7. TORTURA ROŢILOR
Când au aruncat-o la roţi pe Sfântă, aceasta s-a însemnat cu pecetea lui Hristos pe piept şi a zis: ”O, fărădelege, cât sânge a vărsat lucrătorul fărădelegii pentru ca Priscos, lucrătorul diavolului, să stăpânească şi să se întunece la minte de meşteşugirile diavoleşti, săvârşind tainele tatălui lui satana. Duşmane şi rău-lucrătorule nu-mi atinge sufletul cu instrumentul meşteşugirilor tale! Căci eu îl am pe Hristos Care mă ajută şi sper că îmi va da cele mai mari şi mai cinstite suferinţe pentru a-i întări pe toţi să aibe răbdarea luptei mele!”. În timp ce ea a spus acestea, slujitorii au întors-o pe roţi şi îi frângeau fiecare mădular al trupului. Sfânta, cu sufletul înflăcărat, a binecuvântat pe Dumnezeu şi a zis: ”Harul Tău Doamne şi Lumina Adevărului Tău să fie cu mine! Iar Tu, Lumina nestinsă, Care stăpâneşte înaintea tronului Tău, Tu, Care nu-i treci cu vederea pe cei care te cheamă întru adevăr, Mântuitorul meu, caută spre smerenia şi lupta roabei tale! Smulge-mă din prăpastia fărădelegii pizmaşului acestuia şi de la ameninţarea urâtorului de bine Priscos!”. După ce a spus acestea, îndată un înger a coborât din cer şi a zdrobit roţile şi i-a împietrit pe slujitori încât şi-au schimbat înfăţişarea feţelor lor, iar atleta a ieşit nevătămată, aşa încât să fie văzută de toţi cu faţa ei strălucitoare. (Din Martiriul Sfintei Mucenite a lui Hristos Eufimia, E codicibus Athenieni 1027, traducere Eufemia Toma)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu