întîlniri cu sfinţi - mitropolitul Veniamin Fedcenkov

Voiam de ceva vreme să cumpăr această carte, deoarece mi-a mers la inimă titlul şi peisajul de iarnă chagallian. Am primit-o, însă, de curînd în dar de la părintele, soţul meu, şi mi-au folosit duhovniceşte toate chipurile de creştini şi sfinţi întîlnite aici. Aşa că am postat cele mai impresionante dintre întîlnirile cu sfinţi.

Cartea mitropolitului Veniamin Fedcenkov este atragatoare, mai întîi, prin evantaiul personajelor extraordinare cuprinse în ea (multi din cei pomeniti au fost, cu timpul, trecuti în rîndul sfintilor) si, mai apoi, prin scriitura directa si sincera, proprie doar autorilor care au ceva de spus. Cititorul are de parcurs un sinaxar fascinant – presarat cu amanunte cotidiene din viata staretilor de la Optina si a altor calugari sporiti – care reuseste sa ni-i aduca pe sfinti cu mult mai aproape. (Ieromonah Savatie Bastovoi)

1. Părintele le vorbi despre smerenie. Pînă azi ţin minte comparaţia: spicul cu boabe pline îşi pleacă încetişor capul, pe cînd cel pustiu se avîntă în sus: astfel e şi cu omul vanitos. (părintele Vasile, Capitolul Preoţi de parohie, p. 173)

2. Mi-am amintit şi un exemplu din viaţa sfîntului Tihon Zadonski, despre păcătosul egumen al mănăstirii în care locuia acesta, care a fost miluit şi chiar înviat de Dumnezeu. "Pentru rugăciunile Maicii Mele este întors la viaţă pentru pocăinţă", a auzit acesta cuvintele Mîntuitorului cînd cobora înapoi pe pămînt. Egumenul acela, fiind cuprins în multe zile de patima beţiei, în celelalte obişnuia să mai citească Acatistul Maicii Domnului. (Capitolul Sfîntul Stareţ nectarie, p. 62)

3. Odată echipa părintelui Inochentie opri la hotarul unei localităţi păgîne. Misionarilor li se terminaseră merindele. Părintele plecă el însuşi cu sacul la unul din localnici, rugîndu-l să-i vîndă făină sau pîine. Acesta a refuzat pe motiv de sărăcie şi a arătat spre casa bogată a şamanului. Părintele plecă la şaman, cerînd pîine "pentru Hristos". Acela l-a întîmpinat fără prea mare blîndeţe, dar lăsă de înţeles că îi va da totuşi nişte făină. Au venit la hambar. Şamanul a poruncit să dezlege traista. Luînd o boaghe de făină, a spus în bătaie de joc: "Iată, ţine pentru Hristos!"
Ucenicul lui Hristos însă nu s-a pierdut cu firea. Făcîndu-şi apăsat semnul crucii, a căzut cu recunoştinţă la picioarele şamanului şi a exclamat: "Să te mîntuiască Domnul Hristos pentru darul tău!"
Şamanul a rămas într-atît de impresionat de smerenia acestui monah, că l-a rugat imediat să-l înveţe credinţa creştină şi, fără să fie nevoie de prea multă muncă de convingere, s-a botezat şi el, şi tot sătucul său. (Capitolul Inochentie al Hersonului, p. 111)

4. Într-un sat din Altai trebuia săvîrşit botezul unui proaspăt convertit. Alături de acesta sta şi naşul de botez, tot dintre localnici şi tot fost păgîn. Cînd preotul a citit cuvintele rugăciunii în care cerea bunăvoinţa Duhului Sfînt spre a sfinţi apa, naşul a început să strige speriat, întrerupînd rugăciunea preotului: "Şi cu mine a fost aşa? Şi mie mi s-au întîmplat acestea?"
Cu mare greu l-au calmat. Ce-a fost la mijloc? În timpul acelei rugăciuni, fostul păgîn, iar acum - naş de botez, fără a cugeta, ba chiar fără a înţelege ceva din cuvintele rugăciunii, a văzut dintr-odată Duhul Sfînt pogorînd de sub cupola Bisericii peste apa din scăldătoare, sub forma focului de la Cincizecime. Focul se topi în apă.
Şi atunci martorul acestei minuni nu-şi putuse reţine strigătul. Cele întîmplate au fost comunicate şi arhiereului, şi acesta l-a delegat pe părintele Inochentie să examineze cazul. I-a interogat sub jurămînt pe toţi martorii acelei întîmplări şi toţi au confirmat că lucrurile au stat exact aşa.
Mulţumim lui Dumnezeu că şi acum se mai întîmplă minuni în Biserica noastră Ortodoxă!
Înseamnă că la oricare alt botez pogoară Duhul Sfînt. Înseamnă că pogoară şi la sfinţirea apei de la Bobotează. Slavă Duhului Tău Cel Sfînt, Doamne, Dătătorule de viaţă! (Capitolul Inochentie al Hersonului, p. 127-128)

Biserica Nasterii Domnului nostru Iisus Hristos din Betleem

Biserica Nasterii Domnului nostru Iisus Hristos


interiorul Bazilicii construite de Iustinian






mozaicuri


coborirea in pestera Nasterii lui Hristos

locul in care S-a nascut Hristos

locul ieslei

Ruinele primei Bazilici construite in secolul 4 de catre sfinta Elena se afla sub temelia Bisericii actuale. Conform marturiilor scrise, aceasta prima Bazilica avea cinci naosuri si o curte mare exterioara in fata fatadei orientale spre apus. In aripa dinspre rasarit a fost construita o cladire impresionanta, octogonala, in centrul careia se afla Pestera Nasterii lui Hristos. Pardoseala ei era acoperita cu un mozaic in culori, ale carui fragmente se mai vad si astazi sub dalele de marmura ale actualei pardoseli. Sapaturile arheologice desfasurate in zona Bazilicii in anul 1934 au confirmat si au amplificat descrierile textelor din vechime, ce descriau acest important monument crestin din secolul 4.

La aproximativ 200 de ani de la zidirea de catre sfinta Elena, Bazilica a fost darimata din cauze nestiute de catre imparatul Iustinian si inlocuita cu alta, care se pastreaza si in ziua de azi. In partea dinspre zidul de vest al noii Bazilici a fost amenajata o curte mica cu o galerie, iar cladirea octogonala de deasupra pesterii Nasterii a fost inlocuita de o sfinta Bazilica triunghiulara. Astfel, intreaga zidire a capatat forma unei cruci. Bazilica lui Iustinian, mai mare ca dimensiuni, nu avea frumusetea si splendoarea celei dintii. Insusi Iustinia s-a declarat nemultumit de constructia nou inaltata, apasatoare si intunecata, poruncind - dupa cum ne spune traditia de mai tirziu - ca arhitectul principal sa fie pedepsit.

Ornamentele exterioare ale noii Bazilici a lui Iustinian nu s-au pastrat, desi, dupa toate aparentele, ele trebuie sa fii fost impresionante si fastuoase.

Potrivit unei descrieri de mai tirziu, pe fatada Bazilicii erau incastrate mozaicuri in culori cuprinzind scena nasterii lui Hristos si cea a inchinarii magilor persani. Tocmai aceasta imagine a salvat Bazilica de la distrugere in anul 614; vazind in imaginea celor 3 magi pe compatriotii lor, cotropitorii persani, in semn de respect pentru aceasta imagine, nu au incendiat cladirea.

Actualele ornamente mozaicale de pe zidurile bazilicii si imaginile de pe cele 40 de coloane au fost facute de mesteri iconari ortodocsi greci in secolul 12. Mozaicurile murale si icoanele de deasupra coloanelor au fost lucrate in stilul si potrivit canoanelor iconografice ale Bisericii Ortodoxe.

Sursa: Vasilios Taferis, Ghidul crestinului ortodox prin locurile de pelerinaj ale Tarii Sfinte, (traducere Mircea Aurel Buiciuc), Herzlia, Israel

colind din Epir - grupul psaltic condus de protopsaltul Paraclisului Ambasadei Greciei la Bucuresti, Viorel Iosif

Mere Lina la Fantana - in interpretarea grupului psaltic condus de protopsaltul Paraclisului Ambasadei Greciei la Bucuresti, Viorel Iosif

din apoftegmele sfîntului Ioan din Kronstadt (1829-1908)

TROPARUL SFÂNTULUI IOAN

Toată grija cea lumească lepădând, cu un glas să lăudăm pe cel ce este lumină călăuzitoare pământului Rusiei şi lumii întregi, pe preotul Ioan, bunul păstor, care ne-a arătat nouă strălucitorul chip al vieţuirii în Hristos, şi pe pământ fiind, de duhul rugăciunii s-a aprins, şi de la Domnul îndoit dar de tămăduire a dobândit. Cu ale lui sfinte rugăciuni, întru credinţă să ne întărească pe noi Hristos, şi fii neclintiţi ai Bisericii să ne arate, spre mântuirea sufletelor noastre!

casa în care a locuit sfîntul Ioan în Kronstadt - exterior. Am primit aceste 2 fotografii de la o prietenă întru Hristos,care a avut bucuria de a merge în pelerinaj de mai multe ori în Kronstadt. Şi îi mulţumesc pentru că ni le-a dăruit.

interior

APOFTEGME ALE SFÎNTULUI IOAN CARE M-AU ÎNTĂRIT ŞI AJUTAT DE MULTE ORI:

1. „Uneori, printr-o stare sufletească impură, sumbră, copleşită de răutate Îl hulim pe Dumnezeu. Hulim pe Tatăl, hulim Cuvântul şi pe Dumnezeu Atotsfânt, Mângâietorul. Dimpotrivă, când suntem într-o bună dispoziţie sufletească, capabili să aducem şi altora linişte cu cuvântul, Îi slăvim prin aceasta pe Tatăl, pe Fiul şi pe Duhul Sfânt Mângâietorul. „Putem să mângâiem şi noi pe cei care se află în tot necazul, prin mângâierea cu care noi înşine suntem mângâiaţi de Dumnezeu”(2 Corinteni 1, 4).

2. „Când îţi faci semnul Crucii crezi şi adu-ţi aminte mereu că pe Cruce sunt pironite şi păcatele tale. De se întâmplă să cazi în păcat, osândeşte-te pe tine îndată, cu sinceritate, fă asupră-ţi semnul Crucii şi spune: „Doamne, Tu Care ai pironit pe Cruce păcatele noastre, pironeşte pe Crucea Ta şi păcatul în care am căzut acum şi miluieşte-mă după mare mila Ta (Psalmul 50, 1).Curăţa-te-vei atunci de păcatul tău”.

3. „Fii convins că Dumnezeu îţi stă aproape când te rogi, în aşa chip încât să-I simţi prezenţa nu numai cu mintea şi cu inima, ci şi cu buzele şi cu limba. Aproape este de tine cuvântul, în gura şi în inima ta ( Romani 10, 8). Cuvântul, adică Dumnezeu”.

4. „Şi mai crezi încă ceva, din toată inima: că toţi oamenii alcătuim un singur trup (ca fraţi) şi că Dumnezeu Cel Atotbun, Atotputernic, Izvorul Cel nesecat înseamnă pentru noi totul. Cu toate acestea, în toţi poate lucra şi lucrează diavolul, vrăjmaşul neamului omenesc. Răul pe care ni-l provoacă trebuie biruit cu binele, cu răbdarea, cu blândeţea, cu îngăduinţa”.

5. „Patimile, ca nişte aprigi hăitaşi, nu ne scapă urma; profitând de atracţia noastră faţă de cele pământeşti, nu trece zi să nu ne îndemne să lucrăm împotriva lui Dumnezeu şi a adevăratului nostru bine, făcând pe placul satanei”.

6. „Sunt neputincios şi sărac, puterea mea este Dumnezeu. Această convingere socot că este înaltă înţelepciune, care mă face fericit... După trup sunt pământ şi cenuşă, dar sufletul meu viază şi îşi găseşte pacea numai în Dumnezeu. El îmi este lumina minţii, tăria inimii. Eu singur nu însemn nimic”.

7. „Roagă-te Domnului în fiecare zi, dimineaţa şi seara, pentru odihna răposaţilor tăi, moşi, strămoşi, părinţi şi fraţi, ca să trăiască în tine gândul morţii şi să nu se stingă nădejdea în viaţa viitoare, după moarte; să se smerească în fiecare zi duhul tău, la gândul că viaţa este trecătoare”.

8. „După cum în cea mai mică particulă din trupul şi sângele lui Hristos se află Hristos întreg, asemenea în fiecare gând şi cuvânt bun stă Hristos întreg”.

Din cartea „Viaţa mea în Hristos”, Sfântul Ioan de Kronstadt, trad. Boris Buzilă, Ed. Sophia, Bucureşti, 2005

Mai multe date despre activitea pastorală, scrierile duhovniceşti şi vieţuirea creştină a sfîntului găsiţi pe blogul dedicat memoriei acestuia:

ioandekronstadt.wordpress.com/

Dar şi pe
http://www.razbointrucuvant.ro/2008/12/19/20-decembrie-centenarul-adormirii-unui-mare-sfant-preot-de-mir-ioan-de-kronstadt/

colind in limba araba

colind din Pont - grupul psaltic condus de protopsaltul Paraclisului Ambasadei Greciei la Bucuresti, Viorel Iosif

sfîntul mucenic Ignatie Teoforul

Sfîntul Ignatie a fost ucenicul sfîntului Ioan Teologul şi unul dintre succesorii sfinţilor apostoli. El a fost al doilea episcop în Antiohia, după Evodus. Sfîntul Ignatie a scris mai multe epistole către credincioşi, întărindu-i în credinţă şi păstrînd pentru noi învăţăturile sfinţilor apostoli.

Sfîntul a fost adus la Roma în timpul domniei lui Traian, a fost dat la lei pentru a fi mîncat şi aşa a sfîrşit martiriul în anul 107. Rămăşiţele trupului lui au fost strînse de credincioşi şi aduse în Antiohia.

Este numit purtătorul de Dumnezeu, ca unul care l-a dezvăluit pe Dumnezeu în sine însuşi şi ca unul care a fost străpuns în inimă de dragoste pentru El. De aceea, în Epistola către Romani (capitolul 4), a implorat dragostea acestora de a nu-l izbăvi de îndelungatul martiriu şi le-a spus:

"Să nu cumva să mijlociţi şi să fiu lipsit de bucuria de a fi mucenic. Sunt grîul lui Dumnezeu. Lăsaţi-mă să fiu măcinat de dinţii fiarelor, ca să mă fac pîine neprihănită lui Hristos".

Traducere din engleză E. T. după http://www.iconograms.org/sig.php?eid=346

Se spune că Sfântul Ignatie a fost copilul pe care l-a apucat de mână Stăpânul Hristos şi l-a luat în braţe şi a zis: "De nu se va smeri cineva pe sine ca pruncul acesta, nu va intra în împărăţia cerurilor"; şi: "Cel ce va primi pe un prunc ca acesta în numele Meu, pe Mine Mă primeşte". De aceea, a fost numit purtător de Dumnezeu. Pe Sfântul Ignatie l-a cinstit cu un cuvânt de laudă şi cel între sfinţi părintele nostru Ioan Gură de Aur.

Mai multe despre paradigma de vieţuire creştină a sfîntului mucenic Ignatie puteţi citi pe

http://www.razbointrucuvant.ro/2007/12/20/sfantul-ignatie-teoforul-leul-duhovnicesc-si-painea-lui-hristos/

“Sînt grîu al lui Dumnezeu şi vreau prin dinţii fiarelor să mă macin, ca să fiu pîine curată a lui Hristos”. O asemenea dragoste a inflacarat fiinta Sfantului Ignatie Teoforul incat acesta a alergat in gura leilor. De fapt, leul adevarat, leul duhovnicesc era chiar el, Sfantul Ignatie! Un leu aprig, aprins, flamand… care se invarte in cusca acestei lumi, nerabdator sa se dea jertfei, sa ia cu asalt si sa prade Cerurile si sa se sfasie pe sine insusi, ca sa se sature din harul dumnezeiesc! Sfinte Ignatie, nu putem intelege dragostea ta de Dumnezeu, dar vedem ca a fost atat de mare, incat ai vrut nu numai sa iti dai trupul tau, dar ai vrut sa nu ramana aproape nici o urma din el, stiind ca Domnul are pentru tine un alt vesmant, innoit si induhovnicit. Ai vrut atat de mult sa te dai Lui, sa te golesti de tine pentru a-L purta desavarsit pe El, incat ai vrut sa nu mai ramana nici o urma din carnea si din sangele tau! “Ca un leu, Tu Doamne, adormind cu trupul, ca un pui de leu Te scoli, Cela ce-ai fost mort“, cantam in Prohodul Domnului. Aidoma Leului-Hristos, cu care te-ai asemanat - asa ai mers, Sfinte, alergand la mucenicie, sa rapesti pe Dumnezeu, sa te saturi de carnea si sangele Lui… Numai un purtator de Dumnezeu, de Duhul Sfant poate avea acest dor atat de aprins in sine dupa Dumnezeu. Altfel, ar fi nesabuinta, nu curaj, ambitie, nu smerenie. Nu pentru ca era impins de un voluntarism extrem a mers Sf. Ignatie la martiriu, ci pentru ca asa L-a impins Duhul Sfant si i-a facut cunoscut ca aceasta este bine-placut lui Dumnezeu.

Pilda Sfantului Ignatie ne arata noua ca, intru Adevar, omul cel vechi, cel inchis in cusca pacatului si legat de patimi, omul cel vechi, inrobit silniciei, sleirii, intunericului, stricaciunii, desertaciunii, ei bine, acest om, nu altul, intru Adevar se slobozeste, intru Adevar se desfiinteaza pentru a face loc lui Hristos!

Va invitam, in aceasta zi numita de “Ignat” sa gustam impreuna macar cateva mici “imbucaturi” din scrierile purtatoare de Duh ale Sfantului Ierarh si Mucenic Ignatie, “painea lui Hristos”, care hraneste intreaga Biserica. Continuarea aici.

Am găsit şi site-ul unei parohii ce îl are ocrotitor al comunitatii pe sfîntul Ignatie Teoforul. Date despre această parohie ortodoxă românească din Australia puteţi găsi pe

http://www.roeanz.com.au/biserica-ignatie-teoforul-auckland-noua-zeelanda-p

Bisericile Ortodoxe din Muntii Troodos - Cipru

Sfantul Ignatie, nu Ignatul porcilor - Adrian Cocosila

Maine, 20 decembrie, este sarbatorit Sfantul Ignatie Teoforul, episcop de Antiohia, martir al Bisericii si unul din cei mai de seama Parinti apostolici. Multi nu stiu nimic despre acest sfant. Unii indraznesc chiar sa ne corecteze: este Ignatul, nu Ignatie. Este ziua in care taiem porcul. Am ajuns sa dam porcului mai multa atentie decat Sfantului. Omul e preocupat mai mult de carnati, sunca, caltabos, decat de pazirea unor porunci dumnezeiesti.

Marturisesc ca a fost o vreme, cand imi erau mai placute cuvintele vecinului, la taierea porcului, "ii scot acuma frumusel creierii si ii frig intr-o tigaie, intr-o lingura de ulei", decat cuvintele Sfantului Ignatie "va indemn, sa faceti toate lucrurile in acelasi gand cu Dumnezeu".

Mai tarziu am avut parte si de alte intalniri. Nu m-am multumit doar cu vecinul si cu spusele sale. Au fost intalniri negraite, care m-au vindecat de rani si din care am aflat ca viata nu inseamna doar "a umbla in trup". Am invatat sa pun intai dragostea de Dumnezeu si nu pofta trupeasca. Am ales dragostea de a fi bine placut lui Dumnezeu. M-am eliberat de dragostea care cere, vrea pentru sine. Postesc din dragoste.

In concluzie, daca vom sarbatori Ignatul porcilor, vom avea parte de imprastierea mintii si vom bloca intalnirea cu ceea ce este adanc in noi insine. Cuviosul Paisie Aghioritul afirma: "Cu cat oamenii se indeparteaza mai mult de Dumnezeu este firesc sa nu afle nicaieri odihna... Prin urmare, cum este cu putinta ca acesti oameni sa ajute suflete, cand ei insisi sunt plini de neliniste? Cum este cu putinta ca omul sa mangaie cu adevarat, daca nu crede in Dumnezeu si in viata cea adevarata, cea de dupa moarte, cea vesnica? Cand omul prinde sensul cel mai adanc al vietii adevarate, i se indeparteaza toata nelinistea si-i vine mangaierea dumnezeiasca, si astfel se vindeca".

Sursa:

http://www.crestinortodox.ro/Sfantul_Ignatie__nu_Ignatul_porcilor-160-24618.html

Bucura-te Preasfinta Fecioara - Grupul psaltic condus de protopsaltul Paraclisului Ambasadei Greciei la Bucuresti, Viorel Iosif

Muzica bizantina nu este doar muzica bisericeasca. Muzica traditionala bizantina greceasca (psaltotragouda) este dupa parerea celor care s-au ocupat cu studiul muzicii traditionale (paradosiaka), una dintre cele mai expresive realitati muzicale, analizand cele mai adanci simtaminte omenesti. Muzica traditionala bizantina greceasca a lasat, pana in zilele noastre, un volum stralucitor de opere muzicale, compozitii ale unor imnografi si melozi. Dintre acestia amintim pe: Iacov Nafplioti, Spiros Peristeris, Konstantinos Dukakis, Harilos Taliadoros, Spiros Panagopoulos, Gheorghios Petridis.Sursa: http://video.crestinortodox.ro/Bucura_te_Preasfanta_Fecioara-20001180.html

colind din Tracia - grupul psaltic condus de protopsaltul Paraclisului Ambasadei Greciei la Bucuresti, Viorel Iosif

imagini de la sarbatoarea sfintului Dionisie, Zachintos, 17 decembrie 2008

fericitul Ieronim, arhiepiscopul Atenei şi al întregii Elade

fericitul Ieronim, arhiepiscopul Atenei şi al întregii Elade împreună cu părintele mitropolit Hrisostom al II-lea din Zachintos

arhiereii care au slujit la Sfînta Liturghie

sfîntul Dionisie, ierarhul şi ocrotitorul insulei Zachintos

Sursa:

http://www.romfea.gr/index.php?option=com_content&task=view&id=2019&Itemid=1

sfîntul Dionisie cel Nou din Zachintos - traducere Eufemia Toma

Troparul sfîntului Dionisie (glasul întîi)

Odraslă din Zachintos şi episcop din Eghina, ocrotitor al Mănăstirii Strofades, Sfinte Dionisie, o, credinciosule, lasă-ne ca astăzi toţi să te cinstim şi să strigăm către tine: "Cu rugăciunile tale fierbinţi păzeşte-ne pe noi, cei ce facem pomenirea ta şi strigăm ţie: Slavă lui Hristos, Cel Care s-a proslăvit întru tine; Slavă Lui, Celui Care te-a arătat minunat; Slavă Lui, Celui Care ne-a dăruit nouă neobosit apărător!"

Condacul (glasul al III-lea)

În această zi Zachintosul îi cheamă pe toţi credincioşii împreună, îndemnîndu-i să închine cîntece şi imne de mulţumire către marele şi grabnic ajutătorul nostru întru nevoi şi necazuri, care degrabă îi salvează pe cei care se află în primejdii. Şi să-l cinstească, strigînd: O, Dionisie, lauda credinţei, bucură-te!

Părintele nostru, Sfîntul Dionisie s-a născut în anul 1547, în insula Zachintos, în Marea Ionică. A provenit dintr-o familie nobilă şi a fost educat de călugări, reuşind să înveţe limbile greacă, italiană şi latină. A excelat în teologie şi a primit hirotonia ca preot, cu numele Daniel, în anul 1570. Mai tîrziu, a devenit ieromonah în Mitropolia din Zachintos şi Strofades. În 1577 a fost ales episcop în insula Eghina. După un an de vieţuire pe insulă, s-a întors în Zachintos, unde a fost numit episcop şi preşedinte. În 1622 s-a retras şi în 17 decembrie a adormit întru Domnul şi a fost înmormîntat. Trupul lui a fost descoperit intact şi emanînd bun miros de flori şi de tămîie. De aceea, el este cinstit şi a fost proclamat sfînt de către Patriarhia de Constantinopol. Este sărbătorit în 17 decembrie, iar în 24 august Biserica serbează mutarea sfintelor sale moaşte.

Sfînt al iertării
Sfîntul Dionisie este pildă pentru noi pentru iertarea semenilor noştri, dar şi pentru dragoste faţă de ei. În viaţa sfîntului se relatează că un om a venit la chilia lui şi l-a implorat să îl ascundă de urmăritorii lui. Sfîntul l-a întrebat de ce este urmărit şi a aflat că acesta omorîse un călugăr. Acel călugăr era chiar fratele după trup al sfîntului. Sfîntul a fost foarte îndurerat, dar l-a ascuns pe bărbat şi nu l-a predat nici celor care îl căutau, nici justiţiei. Mai tîrziu, ucigaşul s-a pocăit şi a devenit monah la rîndul lui. De aceea, sfîntul este model de iertare pentru noi faţă de cele mai grave greşeli pe care le-ar face cineva împotriva noastră.

Sfînt făcător de minuni

Sfîntul revarsă blagoslovenii tuturor credincioşilor care îl cheamă în ajutor. De asemenea, înfăptuieşte minuni nenumărate. Cea mai recentă minune s-a petrecut în timpul evenimentului din 11 septembrie 2001, cînd Biserica Ortodoxă Greacă Sfîntul Gheorghe, situată chiar lîngă World Trade Center în New York, a fost distrusă. Doar două lucruri au fost descoperite intacte: o cruce şi o icoană din hîrtie a sfîntului Dionisie.

Sfînt care umblă
Moaştele sfîntului se află în Biserica ce îi poartă numele din oraşul Zachintos şi, uneori, este imposibil ca racla să fie deschisă. Se pare că acest lucru se întîmplă atunci cînd sfîntul iese afară şi înfăptuieşte minuni. După ce racla se poate deschide, pe picioarele lui se găsesc alge marine, iar hainele lui sunt uzate. De fapt, papucii lui trebuie să fie înlocuiţi în continuuu, deoarece sunt purtaţi foarte des. Deseori, el este văzut umblînd pe străzi.

Traducere din engleză Eufemia Toma.

Fotografii cu moaştele sfîntului Dionisie

http://ortodoxiesiviata.blogspot.com/2008/08/sfintul-dionisie-din-insula-zachintos.html

Surse:

http://www.romfea.gr/index.php?option=com_content&task=view&id=1560

http://goarch.org/en/chapel/saints.asp?contentid=342

http://goarch.org/chapel/saints_view?contentid=342&type=saints

NOTĂ: Nu vreau să umbresc sărbătoarea sfîntului Dionisie cu lucruri lumeşti şi vremelnice, dar trebuie să iau atitudine faţă de gestul lipsit de profesionalism al unor angajaţi de la ziarul Lumina. Şi eu sînt un mădular al Bisericii şi am dreptul de a spune lucrurilor pe nume. Aşadar, supărarea mea este legată de faptul că o persoană de la ziarul mai sus menţionat, care nu şi-a pus totuşi numele în dreptul textului, a preluat părţi din textul tradus din greacă şi engleză pe acest blog şi a citat drept surse adresele electronice menţionate pe blog (aceste adrese au texte în greacă şi engleză, nu în limba română). Traducerea textului îmi aparţine şi pe viitor îl rog pe cel care a făcut acest lucru, să încerce să se conformeze regulilor mass-media existente, cu privire la citarea corectă a sursei de informare. Şi încă o menţiune, ce ţine de "poziţionarea geografică" a persoanei respective: insula Zachintos NU aparţine Ciprului (care este un stat format dintr-o singură insulă), ci Greciei. În text era vorba doar de faptul că părintele Hrisostom al II-lea, fericitul arhiepiscop al Ciprului (Μακαριωτάτου Αρχιεπισκόπου Κύπρου κ. Χρυσοστόμου Β), participa în insula Zachintos la sărbătoarea sfîntului din luna august. Eufemia Toma