Voiam de ceva vreme să cumpăr această carte, deoarece mi-a mers la inimă titlul şi peisajul de iarnă chagallian. Am primit-o, însă, de curînd în dar de la părintele, soţul meu, şi mi-au folosit duhovniceşte toate chipurile de creştini şi sfinţi întîlnite aici. Aşa că am postat cele mai impresionante dintre întîlnirile cu sfinţi.
Cartea mitropolitului Veniamin Fedcenkov este atragatoare, mai întîi, prin evantaiul personajelor extraordinare cuprinse în ea (multi din cei pomeniti au fost, cu timpul, trecuti în rîndul sfintilor) si, mai apoi, prin scriitura directa si sincera, proprie doar autorilor care au ceva de spus. Cititorul are de parcurs un sinaxar fascinant – presarat cu amanunte cotidiene din viata staretilor de la Optina si a altor calugari sporiti – care reuseste sa ni-i aduca pe sfinti cu mult mai aproape. (Ieromonah Savatie Bastovoi) 1. Părintele le vorbi despre smerenie. Pînă azi ţin minte comparaţia: spicul cu boabe pline îşi pleacă încetişor capul, pe cînd cel pustiu se avîntă în sus: astfel e şi cu omul vanitos. (părintele Vasile, Capitolul Preoţi de parohie, p. 173)
2. Mi-am amintit şi un exemplu din viaţa sfîntului Tihon Zadonski, despre păcătosul egumen al mănăstirii în care locuia acesta, care a fost miluit şi chiar înviat de Dumnezeu. "Pentru rugăciunile Maicii Mele este întors la viaţă pentru pocăinţă", a auzit acesta cuvintele Mîntuitorului cînd cobora înapoi pe pămînt. Egumenul acela, fiind cuprins în multe zile de patima beţiei, în celelalte obişnuia să mai citească Acatistul Maicii Domnului. (Capitolul Sfîntul Stareţ nectarie, p. 62)
3. Odată echipa părintelui Inochentie opri la hotarul unei localităţi păgîne. Misionarilor li se terminaseră merindele. Părintele plecă el însuşi cu sacul la unul din localnici, rugîndu-l să-i vîndă făină sau pîine. Acesta a refuzat pe motiv de sărăcie şi a arătat spre casa bogată a şamanului. Părintele plecă la şaman, cerînd pîine "pentru Hristos". Acela l-a întîmpinat fără prea mare blîndeţe, dar lăsă de înţeles că îi va da totuşi nişte făină. Au venit la hambar. Şamanul a poruncit să dezlege traista. Luînd o boaghe de făină, a spus în bătaie de joc: "Iată, ţine pentru Hristos!"
Ucenicul lui Hristos însă nu s-a pierdut cu firea. Făcîndu-şi apăsat semnul crucii, a căzut cu recunoştinţă la picioarele şamanului şi a exclamat: "Să te mîntuiască Domnul Hristos pentru darul tău!"
Şamanul a rămas într-atît de impresionat de smerenia acestui monah, că l-a rugat imediat să-l înveţe credinţa creştină şi, fără să fie nevoie de prea multă muncă de convingere, s-a botezat şi el, şi tot sătucul său. (Capitolul Inochentie al Hersonului, p. 111)
4. Într-un sat din Altai trebuia săvîrşit botezul unui proaspăt convertit. Alături de acesta sta şi naşul de botez, tot dintre localnici şi tot fost păgîn. Cînd preotul a citit cuvintele rugăciunii în care cerea bunăvoinţa Duhului Sfînt spre a sfinţi apa, naşul a început să strige speriat, întrerupînd rugăciunea preotului: "Şi cu mine a fost aşa? Şi mie mi s-au întîmplat acestea?"
Cu mare greu l-au calmat. Ce-a fost la mijloc? În timpul acelei rugăciuni, fostul păgîn, iar acum - naş de botez, fără a cugeta, ba chiar fără a înţelege ceva din cuvintele rugăciunii, a văzut dintr-odată Duhul Sfînt pogorînd de sub cupola Bisericii peste apa din scăldătoare, sub forma focului de la Cincizecime. Focul se topi în apă.
Şi atunci martorul acestei minuni nu-şi putuse reţine strigătul. Cele întîmplate au fost comunicate şi arhiereului, şi acesta l-a delegat pe părintele Inochentie să examineze cazul. I-a interogat sub jurămînt pe toţi martorii acelei întîmplări şi toţi au confirmat că lucrurile au stat exact aşa.
Mulţumim lui Dumnezeu că şi acum se mai întîmplă minuni în Biserica noastră Ortodoxă!
Înseamnă că la oricare alt botez pogoară Duhul Sfînt. Înseamnă că pogoară şi la sfinţirea apei de la Bobotează. Slavă Duhului Tău Cel Sfînt, Doamne, Dătătorule de viaţă! (Capitolul Inochentie al Hersonului, p. 127-128)
2. Mi-am amintit şi un exemplu din viaţa sfîntului Tihon Zadonski, despre păcătosul egumen al mănăstirii în care locuia acesta, care a fost miluit şi chiar înviat de Dumnezeu. "Pentru rugăciunile Maicii Mele este întors la viaţă pentru pocăinţă", a auzit acesta cuvintele Mîntuitorului cînd cobora înapoi pe pămînt. Egumenul acela, fiind cuprins în multe zile de patima beţiei, în celelalte obişnuia să mai citească Acatistul Maicii Domnului. (Capitolul Sfîntul Stareţ nectarie, p. 62)
3. Odată echipa părintelui Inochentie opri la hotarul unei localităţi păgîne. Misionarilor li se terminaseră merindele. Părintele plecă el însuşi cu sacul la unul din localnici, rugîndu-l să-i vîndă făină sau pîine. Acesta a refuzat pe motiv de sărăcie şi a arătat spre casa bogată a şamanului. Părintele plecă la şaman, cerînd pîine "pentru Hristos". Acela l-a întîmpinat fără prea mare blîndeţe, dar lăsă de înţeles că îi va da totuşi nişte făină. Au venit la hambar. Şamanul a poruncit să dezlege traista. Luînd o boaghe de făină, a spus în bătaie de joc: "Iată, ţine pentru Hristos!"
Ucenicul lui Hristos însă nu s-a pierdut cu firea. Făcîndu-şi apăsat semnul crucii, a căzut cu recunoştinţă la picioarele şamanului şi a exclamat: "Să te mîntuiască Domnul Hristos pentru darul tău!"
Şamanul a rămas într-atît de impresionat de smerenia acestui monah, că l-a rugat imediat să-l înveţe credinţa creştină şi, fără să fie nevoie de prea multă muncă de convingere, s-a botezat şi el, şi tot sătucul său. (Capitolul Inochentie al Hersonului, p. 111)
4. Într-un sat din Altai trebuia săvîrşit botezul unui proaspăt convertit. Alături de acesta sta şi naşul de botez, tot dintre localnici şi tot fost păgîn. Cînd preotul a citit cuvintele rugăciunii în care cerea bunăvoinţa Duhului Sfînt spre a sfinţi apa, naşul a început să strige speriat, întrerupînd rugăciunea preotului: "Şi cu mine a fost aşa? Şi mie mi s-au întîmplat acestea?"
Cu mare greu l-au calmat. Ce-a fost la mijloc? În timpul acelei rugăciuni, fostul păgîn, iar acum - naş de botez, fără a cugeta, ba chiar fără a înţelege ceva din cuvintele rugăciunii, a văzut dintr-odată Duhul Sfînt pogorînd de sub cupola Bisericii peste apa din scăldătoare, sub forma focului de la Cincizecime. Focul se topi în apă.
Şi atunci martorul acestei minuni nu-şi putuse reţine strigătul. Cele întîmplate au fost comunicate şi arhiereului, şi acesta l-a delegat pe părintele Inochentie să examineze cazul. I-a interogat sub jurămînt pe toţi martorii acelei întîmplări şi toţi au confirmat că lucrurile au stat exact aşa.
Mulţumim lui Dumnezeu că şi acum se mai întîmplă minuni în Biserica noastră Ortodoxă!
Înseamnă că la oricare alt botez pogoară Duhul Sfînt. Înseamnă că pogoară şi la sfinţirea apei de la Bobotează. Slavă Duhului Tău Cel Sfînt, Doamne, Dătătorule de viaţă! (Capitolul Inochentie al Hersonului, p. 127-128)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu