata celor trei sfinti mucenici gasiti la http://miriamturism.wordpress.com/2008/04/16/15-ani-de-mucenicie-16-aprilie-1993-sangele-mucenicilor-de-la-optina-rusia/
Cu drag, Maria
Draga mea intru Hristos, multumesc de indreptare. Pace si bucurie!
Trimiteți un comentariu