Sfîntul Ignatie a fost ucenicul sfîntului Ioan Teologul şi unul dintre succesorii sfinţilor apostoli. El a fost al doilea episcop în Antiohia, după Evodus. Sfîntul Ignatie a scris mai multe epistole către credincioşi, întărindu-i în credinţă şi păstrînd pentru noi învăţăturile sfinţilor apostoli.
Sfîntul a fost adus la Roma în timpul domniei lui Traian, a fost dat la lei pentru a fi mîncat şi aşa a sfîrşit martiriul în anul 107. Rămăşiţele trupului lui au fost strînse de credincioşi şi aduse în Antiohia.
Este numit purtătorul de Dumnezeu, ca unul care l-a dezvăluit pe Dumnezeu în sine însuşi şi ca unul care a fost străpuns în inimă de dragoste pentru El. De aceea, în Epistola către Romani (capitolul 4), a implorat dragostea acestora de a nu-l izbăvi de îndelungatul martiriu şi le-a spus:
Traducere din engleză E. T. după http://www.iconograms.org/sig.php?eid=346
Se spune că Sfântul Ignatie a fost copilul pe care l-a apucat de mână Stăpânul Hristos şi l-a luat în braţe şi a zis: "De nu se va smeri cineva pe sine ca pruncul acesta, nu va intra în împărăţia cerurilor"; şi: "Cel ce va primi pe un prunc ca acesta în numele Meu, pe Mine Mă primeşte". De aceea, a fost numit purtător de Dumnezeu. Pe Sfântul Ignatie l-a cinstit cu un cuvânt de laudă şi cel între sfinţi părintele nostru Ioan Gură de Aur.
Mai multe despre paradigma de vieţuire creştină a sfîntului mucenic Ignatie puteţi citi pe
“Sînt grîu al lui Dumnezeu şi vreau prin dinţii fiarelor să mă macin, ca să fiu pîine curată a lui Hristos”. O asemenea dragoste a inflacarat fiinta Sfantului Ignatie Teoforul incat acesta a alergat in gura leilor. De fapt, leul adevarat, leul duhovnicesc era chiar el, Sfantul Ignatie! Un leu aprig, aprins, flamand… care se invarte in cusca acestei lumi, nerabdator sa se dea jertfei, sa ia cu asalt si sa prade Cerurile si sa se sfasie pe sine insusi, ca sa se sature din harul dumnezeiesc! Sfinte Ignatie, nu putem intelege dragostea ta de Dumnezeu, dar vedem ca a fost atat de mare, incat ai vrut nu numai sa iti dai trupul tau, dar ai vrut sa nu ramana aproape nici o urma din el, stiind ca Domnul are pentru tine un alt vesmant, innoit si induhovnicit. Ai vrut atat de mult sa te dai Lui, sa te golesti de tine pentru a-L purta desavarsit pe El, incat ai vrut sa nu mai ramana nici o urma din carnea si din sangele tau! “Ca un leu, Tu Doamne, adormind cu trupul, ca un pui de leu Te scoli, Cela ce-ai fost mort“, cantam in Prohodul Domnului. Aidoma Leului-Hristos, cu care te-ai asemanat - asa ai mers, Sfinte, alergand la mucenicie, sa rapesti pe Dumnezeu, sa te saturi de carnea si sangele Lui… Numai un purtator de Dumnezeu, de Duhul Sfant poate avea acest dor atat de aprins in sine dupa Dumnezeu. Altfel, ar fi nesabuinta, nu curaj, ambitie, nu smerenie. Nu pentru ca era impins de un voluntarism extrem a mers Sf. Ignatie la martiriu, ci pentru ca asa L-a impins Duhul Sfant si i-a facut cunoscut ca aceasta este bine-placut lui Dumnezeu.
Pilda Sfantului Ignatie ne arata noua ca, intru Adevar, omul cel vechi, cel inchis in cusca pacatului si legat de patimi, omul cel vechi, inrobit silniciei, sleirii, intunericului, stricaciunii, desertaciunii, ei bine, acest om, nu altul, intru Adevar se slobozeste, intru Adevar se desfiinteaza pentru a face loc lui Hristos!
Va invitam, in aceasta zi numita de “Ignat” sa gustam impreuna macar cateva mici “imbucaturi” din scrierile purtatoare de Duh ale Sfantului Ierarh si Mucenic Ignatie, “painea lui Hristos”, care hraneste intreaga Biserica. Continuarea aici.
Am găsit şi site-ul unei parohii ce îl are ocrotitor al comunitatii pe sfîntul Ignatie Teoforul. Date despre această parohie ortodoxă românească din Australia puteţi găsi pe
http://www.roeanz.com.au/biserica-ignatie-teoforul-auckland-noua-zeelanda-p
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu