Dacii - Adevaruri tulburatoare - Documentar 2012 HD

FMI confirma tragicul experiment facut in Romania

FotO:pozeonline.ro

“Qui s’excuse s’accuse”, spune de veacuri un proverb francez.

Se aplica manusa celor care se scuza inainte de a fi acuzati, precum si acelora care reactioneaza ca si cum au fost prinsi cu musca pe caciula.
“Qui s’excuse s’accuse” – asta s-a putut spune extrem de nimerit despre FMI, cand agentia Reuters’ (piesa de frunte in mass-media economica mondiala) a acuzat cu subiect si predicat FMI de folosirea unor standarde duble in programele stabilite pentru Romania fata de cele pentru tari considerate occidentale, precum Portugalia sau Irlanda.
FMI a sarit imediat ca ars. Agentia Reuters a avut parte de o replica lunga si impopotonata cu explicatii nenecesare fata de subiectul incriminarii, unele chiar false despre situatia economica din Romania si altele si mai netemeinice despre strategiile concepute de FMI.
Cat despre rezultatele obtinute, au fost evocate aceleasi povesti rasuflate cu stabilitatea financiara recastigata, fara a se preciza ca operatia poate a reusit, numai ca pacientul a murit!
Ceea ce spusese Reuters despre programul FMI in Romania, prin comparatie cu programele pentru alte tari europene, este insa mizilic in raport cu ceea ce specialisti sau analisti de specialitate din Romania observasera de ani de zile.
Dar, bineinteles, FMI, cel care se comporta precum stapanul fata de sclavi in relatia cu tarile de la periferie, cum este si anexa bananiera numita Romania, s-a facut ca nici nu vede, nici nu aude aprecierile venite din Romania.

Nu era, desigur, ca stapanul de sclavi sa se coboare intr-atat!
Cand a spus insa ceva Reuters, pe care cei de la FMI n-o puteau plasa pe la periferia coloniala, reactia a venit imediat. Si s-a dovedit ca Reuters a lovit in moalele capului.
De ce insa Reuters s-a trezit abia acum, dupa ce s-a facut ani de zile ca nu vede ceea ce era de zarit si de la o posta ,este o alta problema! Este foarte posibil insa ca, in contextul controverselor germano-anglo-americane asupra strategiilor de urmat in fata crizei datoriilor suverane, tunurile anglo-americane, inclusiv cele mediatice, sa fi fost puse, alaturi de euro, si pe strategiile de tip colonialist franco-germane in Europa de Est si pe rezultatele lor dezastruoase!
Intereseaza foarte putin acest aspect in legatura cu problema cu pricina. Fapt este ca Reuters pune punctul pe “i” si FMI, in calitate de instrument al asupririi Europei de Est, rabufneste de manie ca este prins cu mata-n sac!
Ce au insemnat de fapt politicile de dublu standard de care a fost acuzat FMI?
Cea mai precisa decriptare au folosit-o in Romania acei analisti care au formulat clar ca, la cererea capitalului privat transnational vest-european, FMI a facut in Romania si cu Romania un experiment pe cat de dramatic pe atat de dezgustator.

Reactia FMI la acuzatiile Reuters confirma ca in Romania a avut si are loc un experiment FMI!
Alegerea Romaniei pentru acest experiment este lesne explicabila: stat slab, in disolutie economica aproape completa si in disolutie politica in curs, clasa politica gata sa faca orice, in fata oricarei comenzi externe, daca este lasata in continuare sa fure.

In ce a constat experimentul?
Inainte de toate
- in impunerea tezei: statul este de vina, statul sa plateasca!
Lucru cu atat mai caraghios in Romania, dar poate cu atat mai relevant pentru experiment, deoarece nu statul adusese tara in situatia economica nesustenabila in care ajunsese in 2009.

Nu statul daduse creditele de consum destabilizatoare, nu statul facuse importurile halucinante anterioare, ci sectorul privat.
- Culpabilizarea statului insemna sa plateasca salariatii, pensionarii, contribuabilii, si nu bancile si debitorii lor! In consecinta, dupa ce a fost schimbat fortat Codul Muncii pentru a lasa munca la cheremul capitalului, au fost stabilite cele mai dure masuri de austeritate din Europa:
- taieri de salarii,
- inghetari de pensii,
- amputari de programe sociale, toate combinate cu majorari de impozite.
Si, corolarul experimentului, toate aceste ajustari cerute a fi facute de catre stat au fost puse de la inceput in carca populatiei!

Daca FMI considera cumva acest experiment un succes, cum vrea sa demonstreze, inseamna ca aceasta institutie si-a pierdut si drumul, si cararea si a ajuns doar un jalnic instrument la cheremul capitalului privat transnational ale carui interese le reprezinta cu nerusinare, fara a mai incerca macar de forma sa afiseze ca ar mai urmari si o dezvoltare a tarilor prinse in vizor!

Nivelul de trai din Romania s-a prabusit !
Dupa trei ani de programe FMI, nivelul de trai in Romania s-a prabusit.
Dar, sa zicem ca nu acest aspect este importamt, in masura in care era pretul pentru “castigarea” echilibrelor si stabilitatii.
Dar acestea sunt povesti de adormit copiii, caci este vorba de echilibrul si stabilitatea celui ajuns in nemiscare economica, stabil pana in maduva oaselor si pentru totdeauna!
Fundamental este ca, prin programele aplicate, Romania a ajuns in imposibilitatea fizica de a creste, ceea ce, pentru o tara subdezvoltata, este un dezastru!
Acest program a consolidat in plina criza pozitia Romaniei de anexa bananiera a Vestului Europei, care s-a conturat si articulat in perioada anterioara de crestere economica, bazata aproape exclusiv pe creditul de consum promovat de bancile occidentale.

De-acum, Romania are perpective de dezvoltare inchise.
Ultimele redute ale capitalului autohton au fost lichidate in favoarea capitalului strain de catre acest program de criza si cu aceasta soarta Romaniei, ca tara in extinctie, a fost pecetluita, ceea ce reprezinta cel mai mare rau pe care FMI l-a facut unui napastuit din Est, printre multi altii din lume.

Traducere din “Times”
SursA: PSIFORCE

Să pregătim două mese

Când vă întoarceți acasă, după masa trupească, puneți și masa cea duhovnicească a Cuvântului lui Dumnezeu.

Bărbatul să spună câte ceva din cele ce s-au rostit aici. Să asculte femeia, să învețe și copiii. Casa fiecăruia să se facă biserică.

Oare nu ești răspunzător pentru mântuirea copiilor tăi? Nu vei da seamă pentru felul în care au crescut?

Precum noi, păstorii turmei, vom da seamă pentru sufletele voastre, la fel și capii familiilor vor trebui să răspundă înaintea lui Dumnezeu pentru toți cei din casa lor.

Sf.Ioan Gură de Aur, Tâlcuiri la Facere, II, 6 (PG 53) - Traducere de Marius Ivaşcu după:

Mετὰ τῆς αἰσθητῆς τραπέζης, ἐπειδὰνἐντεῦθεν ἐξέλθητε, παρατίθετεκαὶ τὴν πνευματικὴν τράπεζαν.Καὶ λεγέτω μέν τινα τῶν ἐνταῦθα λεχθέντων ὁἀνήρ· ἀκουέτω δὲ ἡγυνὴ, μανθανέτωσαν δὲ καὶ οἱ παῖδες, διδασκέσθωσαν δὲ καὶ οἱ οἰκέται,καὶ ἐκκλησία λοιπὸν γενέσθω ἡ οἰκία.

Domnul nu și-a adus blid de argint din cer

FotO: http://www.tocmai.ro/argint-445717.html

http://www.arhivafoto.ro/poze/category/diverse-miscellaneous/page/37/

Țăranii au nevoie de furcă și de plug, dar nimeni nu și-ar face sapă de argint, nici nu și-ar polei hârlețul cu aur: în agricultură ne interesează utilitatea materialului, nu valoarea sa bănească. Oare ce ne împiedică să avem aceeași concepție și în privința obiectelor casnice?

Și în privința mobilierului și a lucrurilor din casă criteriul să ne fie folosința, nu luxul. Spune-mi, cuțitul de pe masă, dacă nu e de argint sau n-are mâner de fildeș, nu taie?

Domnul a mâncat din blide obișnuite, și-a pus ucenicii să șadă pe iarbă și le-a spălat picioarele încins cu ștergar; Dumnezeul cel smerit și Stăpânul a toate nu și-a adus vas de argint din cer pentru spălarea picioarelor.

Dacă sântem slujitori ai unicului Dumnezeu, atunci și proprietățile noastre și uneltele acestora trebuie să se arate părtașe (symbola) ale unei singure vieți sfinte. Să întrebuințăm lucruri ușor de obținut, ușor de folosit și păstrat și ușor de împărțit cu alții. Cele ieftine sânt de preferat celor mai scumpe.

Cel ce nu-și gestionează corect întreaga avere este o acropolă a patimilor.      

Clement Alexandrinul, Pedagogul,2, 3 (PG 8, 432) - Traducere de Marius Ivașcu după:


Εἰ γάρ τοι γεωργοῦσιν ἡμῖν δικέλλης ἐστὶν χρεία καὶ ἀρότρου, μάκελλαν δ' οὐκ ἄν τις ἀργυρᾶν οὐδὲ ἄμην χρυσῆν χαλκεύοι, τῷ δὲ εὐεργῷ τῆς ὕλης, οὐ τῷ πλουσίῳ, εἰς γεηπονίαν συγχρώμεθα, τί κωλύει καὶ περὶ τὰ σκεύη τὰ ἐνοικίδια τὴν αὐτὴν ἔχειν διάνοιαν τοὺς τοῦ ὁμοίου θεωρητικούς;

ὧν μέτρον ἡχρεία, μὴ ἡ πολυτέλεια γινέσθω. Τί γάρ; εἰπέ μοι· τὸ μαχαίριον τὸ ἐπιτραπέζιον,ἢν μὴ ἀργυρόηλον ᾖ ἢ ἐξ ἐλέφαντος πεποιημένον τὴν λαβήν, οὐ τέμνει;

Ὁ κύριος τρυβλίῳ ἐπωψᾶτο εὐτελεῖ καὶ κατέκλινεν τοὺς μαθητὰς ἐπὶ τῆς πόας χαμαὶ καὶ τοὺς πόδας ἔνιπτεν αὐτῶν σαβάνῳ περιζωσάμενος, ὁ ἄτυφος θεὸς καὶ κύριος τῶν ὅλων, οὐκ ἀργυροῦν δὴ ποδονιπτῆρα περιφέρων ἀπ' οὐρανοῦ.

Ἑνὸς γὰρ ὄντας θεράποντας θεοῦ χρὴ καὶ τὰ κτήματα καὶ τὰ ἐπ' αὐτοῖς ἔπιπλα ἑνὸς ἐπιδείκνυσθαι σύμβολα βίου καλοῦ. Ἃ δὲ καὶ κτώμεθα μὴ χαλεπῶς καὶ χρώμενοι εὐκόλως ἐπαινοῦμεν καὶ φυλάττομεν ῥᾳδίως καὶ κοινωνοῦμεν εὐκόλως αὐτῶν, ἀμείνω. Ἀμείνω δὴ τὰχρήσιμα, βελτίω δὲ δήπουθεν τὰ εὐτελέστερα τῶν πλουσίων.

Τὸ δὲ ὅλον ὁ πλοῦτος οὐκ ὀρθῶς κυβερνώμενος ἀκρόπολίς ἐστι κακίας.

Vorbește-i soției așa

FotO: orthphoto.net

Cu mult har să grăiești către ea: „Eu, dragă copilă, te-am luat să-mi fii tovarășă în viață și mi te-am făcut părtașă la misiunea cea mai înaltă și mai trebuincioasă: nașterea de prunci și întemeierea casei. Iată ce aștept de la tine.”  

Înainte de a-i cere orice, spune-i cât o iubești. Nimic nu-l pregătește pe cel ce te ascultă să primească cele spuse mai bine decât conștiința că i se vorbește cu multă dragoste.

Cum îi vei arăta dragostea? Dacă-i vei zice: „Puteam lua pe multe, și mai înstărite și de neam strălucit, dar n-am fost atras de ele, ci te-am iubit pe tine și purtarea ta: modestia, bunăcuviința și cumințenia ta. De aceea, uitând toate acestea, am alergat după virtutea sufletului tău, care pentru mine e mai de preț decât tot aurul.

Eu pun dragostea ta mai presus de toate și nimic nu mi-ar fi mai greu să îndur decât să pierd bunăvoința ta. De-ar trebui să pierd totul și să ajung sărac lipit pământului (lit. mai sărac decât Iros), să îndur cele mai cumplite primejdii și să rabd orice, toate îmi sânt ușoare și lesne de îndurat câtă vreme ești alături de mine. Și copiii mi-i voi dori numai dacă tu-mi ești binevoitoare și mă iubești. Rogu-mă ca și tu să simți la fel.”

Apoi să adaugi și cuvintele Apostolului, cum că Dumnezeu Însuși voiește ca legătura dragostei să se înfiripe între noi. Arată-i că îți face mare bucurie să fii cu ea și că pentru dânsa preferi să stai acasă decât să pleci în oraș. Și cinstește-o mai presus decât toți prietenii, ba chiar copiii pe care ți i-a născut să-ți fie dragi tot pentru ea. 

Dacă face ceva bine, laud-o și te minunează. Dacă i se întâmplă să facă vreo prostie sau, ca oricărei tinere, să greșască, sfătuiește-o și adu-i aminte cum trebuie procedat.

După ce va fi înțeles toate acestea, spune-i că nu e nevoie de bogăție și de lux la voi acasă, arată-i frumusețea care vine din cumpătare și sobrietate și învaț-o mereu cele ce sânt de folos.     

Sf. Ioan Gură de Aur, Tâlcuire la Epistola către Efeseni, XX, 8 (PG 62, 146) - Traducere de Marius Ivașcu după:

Μετὰ πολλῆς μέντοι χάριτος λέγειν πρὸς αὐτήν· Ἡμεῖς, ὦ παιδίον, τοῦ βίου σε κοινωνὸν ἐλάβομεν καὶ εἰσηγάγομεν ἐν τοῖς τιμιωτέροις καὶ ἀναγκαιοτέροις ἡμῖν κοινωνήσουσαν, ἐν παιδοποιίᾳ, καὶ οἰκίας προστασίᾳ. Τί οὖν δή σε παρακαλοῦμεν;

Μᾶλλον δὲ πρὸ τούτου τὰ τῆς ἀγάπης διαλέγου· οὐδὲν γὰρ οὕτω συμβάλλεται πρὸς τὸ πεῖσαι τὸν ἀκούοντα δέξασθαι τὰ λεγόμενα, ὡς τὸ μαθεῖν, ὅτι μετὰ πολλῆς τῆς ἀγάπης λέγεται.

Πῶς οὖν δείξειςτὴν ἀγάπην; Ἂν εἴπῃς, ὅτι Πολλὰς ἐνὸν λαβεῖν, καὶ εὐπορωτέρας καὶ γένουςλαμπροῦ, οὐχ εἱλόμην, ἀλλὰ σοῦ καὶ τῆς σῆς ἠράσθην ἀναστροφῆς, τῆς κοσμιότητος,τῆς ἐπιεικείας, τῆς σωφροσύνης. Διὸ ταῦτα ἀφεὶς, ἐπὶ τὴν τῆς σῆς ἀρετὴν ἦλθονψυχῆς, ἣν παντὸς προτιμῶ χρυσίου.

Ἐγὼ πάντων τὴν σὴν ἀγάπην προτίθημι, καὶ οὐδὲν οὕτω μοι δύσκολον οὐδὲ ἐπαχθὲς, ὡς τό ποτε διενεχθῆναι πρὸς σέ· κἂν πάντα ἀπολέσαι δέῃ, κἂν Ἴρου πενέστερον γενέσθαι, κἂν κινδύνους ὑποστῆναι τοὺς ἐσχάτους, κἂν ὁτιοῦν παθεῖν, ἐμοὶ πάντα οἰστὰ καὶ φορητὰ, ἕως ἂν τὰ πρὸς σὲ εὖ μοι διακέηται· καὶ τὰ παιδία μοι ποθεινὰ τότε ἔσται, ἕως ἂν εὐνοϊκῶς πρὸς ἡμᾶς διακειμένη ᾖς. Δεήσει δὲ καὶ σὲ ταῦτα ποιεῖν.

Εἶτα παραμίγνυε καὶ τὰ ἀποστολικὰ ῥήματα, ὅτι οὕτως ὁ Θεὸς βούλεται τὴν εὔνοιαν ἡμῖν συγκεκροτῆσθαι. Ἐνδείκνυσο δὲ τὴν πρὸς αὐτὴν συνουσίαν πολλοῦ τιθέμενος, καὶ μᾶλλον ἐπὶ τῆς οἰκίας εἶναι βουλόμενος δι' αὐτὴν, ἢ ἐπὶ τῆς ἀγορᾶς· καὶ πάντων τῶν φίλων προτίμα, καὶ παίδων τῶν ἐξ αὐτῆς, καὶ αὐτὰ δὲ διὰ ταύτην φιλείσθω παρὰ σοῦ.

Ἂν ἀγαθόν τιπράξῃ, ἐπαίνει καὶ θαύμαζε· ἂν ἄτοπόν τι καὶ οἷον νεανίσι συμβαίνει, παραίνεικαὶ ὑπομίμνησκε. Ἄνω καὶ κάτω χρημάτων κατηγόρει καὶ πολυτελείας, καὶὑποδείκνυε τὸν κόσμον τὸν ἀπὸ τῆς κοσμιότητος καὶ ἀπὸ τῆς σεμνότητος, καὶδίδασκε διηνεκῶς τὰ συμφέροντα.

Nu-ți lua femeie bogată

FotO: orthphoto.net

Un bărbat sărac, simplu și smerit își ia nevastă de neam mare, cu părinți bogați și influenți. Ai zice că e de invidiat? Nicidecum. 

Când femeile au multe motive care să le alimenteze orgoliul, nimic nu le mai oprește. Ca flacăra care devorează lemnul, așa se ridică pe culmi nespuse, nu mai țin cont de nicio rânduială și toate le pun la cale în cer și pe pământ. Bărbatul ajunge un preș, ca să nu mai vorbesc de certurile, ocările și umilințele cumplite pe care le va îndura.  

Va zice careva - și pe mulți i-am auzit vorbind așa, când vine vorba de căsătorie - : „Las-o să fie bogată, că doar nu e mare lucru s-o cumințesc și să-i tai aripile.”

Cine judecă așa nu știe la ce se înhamă. Și de i-ar reuși, se va păgubi nu puțin. 

A se supune bărbatului de frică și cu sila va face traiul împreună și mai greu și mai nesuferit decât dacă ar comanda ea. De ce? Fiindcă această silire alungă orice dragoste și desfătare. Dacă nu mai e prietenie, nici dragoste, ci în locul acestora stăpânesc frica și sila, cui îi mai trebuie așa căsnicie?    

Sf. Ioan Gură de Aur, Despre feciorie,53 (SC 125, p. 299) - Traducere de Marius Ivașcu după:

Τὸ πένητα ὄντα καὶ εὐτελῆ καὶ ταπεινὸν ἀπὸ μεγάλων καὶ δυνατῶν καὶ πολλὰ χρήματα κεκτημένων γυναῖκα λαβεῖν. Ἀλλὰ τοῦτο τὸ ζηλωτὸν ἐκείνου τοῦ ἀπευκτοῦ οὐκ ἐλάττους εὑρήσομεν ἔχον συμφοράς.

Ὅταν δὲ καὶ ἀφορμὰς ἔχῃ (τὸ τῶν γυναικῶν γένος) τῆς ὑπεροψίας πολλάς, οὐδέν ἐστι τὸ κατέχον αὐτάς. Ἀλλ' ὥσπερ ὕλης τινὸς λαβομένη φλὸξ οὕτως εἰς ὕψος ἄφατον αἴρονται καὶ τὴν τάξιν ἀντιστρέφουσι καὶ πάντα ἄνω καὶ κάτω ποιοῦσιν. (…) εἰς τὴν αὐτῇ προσήκουσαν ἄγουσα τὴν τῆς ὑποταγῆς, αὐτὴ γίνεται κεφαλὴ καὶ ἀρχή. Τί οὖν ταύτης τῆς ἀνωμαλίας χεῖρον γένοιτ' ἄν; Καὶ σιωπῶ τὰ ὀνείδη, τὰς ὕβρεις, τὰς ἀηδίας, ἃ πάντων ἐστὶν ἀφορητότερα.

Εἰ δὲ λέγοι τις – καὶ γὰρ πολλῶν ἤκουσα λεγόντων ἐγώ, ὅταν τοιοῦτοι γίνωνται λόγοι – · πλουτείτω μόνον καὶ εὔπορος ἔστω, καὶ οὐδὲν ἔργον ἐστὶ κατενεγκεῖν αὐτῆς καὶ ταπεινῶσαι τὸ φρόνημα.

Εἴ τις οὖν ταῦτα λέγοι, πρῶτον μὲν ἀγνοεῖ ὅτι τῶν σφόδρα δυσκόλων ἐστίν. Ἔπειτα ὅτι κἂν γένοιτο, οὐ μικρὰν ἔχει τὴν ζημίαν.

Τὸ γὰρ ἀνάγκῃ καὶ δεδοικυῖαν καὶ μετὰ βίας ὑποτετάχθαι τῷ ἀνδρὶ τοῦ μετὰ πάσης ἐξουσίας ἐπιτάττειν αὐτῷ βαρύτερον ἔσται καὶ ἀηδέστερον. Τί δήποτε; Ὅτι πᾶσαν ἐκβάλλει φιλίαν καὶ ἡδονὴν αὕτη ἡ βία· φιλίας δὲ οὐκ οὔσης οὐδὲ πόθου, ἀλλ' ἀντὶ τούτων φόβου καὶ ἀνάγκης τίνος ὁ τοιοῦτος ἄξιος ἔσται γάμος λοιπόν;

Tămăduire/ Guérison de Simona Ciurdar

FotO: orthphoto.net

Tu vindeci sufletele noastre prin lacrimi.
Împotriva păcatului durerea noastră este secreta Ta armă.

Tu vindeci inimile noastre prin strigăte.
Împotriva greșelii suferința noastră ne este prietenă.

Tu vindeci ființele noastre prin preoți.
Spre rai mărturisirea noastră ne este fereastră.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Tu guéris nos àmes par les larmes.
Contre le péché notre douleur est Ta secrète arme.

Tu guéris nos coeurs par les cris.
Contre la faute notre souffrance este l'amie.

Tu guéris nos étres par les prétres.
Vers le paradis notre confession est fenétre.


~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~           

Bărbații au născocit multe mijloace de a-și chinui nevestele

FotO: bzi.ro

Dacă bărbatul este cumsecade, iar femeia rea, cicălitoare, vorbăreață, dedată cu luxul – boala comună de care suferă toate acestea –, plină și de multe alte răutăți, cum va răbda acel nenorocit asemenea tărășenie în fiecare zi, cum îi va suferi prostia și nerușinarea? 

Dar dacă, dimpotrivă, ea este cuviincioasă și liniștită, iar acela obraznic, nepăsător, iute la mânie, plin de trufie că are bani și putere, și pe cea liberă o va ține ca pe o sclavă și o va trata întocmai ca pe slujnice, cum va răbda ea asemenea tiranie și silă? Dar dacă nu o bagă defel în seamă și se poartă așa tot timpul? Femeii nu-i rămân decât două soluții: fie să încerce cu mult efort să-l facă mai bun, fie, dacă aceasta este cu neputință, să poarte cu dârzenie războiul neanunțat și lupta fără armistițiu.    

Poate soțul va divorța fără voia ei. Sfântul Pavel îi poruncește atunci să se înfrâneze: „Dacă s-a despărţit, să rămână nemăritată, sau să se împace cu bărbatul său” (1 Cor.7, 11).

Multe căi născocesc bărbații când vor să-și tortureze nevestele. Dacă nu poate răbda acestea, femeii nu-i rămâne altă cale decât înfrânarea.

Sf. Ioan Gură de Aur, Despre feciorie,40 (SC 125, p. 233) - Traducere de Marius Ivașcu după:

Τί οὖν ἐὰν μὲν ὁ ἀνὴρ ἐπιεικὴς ᾖ, ἡ δὲ γυνὴ μοχθηρά, λοίδορος, λάλος, πολυτελής, τὸ κοινὸν τοῦτο πασῶν αὐτῶν νόσημα, ἑτέρων πλειόνων γέμουσα κακῶν, πῶς οἴσει τὴν καθημερινὴν ταύτην ἀηδίαν ἐκεῖνος ὁ δείλαιος, τὸν τῦφον, τὴν ἀναισχυντίαν;

Τί δαί, ἂν τοὐναντίον αὐτὴ μὲν ᾖ κοσμία καὶ ἥσυχος, ἐκεῖνος δὲ θρασύς, ὑπεροπτικός, ὀργίλος, πολὺν μὲν ἀπὸ τῶν χρημάτων, πολὺν δὲ ἀπὸ τῆς δυναστείας ὄγκον περιβεβλημένος, καὶ τὴν ἐλευθέραν ὡς δούλην ἔχει καὶ τῶν θεραπαινίδων μηδὲν ἄμεινον πρὸς αὐτὴν διάκειται, πῶς οἴσει τὴν τοσαύτην ἀνάγκην καὶ βίαν; Τί δαί, ἂν συνεχῶς αὐτὴν ἀποστρέφηται καὶ διὰ παντὸς μένῃ τοῦτο ποιῶν; (…) δυοῖν θάτερον ἀνάγκη, ἢ παιδαγωγεῖν αὐτὸν μετὰ πολλῆς τῆς σπουδῆς καὶ βελτίω ποιεῖν ἤ, εἰ τοῦτο ἀδύνατον, φέρειν γενναίως τὸν ἀκήρυκτον πόλεμον καὶ τὴν ἄσπονδον μάχην.

Ἐνταῦθα δὲ χωρισθεῖσαν αὐτὴν καὶ ἄκουσαν ἐγκρατεύεσθαι κελεύει λοιπόν· «Μενέτω», γάρ φησιν, «ἄγαμος ἢ τῷ ἀνδρὶ καταλλαγήτω.»

Πολλαὶ γὰρ ὁδοὶ τοῖς ἀνδράσιν ἐπινενόηνται ὅταν κολάζειν βούλωνται τὰς ἑαυτῶν γυναῖκας. Εἰ δὲ ταῦτα μὴ φέροι, τὴν ἐγκράτειαν ἀσκεῖν χρὴ·

O mamă moare de mai multe ori

 FotO: martiri.ro

În viața de familie este cu neputință să nu apară suferințe.

Femeia căsătorită se teme nu numai de o singură moarte, deși ea însăși va muri o singură dată, nici nu poartă de grijă pentru un singur suflet, deși are doar unul, ci tremură pentru bărbat, tremură pentru copii, tremură iarăși pentru soțiile și copiii acestora.

Cu cât mai mulți vlăstari dă rădăcina familiei, cu atât se înmulțesc grijile ei. Dacă vreunul din aceștia suferă vreo pagubă sau se îmbolnăvește sau i se întâmplă vreo altă nenorocire, ea este doborâtă și jelește mai mult decât cei afectați. 

Dacă toți ai săi mor înaintea ei, jalea este cumplită. Dacă unii rămân în viață, iar alții sânt răpiți de morți neprevăzute, nici așa nu află mângâiere curată. Căci teama care îi zguduie sufletul pentru cei vii nu este mai mică decât tânguirea pentru cei răposați, ci – de e să spunem ceva vrednic de mirare – este mai apăsătoare.  

Timpul înmoaie durerea pentru cei ce s-au dus, dar grijile pentru cei vii ori nu încetează niciodată, ori numai moartea le pune capăt.

Sf. Ioan Gură de Aur, Despre feciorie,56 (SC 125, p. 305) - Traducere de Marius Ivașcu după:

Ἐπὶ μὲν γὰρ τῆς παρθενίας δύσκολον ταῦτα γενέσθαι, μᾶλλον δὲ ἀδύνατον, ἐπὶ δὲ τῶν γάμων δύσκολον μὴ γενέσθαι.

Οὐ γὰρ ὑπὲρ ἑνὸς δέδοικε θανάτου μόνον, καίτοι γε ἅπαξ μέλλουσα ἀποθανεῖσθαι, οὐδὲ ὑπὲρ μιᾶς φροντίζει ψυχῆς μίαν ἔχουσα μόνην, ἀλλὰ τρέμει μὲν ὑπὲρ ἀνδρός, τρέμει δὲ ὑπὲρ παίδων, τρέμει δὲ ὑπὲρ τῶν ἐκείνοις προσηκόντων γυναικῶν πάλιν καὶ παίδων, καὶ ὅσῳπερ ἂν εἰς πλειόνας ἐκτείνηται κλάδους ἡ ῥίζα, τοσούτῳ πλεονάζει καὶ τὰ τῶν φροντίδων αὐτῇ, καὶ καθ' ἕκαστον τούτων εἴτε ζημία χρημάτων εἴτε σώματος ἀρρωστία εἴτε ἕτερόν τι συμβαίη τῶν ἀβουλήτων, ἀνάγκη κόπτεσθαι καὶ θρηνεῖν τῶν πασχόντων οὐχ ἧττον αὐτῶν.

Κἂν μὲν προαπέλθωσιν ἅπαντες ἀφόρητον τὸ πένθος, ἂν δὲ οἱ μὲν μένωσιν, οἱ δὲ ἀώροις ἀπενεχθῶσι θανάτοις, οὐδὲ οὕτως καθαρὰν εὕροι τις ἂν παραμυθίαν. Ὁ γὰρ ὑπὲρ τῶν ζώντων ἀεὶ φόβος κατασείων τὴν ψυχὴν οὐκ ἐλάττων τῆς ἐπὶ τοῖς τετελευτηκόσι γίνεται λύπης ἀλλ' εἰ δεῖ τι καὶ θαυμαστὸν εἰπεῖν, χαλεπώτερος.

Τὴν μὲν γὰρ ἐπὶ τοῖς κειμένοις ἀθυμίαν ὁ χρόνος ἐμάλαξε, τὰς δὲ ὑπὲρ τῶν ζώντων φροντίδας ἢ μένειν ἀνάγκη διὰ παντὸς ἢ θανάτῳ παύσασθαι μόνῳ.

Viforul geloziei

FotO: roportal

Dacă cineva este gelos din fire sau este cuprins de această răutate dintr-un motiv neîntemeiat, spune-mi ce poate fi mai nenorocit decât un astfel de suflet?

Ce război, ce vifor năvălesc asupra casei aceleia – cum le-am putea descrie oare întocmai? Toate sânt pline de durere, toate pline de bănuială și răzvrătire și tulburare. Cel rănit de gelozie este la fel de neastâmpărat ca îndrăciții sau cei cuprinși de boala nebuniei. Fără încetare gesticulează, nu-și găsește locul, nu suferă pe nimeni și își varsă năduful asupra celor din preajmă, fără ca aceștia să aibă vreo vină.    

Nu se mai bucură de nimic, ci e plin de toată amărăciunea, jalea și necazul. Fie că rămâne acasă, fie că se duce în oraș sau pleacă în călătorie, ghimpele geloziei e mai rău decât moartea, îi chinuie sufletul și nu-i dă pace nicicum. 

În pat nu rabdă să șadă multă vreme nemișcat, ci stă ca pe jar, chinuindu-se și zvârcolindu-se. Nici tovărășia prietenilor, nici grija treburilor, nici teama de primejdii, nici culmea plăcerii, nici vreo altă distracție nu va putea să-l scoată din furtuna aceasta.

Viforul acesta care pune stăpânire pe suflet este mai năsâlnic decât orice bucurie sau întristare.

Sf. Ioan Gură de Aur, Despre feciorie, 52 (SC 125, p. 289) - Traducere de Marius Ivașcu după:

Εἰ γάρ τις, εἰπέ μοι, φύσει ζηλότυπος ὢν τύχοι, ἢ καὶ ἔκ τινος προφάσεως οὐκ ἀληθοῦς τούτῳ ληφθείη τῷ κακῷ τί τῆς τοιαύτης ψυχῆς ἐλεεινότερον γένοιτ' ἄν;

Ποῖον πόλεμον, τίνα χειμῶνα τῇ τοιαύτῃ παραβάλλοντες οἰκίᾳ ἀκριβῶς ἐπιτυχεῖν δυνησόμεθα τῆς εἰκόνος; Πάντα ὀδύνης μεστά, πάντα ὑποψίας καὶ στάσεως καὶ ταραχῆς. Τῶν γὰρ δαιμονώντων ἢ φρενίτιδι κατεχομένων νόσῳ οὐδὲν ἄμεινον διάκειται ὁ ταύτῃ τῇ μανίᾳ πληγείς. Οὕτω συνεχῶς ἐξάλλεται καὶ ἀποπηδᾷ καὶ δυσχεραίνει πρὸς ἅπαντας καὶ εἰς τοὺς παρόντας ἁπλῶς καὶ ἀνευθύνους ἀφίησιν ἀεὶ τὴν ὀργήν.

Καὶ ἡδονὴ μὲν ἀπελήλαται πᾶσα, κατηφείας δὲ ἅπαντα γέμει καὶ πένθους καὶ ἀηδίας. Κἂν οἴκοι μένῃ, κἂν εἰς ἀγορὰν ἐμβάλῃ, κἂν ἀποδημίαν στέλληται, πανταχοῦ τὸ δεινὸν ἀπέτεκεν θανάτου παντὸς χαλεπώτερον παρακνίζον καὶ ἐρεθίζον αὐτοῦ τὴν ψυχὴν καὶ οὐ συγχωροῦν ἠρεμεῖν.

Ἐπὶ δὲ τῆς εὐνῆς οὐδὲ μικρὸν ἀτρεμεῖν ἀνέξεται χρόνον, ἀλλ' ὥσπερ ἀνθράκων ὑποκειμένων οὕτως θορυβεῖται καὶ μεταστρέφεται· καὶ οὔτε συνουσία φίλων οὔτε πραγμάτων φροντὶς οὔτε κινδύνων φόβος οὔτε ἡδονῆς ὑπερβολὴ οὔτε ἄλλο οὐδὲν τῆς τοιαύτης αὐτὸν ζάλης ἀπαγαγεῖν δυνήσεται·

ἀλλὰ παντὸς μὲν χρηστοῦ, παντὸς δὲ λυπηροῦ τυραννικώτερον οὗτος αὐτοῦ κατακρατεῖ τὴν ψυχὴν ὁ χειμών.

Trupul meu nu-mi mai aparține, ci e al soției

FotO: gazetino.wordpress.com

Sf. Pavel zice: „Bărbatul să-i dea datornica cinste femeii; așijderea și femeia bărbatului”. Ce este cinstea datorată? „Femeia nu este stăpână pe trupul ei”, zice, ci este roabă și, totodată, stăpână a bărbatului. Dacă încerci să scapi de această robie, îl insulți pe Dumnezeu. De aceea a și numit-o datorie, ca să arate că nimeni nu-și este propriul stăpân, ci soțul și soția sânt robi unul altuia.

Când vezi că o curvă încearcă să te ademenească, zi: „Trupul meu nu-mi aparține, ci e al soției”. La fel să zică și femeia către cei ce încearcă să-i vatăme cumințenia: „Trupul meu nu-mi aparține, ci e al soțului”. Dacă în alte privințe bărbatul avea precădere, când vine vorba de fidelitatea conjugală, ambii au aceleași drepturi. „Bărbatul nu este stăpân pe trupul lui, ci femeia”. Egalitate desăvârșită, niciun privilegiu.   

„Să nu vă lipsiți unul de altul, decât cu bună învoială” (1 Cor. 7, 5). Ce vrea să zică aceasta? Să nu se înfrâneze, zice, femeia fără voia bărbatului, nici bărbatul dacă nu vrea soția. De ce oare? Fiindcă mari răutăți se nasc din înfrânarea aceasta: și curviile și preacurviile și distrugerile căsniciilor au pornit adesea de aici.

Să zicem că sânt doi soți, iar femeia se abține de la relații trupești fără ca bărbatul să se învoiască. Dar dacă acela va preacurvi din pricina aceasta sau, dacă nu curvește, suferă și este tulburat și arde și se luptă și îi face mii de probleme femeii? Care este câștigul postului și al înfrânării, dacă dragostea s-a dus?

Sf. Ioan Gură de Aur, Tâlcuire la întâia Epistolă către Corinteni, XIX, 1 (PG61, 151)  - Traducere de Marius Ivașcu după:

Τῇ γυναικὶ ὁ ἀνὴρ τὴν ὀφειλομένην τιμὴνἀποδιδότω· ὁμοίως καὶ ἡ γυνὴ τῷ ἀνδρί.Τί δέ ἐστιν ἡὀφειλομένη τιμή; Ἡ γυνὴ τοῦ ἰδίου σώματος οὐκ ἐξουσιάζει, ἀλλὰ καὶ δούλη καὶ δέσποινά ἐστι τοῦ ἀνδρός. Κἂν ἀποστῇς τῆς δουλείας τῆς προσηκούσης, προσέκρουσας τῷ Θεῷ· Διὰ γὰρ τοῦτο καὶ ὀφειλὴν τὸ πρᾶγμα ἐκάλεσεν,ἵνα δείξῃ μηδένα κύριον ὄντα ἑαυτοῦ,ἀλλ' ἀλλήλων δούλους.
  
Ὅταν οὖν ἴδῃς πόρνην πειρῶσάν σου,εἰπέ· Οὐκ ἔστι τὸ σῶμα ἐμὸν,ἀλλὰ τῆς γυναικός. Ταῦτα
καὶ ἡ γυνὴλεγέτω πρὸς τοὺς βουλομένους αὐτῆς διορύξαι τὴν σωφροσύνην· Οὐκ ἔστιν ἐμὸν τὸσῶμα τὸ ἐμὸν, ἀλλὰ τοῦ ἀνδρός. Ἐν μὲν γὰρ τοῖς ἄλλοις πλεονεκτείτω, φησὶν, ὁἀνήρ· ἔνθα δὲ σωφροσύνης λόγος, οὐκέτι. Ὁ ἀνὴρ τοῦ ἰδίου σώματος οὐκ ἐξουσιάζει,οὐδὲ ἡ γυνή. Πολλὴ ἡ ἰσοτιμία, καὶ οὐδεμία πλεονεξία.

Μὴ ἀποστερεῖτεἀλλήλους, εἰ μή τι ἂν ἐκ συμφώνου. Τί δὴ τοῦτό ἐστι; Μὴ ἐγκρατευέσθω, φησὶν, ἡ γυνὴ, τοῦἀνδρὸς ἄκοντος, μήτε ὁ ἀνὴρ, τῆς γυναικὸς μὴ βουλομένης. Τί δήποτε; Ὅτι μεγάλαἐκ τῆς ἐγκρατείας ταύτης τίκτεται κακά· καὶ γὰρ καὶ μοιχεῖαι καὶ πορνεῖαι καὶοἰκιῶν ἀνατροπαὶ πολλάκις ἐντεῦθεν ἐγένοντο.

Ἔστω γὰρ γυνὴ καὶ ἀνὴρ, καὶ ἐγκρατευέσθω ἡ γυνὴ μὴ βουλομένου τοῦ ἀνδρός· τί οὖν, ἂν ἐκεῖνος ἐντεῦθεν πορνεύῃ, ἢ μὴ πορνεύῃ μὲν, ἀλγῇ δὲ καὶ θορυβῆται καὶ πυρῶται καὶ μάχηται, καὶ μυρία τῇ γυναικὶ πράγματα παρέχῃ; τί τὸ κέρδος τῆς νηστείας καὶ τῆς ἐγκρατείας, ἀγάπης διεῤῥηγμένης;

Distanța nu contează în dragoste

FotO: trilulilu

Să fim înțelepți în căutarea și păstrarea fidelității conjugale.

Dacă doi soți se iubesc, oricât de mare ar fi depărtarea care îi separă, chiar dacă bărbatul pleacă în călătorii, nicio distanță, nicio absență nu le micșorează dragostea dintreolaltă. Aceeași lege îi unește, fie că sânt împreună sau nu; aceeași legătură a firii garantează drepturile iubirii între soți, fie că sânt aproape sau departe unul de altul. Același jug al binecuvântării unește grumazii amândurora, chiar dacă unul din ei pleacă la mari depărtări, fiindcă nu pe grumazul trupului, ci pe al minții au primit jugul harului.   

Tu, bărbate, lasă la o parte trufia inimii și asprimea purtărilor când te întâmpină cuminte nevasta: alungă indignarea, când blânda soție te cheamă la dragoste. Nu-i ești stăpân, ci soț: nu ți-a fost hărăzită roabă, ci soție. Dumnezeu a vrut să fii povățuitor, nu tiran sexului slab. Întoarce-i purtarea de grijă, răspunde cu bunăvoință dragostei ei. Ești dur din fire? Trebuie să-ți șlefuiești purtarea în vederea căsătoriei și, din cinstire pentru unirea dintre voi, să renunți la sălbăticia din tine. 

Nu căutați, bărbaților, așternutul altor femei; nu uneltiți pentru împreunări străine. Gravă este curvia și insultă adusă firii. Doi a făcut Dumnezeu la început, pe Adam și pe Eva, adică bărbat și femeie, iar pe femeie a făcut-o din coasta lui Adam. Și le-a poruncit amândurora să fie un singur trup și să viețuiască într-ún duh.

De ce să tai trupul cel unu și să împarți același duh? E păcat împotriva firii. 

Sf. Ambrozie al Milanului, Hexaemeron - Cele șase zile ale creației, V, 7 (PL 14, 213) - Traducere de Marius Ivașcu după:

Simus astuti circa quaerenda et servanda coniugia.

Et si ii qui longinquis fuerant ortus sui tempore regionibus separatiinter se convenerint, et si vir ad peregrina contenderit, nulla longinquitas,nulla absentia complacitam minuat caritatem. Eadem lex praesentes absentesqueconnectit: idem naturae vinculum inter distantes et consistentes coniugalis caritatisiura constrinxit: eodum iugo benedictionis utriusque colla sociantur, etiam sialter obeat separatarum regionum longa divortia; quia non corporis cervice, sedmentis, iugum gratiae receperunt.

Sed etiam tu, vir, depone tumorem cordis, asperitatem morum, cum tibisedula uxor occurrit: propelle indignationem, cum blanda coniux ad caritatemprovocat. Non es dominus, sed maritus: non ancillam sortitus es, sed uxorem.Gubernatorem te Deus voluit esse sexus inferioris, non praepotentem. Reddestudio vicem, redde amori gratiam. Habes naturalem rigorem: debes temperare eumcontemplatione coniugii, et reverentia coniunctionis deponere animi feritatem.

Nolite quaerere, viri, alienum thorum, nolite insidiari alienae copulae.Grave est adulterium, et naturae iniuria. Duos primum Deus fecit, Adam et Evam,hoc est, virum et uxorem, et uxorem, de viro, hoc est, de costa Adam; et iussitambos esse in uno corpore, et in uno spiritu vivere.

Quid unum separas corpus, unum dividis spiritum? Naturae adulterium est.

Mai presus de toate armonia

FotO: trilulilu

Să ne învățăm să fim înțelegători și blânzi cu toți, mai ales cu femeile noastre, și să ne străduim mult ca, fie că ne învinuiesc pe drept, fie pe nedrept, să nu ne îndreptățim, ci un singur lucru să avem în vedere: să dezrădăcinăm pricinile supărării și să ne îngrijim să fie pace adâncă în casă. Astfel, femeia va avea întoarcerea ei către bărbat (cf. Fac. 3, 16), iar bărbatul își va găsi refugiul în ea ca într-un liman ferit de tulburările și zgomotele de afară și își va afla într-însa toată mângâierea.

Căci femeia s-a dat ca ajutor, ca îndestulându-se cu sprijinul ei, bărbatul să poată face față încercărilor care vin asupra lui. De va fi cuviincioasă și blândă, își va înveseli bărbatulnu doar fiindu-i alături, ci se va arăta de folos și în toate celelalte, pe toate făcându-i-le ușoare și lesnicioase. Nu va îngădui să-l necăjească nici problemele de afară, nici greutățile care se ivesc în fiecare zi în gospodărie, ci ca un cârmaci iscusit va ocoli în așa fel viforul sufletesc cu înțelepciunea sa, încât să-l aducă la seninătate desăvârșită, iar cu priceperea ei îi va dărui multă odihnă. 

Pe cei uniți astfel nimic din cele din viața aceasta nu-i va mai putea supăra, nici să le răpească desfătarea. Când e bună-înțelegere și pace și legătura dragostei între bărbat și femeie, acolo toate bunătățile curg fără niciun efort, căci sânt împrejmuiți de un zid mare și nebiruit: de armonia gândirii (homonoia) cea după Dumnezeu.

Aceasta îi va face mai duri ca diamantul și mai tari ca fierul; aceasta îi va ajuta mai mult decât toată bogăția și averea; aceasta îi va înălța la slava cea de sus; aceasta le va câștiga har de la Dumnezeu din belșug.

Rogu-vă, dar, să nu punem nimic mai presus de aceasta, ci toate să le facem și să le rânduim astfel încât să fie liniște și pace în cămin.


Sf. Ioan Gură de Aur, Tâlcuiri la Facere, 38, 7 (PG 53, 360) - Traducere de Marius Ivașcu după:


Παιδευώμεθα ἐπιεικεῖς εἶναι καὶ ἥμεροι πρὸς πάντας μὲν, μάλιστα δὲ περὶ τὰς ἑαυτῶν γυναῖκας, καὶ πολλὴν ποιεῖσθαι σπουδὴν, ὥστε, κἂν δικαίως, κἂν ἀδίκως μέμψωνται, μὴ ἀκριβολογεῖσθαι, ἀλλ' ἑνὸς μόνου γίνεσθαι, τοῦ τὰ τῆς λύπης αἴτια ἐκποδὼν ποιεῖν, καὶ βαθεῖαν εἰρήνην κατασκευάζειν τῇ οἰκίᾳ, ἵνα καὶ ἐκείνη ἔχῃ πρὸς τὸν ἄνδρα τὴν ἐπιστροφὴν, καὶ ὁ ἀνὴρ ὡς εἰς λιμένα εἰς αὐτὴν ἔχῃ καταφεύγειν ἐκ τῶν ἔξωθεν ταραχῶν καὶ τῶν θορύβων, καὶ πᾶσαν ἐκεῖθεν εὑρίσκειν τὴν παραμυθίαν.

Πρὸς βοήθειαν γὰρ ἡ γυνὴ ἐδόθη, ἵνα ἀρκούμενος τῇ ταύτης παρακλήσει ἀντέχειν ὁ ἀνὴρ δύνηται πρὸς τὰ ἐπιόντα αὐτῷ. Ἐὰν γὰρ ᾖ κοσμία καὶ ἐπιεικὴς, οὐ μόνον τὴν ἀπὸ τῆς κοινωνίας παραμυθίαν παρέξει τῷ ἀνδρὶ, ἀλλὰ καὶ ἐν τοῖς ἄλλοις ἅπασι πολλὴν τὴν ἑαυτῆς χρείαν ἐπιδείξεται, πάντα αὐτῷ κοῦφα καὶ ῥᾴδια κατασκευάζουσα, καὶ οὐκ ἀφιεῖσα πεῖραν λαβεῖν οὔτε τῶν ἔξωθεν, οὔτε μὴν τῶν κατὰ τὴν οἰκίαν τικτομένων καθ' ἑκάστην ἡμέραν δυσχερῶν· ἀλλὰ, καθάπερ κυβερνήτης ἄριστος, οὕτως αὐτῷ τὸν χειμῶνα τῆς ψυχῆς διὰ τῆς οἰκείας σοφίας εἰς γαλήνην καταστήσει, καὶ τῇ παρ' ἑαυτῆς συνέσει πολλὴν αὐτῷ παρέξει τὴν παραμυθίαν.

Τοὺς γὰρ οὕτω συνδεδεμένους οὐδὲν λοιπὸν τῶν ἐν τῷ παρόντι βίῳ λυπῆσαι δυνήσεται, οὐδὲ τὴν ἡδονὴν αὐτῶν λυμήνασθαι. Ὅταν γὰρ ὁμόνοια ᾖ καὶ εἰρήνη καὶ σύνδεσμος ἀγάπης μετὰ γυναικὸς καὶ ἀνδρὸς, ἐκεῖ πάντα συῤῥεῖ τὰ ἀγαθὰ, καὶ ἀνάλωτοι πάσης

Sântem mâini unii altora

Urmând legea înjugării iubirii ne slujim unul pe altul
Și, fiindcă sântem născuți din țărână, îmbrățișăm
Legea pământului, cea sădită de Dumnezeu din vechime.

Privește la cele gătite de înțeleapta nuntă cu luare aminte:
Cine ne-a învățat dragostea de înțelepciune? Cine a cercetat tainele
Toate ce se lucrează în pământ, în mare și-n cer?
Cine a dat legi cetăților? Și înainte de-acestea
Cine a făcut să răsară cetăți și cine a izvodit meșteșuguri?
Cine a umplut piețe și case și arene cu-ntreceri?
Cine a rânduit oaste-n cetăți și mese la ospețe?
Cine a așezat în templu ceată de cântăreți pentru jertfă?
Cine a îmblânzit viața fiarelor și ne-a învățat
Să arăm țarini și să sădim plante, iar pe mări
A lăsat neagra corabie să-nfrunte furtuni?
Cine a unit uscatul și marea cu umede căi,
Dacă nu nunta, cea care-adună cele risipite departe într-una.

Așa stau dară acestea. Dar cele înalte cu mult sânt mai bune:
Unii altora sântem mâini și urechi și picioare,
Căci căsătoria ne dă îndoite puteri,
Bucurie prietenilor și ciudă vrăjmașilor.
Împărtășite și grijile ușurează necazuri;
Iar bucuriile de obște sânt mai dulci amândurora;
Mai desfătată e bogăția adunată de cei de-ún-cuget,
Dar și mai desfătătoare ca bogăția-i unirea celor săraci.

Cheia cumințeniei și-a dorurilor e pentru amândoi
Însoțirea, și pecete a veșnicei prietenii.
Unul e puiul iubirii ce cu săltări îmbucură sufletul.
Una-i sorbirea din izvorul casnic negustat de străini,
Ce nu se revarsă-n afară, nici primește de-aiurea ceva.
Cu trupuri crescute întreolaltă, de-ún-cuget și cu aceeași evlavie
Ambii ascut aceeași săgeată a dragosteilor.

Sf. Grigorie Teologul, Poeme morale, II,230-276 (PG 37, 540) - Traducere de Marius Ivașcu după:

Τόνδε νόμον τίουσαι, ὁμοζυγέην τ' ἐρατεινὴν,
Ἀλλήλαις συνέβημεν, ἐπεὶ χοὸς ἐκγενόμεσθα,
Χοῦ νόμον ἠδὲ Θεοῖο παλαίτατον ἀμφιέπουσαι.

Δέρκεο τὰ μερόπεσσι γάμος πόρσυνεν ἐχέφρων.
Τίς σοφίην ἐδίδαξε φίλην, καὶ βένθε' ἀνεῦρεν,
Ὅσσα χθὼν, ὅσα πόντος, ὅσ' οὐρανὸς ἐντὸς ἐέργει;
Τίς πτολίεσσιν ἔθηκε νόμους; καὶ τῶνδεπάροιθεν
Τίς πτόλιας δ' ἀνέγειρε, καὶ ηὕρετομήδεσι τέχνας;
Τίς πλῆσεν ἀγορὰς καὶ δώματα, καὶ τίςἀγῶνας;
Τίς στρατὸν ἐν πολέμοισι, καὶ ἐνθαλίῃσι τραπέζας;
Τίς χορὸν ὑμνητῆρα θυώδει πήξατο νηῷ;
Τίς θηρῶν κατέλυσε βίον, καὶ γαῖανἀράσσειν,
Καὶ φυτοεργείην ἐδιδάξατο, καὶπελάγεσσι
Νῆ' ἐπαφῆκε μέλαιναν ἐπειγομένηνἀνέμοισι;
Τίς γαῖαν καὶ πόντον ὑγρῇ συνέδησεκελεύθῳ
Νόσφι γάμου, τὰ δὲ πολλὸν ἀπόπροθεν εἰςἓν ἄγειρε;

Καὶ τὰ μὲν ἐνθάδε, τοῖα. Τὰ δ' ὑψόθι, πολλὸν ἀρείω.
Ἀλλήλοισι χέρες τε καὶ οὔατα καὶ πόδες ἐσμὲν
Συζυγίῃ. Διπλοῦν δὲ γάμος καὶ ἄναλκιν ἔθηκε,
Χάρμα μέγ' εὐμενέεσσιν, ἄχος δέ τεδυσμενέεσσι.
Ξυναὶ καὶ μελεδῶναι ἐλαφρίζουσιν ἀνίας·
Ξυναὶ δ' εὐφροσύναι γλυκερώτεραιἀμφοτέροισι.
Τερπνότερος μὲν πλοῦτος ὁμοφρονέουσιτέτυκται·
Τερπνοτέρη πλούτοιο δ' ὁμοφροσύνηχατέουσι.

Κληῒς δ' ἀμφοτέροισι σαοφροσύνης τεπόθων τε  
 Συζυγίη, καὶ σφρηγὶς ἀναγκαίης φιλότητος.
Εἷς πῶλος φιλίης σκιρτήμασι θυμὸνἰαίνων.
Ἓν ποτὸν οἰκιδίης πηγῆς ξείνοισινἄγευστον,
Οὔτ' ἐκτὸς προρέον, οὔτ' ἔκτοθεν ἄλλονἀγεῖρον.
Συμφυέες σάρκεσσιν, ὁμόφρονες, εὐσεβίηςτε
Κέντρον ἐνἀλλήλοισι πόθῳ θήγοντες ὁμοῖον.

Nu disprețui căsătoria

FotO: blog.xposure.ro

Tratând căsătoria cu atâta dispreț insulți înțelepciunea lui Dumnezeu și ocărăști toată creația. Dacă împreunarea este necurată, necurate sânt toate viețuitoarele care se nasc printr-însa, necurate sânteți și voi, ba chiar însăși firea oamenilore ste necurată. Cum va mai fi fecioară cea deja necurată?

Fugind de căsătorie ca de ceva spurcat, prin aceasta v-ați făcut mai spurcate decât toate, născocind o feciorie mai întinată decât curvia.

Nu ai avut relații trupești? Asta nu te face încă fecioară. Eu numesc fecioară numai pe aceea care, deși ar fi în stare să se căsătorească, totuși renunță la căsătorie. Dacă faci din căsătorie ceva interzis, fecioria nu mai este o alegere liberă, ci supunere față de o lege oarbă. Numărând căsătoria în rândul celor mai rele păcate, nu puteți pretinde că înfrânarea voastră este vrednică de laudă. A se abține de la ceva interzis nu poate fi un semn al nobleței și al vigorii unui suflet tânăr.     

Cel ce înjosește căsătoria, micșorează și slava fecioriei. Cel ce o laudă, sporește mai mult minunea aceleia și o face mai strălucitoare. Căci ceea ce se arată a fi bun doar prin comparație cu ceva mai rău, nu poate fi foarte bun. Căsătoria este frumoasă și tocmai de aceea fecioria e vrednică de mirare, fiindcă întrece ceva deja socotit a fi bun.      


Traducere de Marius Ivașcu după Sf.Ioan Gură de Aur, Despre feciorie, VIII, 1 (SC 125, p. 115) :


Διὰ τοῦτο ὑπεροψίᾳ ἀμέτρῳ κατὰ τοῦ πράγματος χρησαμένη εἰς τὴν τοῦ Θεοῦ σοφίαν ἐξύβρισας καὶ τὴν κτίσιν διέβαλες ἅπασαν. Εἰ γὰρ ἀκάθαρτον ὁ γάμος, ἀκάθαρτα μὲν ἅπαντα τὰ δι' αὐτοῦ τικτόμενα ζῷα, ἀκάθαρτοι δὲ καὶ ὑμεῖς, οὐ γὰρ ἂν εἴποιμι τὴν τῶν ἀνθρώπων φύσιν. Πῶς οὖν παρθένος ἡ ἀκάθαρτος;

Αἱ τὸν γάμον ὡς ἐναγὲς φεύγουσαι αὐτῷ τούτῳ τῷ φεύγειν πάντων γεγόνατε ἐναγέστεραι, παρθενίαν εὑροῦσαι πορνείας μιαρωτέραν.

Οὐχ ὡμιλήσας γάμοις; Ἀλλ' οὐδέπω τούτῳ παρθένος. Τὴν γὰρ κυρίαν τοῦ γαμηθῆναι γενομένην, εἶτα οὐχ ἑλομένην ταύτην ἂν εἴποιμι παρθένον ἐγώ. Ὅταν δὲ τῶν κεκωλυμένων τὸ πρᾶγμα εἶναι φῇς, οὐκέτι τῆς σῆς προαιρέσεως τὸ κατόρθωμα γίνεται ἀλλὰ τῆς ἀνάγκης τοῦ νόμου. Ὑμεῖς δὲ εἰς τὴν τῶν χειρόνων αὐτὸ τάξιν ὤσαντες, οὐκέτ' ἂν δύναισθε τῶν ἀπὸ τοῦ πράγματος ἀντιποιεῖσθαι ἐπαίνων. Τὸ γὰρ τῶν ἀπηγορευμένων ἀπέχεσθαι οὔπω γενναίας καὶ νεανικῆς ψυχῆς. 

Ὁ μὲν γὰρ τὸν γάμον κακίζων καὶ τὴν τῆς παρθενίας ὑποτέμνεται δόξαν· ὁ δὲ τοῦτον ἐπαινῶν μᾶλλον ἐκείνης ἐπαίρει τὸ θαῦμα καὶ λαμπρότερον ποιεῖ. Τὸ μὲν γὰρ τῇ πρὸς τὸ χεῖρον παραθέσει φαινόμενον καλὸν οὐκ ἂν εἴη σφόδρα καλόν· τὸ δὲ τῶν ὁμολογουμένων ἀγαθῶν ἄμεινον, τοῦτό ἐστι τὸ μεθ' ὑπερβολῆς καλόν, ὅπερ τὴν παρθενίαν ἀποδείκνυμεν οὖσαν ἡμεῖς.

Făuritoarea chipurilor lui Dumnezeu

FotO: OrthPhoto.net

Cinstita nuntă e mai presus de tot darul pământesc, ca un pom roditor, ca o sădire aleasă, ca o rădăcină a fecioriei, ca lucrătoarea ramurilor cuvântătoare și însuflețite, binecuvântarea sporirii lumii, mângâietoarea neamului nostru, făuritoarea omenirii, zugrăvitoarea dumnezeieștii icoane.

Căsătoria l-a câștigat pe Domnul ca s-o binecuvinteze. Ea a primit să poarte lumea întreagă, căci a fost rânduită de Cel pe care l-a și înduplecat a se face om. Pentru aceea poate zice cu îndrăznire: „Iată eu și pruncii pe care mi i-a dat Dumnezeu” (Is. 8, 18).   

Traducere de Marius Ivașcu după Sf. Amfilohie al Iconiei, Cuvântări II,1 (PG 39, 45)    

Ὁ δὲ τίμιος γάμος ὑπέρκειται παντὸς δώρου γηΐνου, ὡς ἔγκαρπον δένδρον, ὡς ἀστεῖον φυτόν, ὡς ῥίζα τῆς παρθενίας, ὡς γεωργὸς τῶν λογικῶν καὶ ἔμψυχων κλάδων, ὡς εὐλογία τῆς τοῦ κόσμου αὐξήσεως, ὡς παρήγορος τοῦ γένους, ὡς δημιουργὸς τῆς ἀνθρωπότητος, ὡς τῆς θεϊκῆς εἰκόνος ζωγράφος, ὡς τὸν Δεσπότην εὐλογοῦντα κεκτημένος, ὡς πάντα τὸν κόσμον φέρειν δεχόμενος, ὡς ἐκείνῳ πολιτευόμενος, ὃν καὶ ἐνανθρωπήσαι ἐδυσώπησεν, ὡς δυνάμενος λέγειν μετὰ παῤῥησίας. Ἰδοῦ ἐγὼ καὶ τὰ παιδία, ἅ μοι ἔδωκεν ό θεός.

Sf. AMFILOHIE AL ICONIEI († după 394)
A fost avocat la Constantinopol, apoi episcop al Iconiei. A luptat împotriva arianismului și a unor secte eretice de origine maniheană. S-a păstrat numai o mică parte din vasta sa operă – doar opt cuvântări. 

Trei persoane, un singur trup

FotO: Despre Taina Căsătoriei

Taină este căsătoria și închipuire a unei realități mărețe. Este chip al Bisericii și al lui Hristos. Se săvârșește mare taină: mirii se însoțesc și cei doi se fac una. În tăcere solemnă, cu multă liniște, cei doi se unesc și împreună alcătuiesc nu o icoană neînsuflețită, nici un chip al vreunor lucruri pământești, ci chipul lui Dumnezeu Însuși. Vin laolaltă urmând a se face un singur trup. 

Fiecare părinte se bucură deopotrivă când i se căsătorește o fiică sau un fiu, ca pentru un mădular propriu care se întregește în trup. Deși se face multă cheltuială și se risipesc bani, totuși nu rabdă să-i vadă necăsătoriți. Căci amândoi sânt ca un mădular smuls din trup, incapabil de nașterea de prunci, incapabil să se întrețină singur în viața aceasta.

Dar cum se fac un singur trup? Ca și cum ai lua din aurul cel mai curat și l-ai amesteca cu alt aur, așa și aici, în focul plăcerii, femeia primește sămânța, o hrănește și o încălzește și, adăugându-i calitățile sale, o redă bărbatului la naștere. Iar pruncul e ca o punte și o întăritură. Astfel cei trei se fac una, copilul unindu-i pe amândoi părinții întreolaltă.   

Însă, dacă nu au copii, nu vor fi și atunci cei doi una? Desigur! Căci împreunarea săvârșește această unire, revărsând și amestecând trupurile amândurora. Precum se toarnă mir peste untdelemn și totul se face una, așa și aici.

Sf. Ioan Gură de Aur, Tâlcuire laEpistola către Coloseni, XII, 5 (PG 62, 387). Traducere de Marius Ivașcu după:


Μυστήριόν ἐστι ὁγάμος, καὶ τύπος μεγάλου πράγματος· Τῆς Ἐκκλησίας τύπος ἐστὶ καὶ τοῦ Χριστοῦ. Μυστήριοντελεῖται μέγα. Πῶς μυστήριόν ἐστι; Συνέρχονται, καὶ ποιοῦσιν οἱ δύο ἕνα. Διὰτί, ὅτε μὲν εἰσῄει πολλὴ σιγὴ, πολλὴ ἡσυχία· ὅταν δὲ συνίωσιν, οὐκ εἰκόναἄψυχον, οὐδὲ εἰκόνα τινὸς τῶν ἐπὶ γῆς, ἀλλ' αὐτοῦ ποιοῦντες τοῦ Θεοῦ. Ἔρχονταιἓν σῶμα γενησόμενοι.

Καὶ ὁ πατὴρ ὁμοίως χαίρει καὶ θυγατρὸς καὶ υἱοῦ γαμούντων, ὡς πρὸς οἰκεῖον μέλος ἐπειγομένου τοῦ σώματος· καὶ τοσαύτη δαπάνη γίνεται καὶ χρημάτων ἐλάττωσις, καὶ ὅμως οὐκ ἀνέχεται ἄγαμον περιορᾷν. Ὥσπερ γὰρ ἀπεσχισμένης αὐτῇ τῆς σαρκὸς, ἀτελὴς πρὸς παιδοποιίαν ἑκάτερος, ἀτελής ἐστι πρὸς βίου σύστασιν τοῦ παρόντος ἑκάτερος.

Πῶς δὲ καὶ γίνονται εἰς σάρκα μίαν; Καθάπερ χρυσοῦ τὸ καθαρώτατον ἂν ἀφέλῃς καὶ ἑτέρῳ ἀναμίξῃς χρυσῷ, οὕτω δὴ καὶ ἐνταῦθα, τὸ πιότατον τῆς ἡδονῆς χωνευούσης ἡ γυνὴ δεχομένη τρέφει καὶ θάλπει, καὶ τὰ παρ' ἑαυτῆς συνεισενεγκαμένη ἄνδρα ἀποδίδωσι. Καὶ γέφυρά τίςἐστι τὸ παιδίον. Ὥστε οἱ τρεῖς σὰρξ γίνονται μία, τοῦ παιδὸς ἑκατέρωθενἑκατέρους συνάπτοντος.

Τί οὖν, ὅταν παιδίον μὴ ᾖ, οὐκ ἔσονται δύο καὶ τότε; Εὔδηλον·ἡ μίξις γὰρ τοῦτο ἐργάζεται, ἀναχέασα καὶ ἀναμίξασα ἀμφοτέρων τὰ σώματα. Καὶ ὥσπερεἰς ἔλαιον μύρον ἐμβαλὼν, τὸ πᾶν ἐποίησεν ἓν, οὕτω δὴ καὶ ἐνταῦθα.

Cununa lui Dumnezeu pe creștetul tău

FotO: OrthodoxWiki

Dumnezeu a încununat pământul cu flori felurite;
Domnul a încununat cerul cu aștri strălucitori –  cu soarele, cu luna și cu mulțime de stele;
Dumnezeu a încununat împărați, proroci, preoți și sfinți mucenici; 
Domnul a încununat uscatul cu marea: binecuvinteze și aceste cununi cu binecuvântarea Sa cerească, pentru rugăciunile Mariei, de-Dumnezeu-Născătoarea, și ale tuturor sfinților.  

FotO: crestinortodox.ro

(Așezând cununa pe capul mirelui:)
Domnul Dumnezeu care i-a încununat pe Patriarhi cu cununa dreptății și a încununat și înălțat pe împărați, să caute către viața ta cu milostivire; iar dreapta Sa plină de îndurare să te încununeze ca pe Avraam, Isaac și Iacov. Și întrucât ai venit la Biserică căutând împăcare și ajutor, dea ție Domnul harul Său îndurător, ierte ție toate greșalele și scăpătările tale, să te păzească și să te ajute acum și în veci.
(Așezând cununa pe capul miresei:)
Dumnezeu care a încununat sfintele femei și le-a binecuvântat pe Sara, Reveca și Rahila, să te binecuvinteze cu dreapta dumnezeirii Sale, să-Și reverse îndurarea asupra mădularelor tale și să te împodobească cu cununa slavei. Să fii în Biserică viță blagoslovită care aduce roadă duhovnicească. Dea ție Domnul și bărbatului tău desfătare întru pace și dragoste întreolaltă și să vă dea copii, pentru rugăciunile de-Dumnezeu-Născătoarei și ale tuturor sfinților.

Iar Biserica ce v-a încununat pe amândoi, preoții, poporul care s-a rugat pentru voi, bătrâni și tineri, tineri și fecioare, cei căsătoriți și însoțitorii voștri, toți cei adunați aici cu voi, să-și înalțe glasurile către Domnul și să-I dea slavă.

Traducere de Marius Ivașcu după Binecuvântarea cununilor în ritul maronit (cf. A. Raes, Le mariage dans les Églises d’Orient, Chevetogne, 1958, p. 148)

Conferința Maicii Siluana Vlad la adunarea eparhială de la Nürnberg

FotO: Parohia Sfînta Ana

La adunarea eparhială ce a avut loc la Nürnberg în zilele de 18 și 19 mai 2012, Maica Siluana Vlad a susținut două cuvântări despre boala trupească și sufletească, despre cauzele acesteia și despre vindecarea ei. Înregistrările cuvântărilor pot fi găsite pe următoarele legături:

• Maica Siluana Vlad - cuvantare partea I
• Maica Siluana Vlad - cuvântare partea a II-a + întrebări
• Maica Siluana Vlad - cuvântare partea a III-a

SursA: Centrul Bisericesc Munchen

Veselește-te de soțul tău

SursA FotO: OrthPhoto.net

(În timpul Slujbei Cununiei se aduce un pahar cu vin pe care preotul îl binecuvintează.)

Dumnezeule, Cela ce toate le-ai făcut cu puterea Ta, şi ai întărit lumea, şi ai înfrumuseţat cununa tuturor celor făcute de Tine, şi acest pahar obștesc pre care l-ai dat celor ce se unesc prin unirea nunţii, binecuvintează-l cu binecuvântare duhovnicească.

(Preotul le dă mirilor să bea din potir de trei ori și împreună cu nașii înconjoară de trei ori masa din mijlocul bisericii.)

Isaie dănţuieşte, Fecioara a avut în pântece, şi a născut fiu pre Emanuil, pre Dumnezeu şi omul; Răsăritul este numele Lui; pre Carele mărindu-l, pre Fecioara o fericim.

Sfinţilor Mucenici, care bine v-aţi luptat, şi v-aţi încununat, rugaţi-vă Domnului să se miluiască sufletele noastre.

(Preotul ia cununa de pe capul mirelui.)

Mărit să fii, mire, ca Avraam, şi binecuvântat să fii ca Isaac, şi să te înmulţeşti ca Iacov, umblând în pace, şi lucrând întru dreptate poruncile lui Dumnezeu.

(Apoi ia cununa miresei.)

Şi tu, mireasă, mărită să fii ca Sara şi să te veseleşti ca Reveca, şi să te înmulţeşti ca Rahila, veselindu-te cu bărbatul tău, păzind hotarele legii, că aşa a binevoit Dumnezeu.

Dumnezeule, Dumnezeul nostru, Carele ai venit în Cana Galileii, şi nunta de acolo o ai binecuvântat, binecuvintează şi pre robii Tăi aceştia, care prin pronia Ta s-au însoţit prin unirea nunţii; binecuvintează intrările şi ieşirile lor; înmulţeşte întru bunătăţi viaţa lor; primeşte cununile lor în Împărăţia Ta, păzindu-i neîntinaţi, neprihăniţi şi neasupriţi în vecii vecilor.


Binecuvântarea paharului obștesc în ritul bizantin (cf. A. Raes, Le mariage dans lesÉglises d’Orient, Chevetogne, 1958, p. 66) - Traducere de Marius Ivașcu

Creșteți și vă înmulțiți, umplețipământul și-l stăpâniți pre el

SursA FotO: OrthPhoto.net

Doamne, Dumnezeul nostru, Ziditorule a toate, Tu l-ai făcut pre om din țărână, i-ai dat ajutor potrivit pe femeia plăsmuită din coasta sa și i-ai unit în taina căsătoriei ca să trăiască împreună și să sporească neamul omenesc. Tu le-ai zis: „Creșteți și vă înmulțiți, umpleți pământul și-l stăpâniți pre el”(Fac. 1, 28).

Cel ce ești bun și de-oameni-iubitor, binecuvintează însoțirea robilor Tăi aceștia care se căsătoresc după voia Ta.

Binecuvântează-i și îi înmulțește ca pe Părinții noștri, Avraam, Isaac și Iacov, pe care i-ai binecuvântat. Binecuvântează-i ca pe Avraam și pe Sara. Înalță-i ca pe Isaac și Reveca. Înmulțește sămânța lor precum ai înmulțit turmele lui Iacov. Proslăvește-i cum ai proslăvit pe Iacov în Egipt. Dă-le rod bun precum ai dat Anei și lui Elcana pe credinciosul Samuil, prorocul Tău. Învrednicește-i de cercetarea Sfântului Tău Înger, cum i-ai învrednicit pe Zaharia și Elisaveta, cărora le-ai rânduit să zămislească pe cel mai mare dintre cei născuți din femeie, pe Ioan, Înainte-mergătorul Unuia-Născut Fiului Tău. 

Doamne, Tu ai binecuvântat și pe Ioachim și pe Ana din care s-a născut chivot duhovnicesc, Maria de-Dumnezeu-Născătoarea. Întru ea Fiul Tău S-a făcut trup, a venit în lume și a binecuvântat nunta din Cana Galileii.

Binecuvintează și pe robii Tăi aceștia care acum se însoțesc. Dă-le prisosul binecuvântării Tale, dă-le înțelepciune și sănătate. Fă-i un trup și un duh, uniți în buna cinstire și evlavie, și-i învrednicește de binecuvântarea Ta, ca să preamărească Sfântul Tău Nume, pe Unul-Născut Fiul Tău și pe Duhul Sfânt, acum și în veci.

Binecuvântarea cununiei în ritul copt (cf. A. Raes, Le mariage dans les Églises d’Orient, Chevetogne, 1958, p. 36) - Traducere de Marius Ivașcu

Cu puterea Crucii

SursA FotO: OrthPhoto.net

Doamne, Dumnezeule veșnice, Tu unești două făpturi osebite și neasemănătoare și le faci una, legându-le cu legătură nedezlegată. Tu ai binecuvântat pe Isaac și pe Reveca și i-ai arătat moștenitori făgăduințelor Tale înmulțind ca nisipul de pe țărmul mării norodul ce s-a născut dintr-înșii.

Și acum, Dumnezeule bun și îndurător, binecuvintează pe robul Tău acesta și pe roaba Ta, pe care i-ai răscumpărat. Povățuiește-i cu sfințenia Ta; fă-i să umble pe căile dreptății Tale, săvârșind ceea ce este bineplăcut înaintea Ta; fă-i să viețuiască în veacul acesta ascultând porunca Ta, până ce vor vedea pe fiii lor și pe fiii fiilor lor, iar în veacul ce va să fie fă-i să moștenească bunătățile nestricăcioase și cununile neveștejite.

Doamne Dumnezeule, Tu ai ales dintre neamuri Biserica Ta sfântă ca să Ți-o faci mireasă și i-ai dăruit cunună Sfânta Cruce cea pururi biruitoare. Tu aduni laolaltă pe toți cei risipiți pretutindenea și îi unești cu legăturile nedezlegate ale legământului Tău. Tu i-ai binecuvântat pe Patriarhi și i-ai arătat moștenitori ai făgăduințelor Tale.

Binecuvintează acum pe robul Tău acesta și pe roaba Ta cu puterea Crucii Tale, Cel ce ești milostiv și de-oameni-iubitor, Căruia se cuvine slava și puterea și cinstea, acum și în veci. Amin.

Binecuvântarea Mirilor cu Crucea înritul armean (cf. A. Raes, Le mariage dans les Églises d’Orient, Chevetogne, 1958, p. 84) - Traducere de Marius Ivașcu 

Fericitul Augustin: Uniune pe viață și irevocabilă

SursA FotO: OrthPhoto.net

 

Taina nunții le este propusă soților credincioși nu numai pentru rodnicia nașterii de prunci, nici pentru buna-cuviință a cărei garanție este fidelitatea.

Mai este o pricină. În această unire există o taină care o sfințește și îl face pe Apostol să zică: „Bărbaților, iubiți-vă femeile voastre, precum și Hristos au iubit Biserica” (Ef. 5, 25).

Rostul tainei e ca bărbatul și femeia uniți prin căsătorie să rămână legați unul de altul și nedespărțiți cât timp trăiesc, nefiind îngăduit ca un soț să se despartă de celălalt decât din pricina curviei.

Oare nu astfel dăinuiește unirea dintre Hristos și Biserică? Trăiesc împreună în veșnicie și niciun divorț nu îi poate despărți.

Fer. Augustin, Despre căsătorie și poftă, I, 10 (PL 44, 420) - Traducere de Marius Ivașcu.

Quoniam sanenon tantum fecunditas, cuius fructus in prole est; nec tantum pudicitia, cuiusvinculum est fides; verum etiam quoddam sacramentum nuptiarum commendaturfidelibus coniugatis, unde dicit Apostolus, Viri, diligite uxores vestras, sicut etChristus dilexit Ecclesiam: huius procul dubio sacramenti res est,ut mas et femina connubio copulati quamdiu vivunt inseparabiliter perseverent,nec liceat, excepta causa fornicationis, a coniuge coniugem dirimi. Hoc enimcustoditur in Christo et Ecclesia, ut vivens cum vivente in aeternum nullodivortio separetur.

Sfântul Ioan Gură de Aur: Fă-ți soția frumoasă

SursA FotO: OrthPhoto.net 

„Femeilor, supuneți-vă bărbaților voștri ca Domnului” (Ef. 5, 22). Din cuvintele lui Pavel ai auzit cum femeia ar trebui să se supună bărbatului din toată inima. Ascultă, însă, și ce cere de la tine. Se folosește iarăși de aceeași pildă: „Bărbaților, iubiți-vă femeile voastre precum și Hristos au iubit Biserica” (Ef. 5, 25). Ai văzut măsura ascultării? Auzi și măsura dragostei.     

Vrei să te asculte femeia cum ascultă Biserica de Hristos? Poartă-i și tu de grijă cum Hristos a purtat de grijă Bisericii: și de-ar trebui să-ți dai sufletul pentru ea și să fii tăiat în mii de bucăți și să suferi și să rabzi orice, nu pregeta; și de vei îndura acestea, tot n-ai făcut nimic asemenea lui Hristos.  Căci tu le faci pentru cea deja unită cu tine, pe când El le-a făcut pentru cea care i se împotrivea și îl ura. El a adus-o pe cea care îl scuipa și îl zdrobea la picioarele lui cu dragostea Sa îndelung-răbdătoare, nu cu amenințări, nu cu insulte, nu cu înfricoșări sau altceva de felul acesta.

Așa și tu poartă-te cu femeia ta: chiar dacă vezi că nu te bagă în seamă, că te umilește și te disprețuiește, vei putea s-o aduci înapoi la tine cu multa purtare de grijă, dacă ții la ea și o iubești.

Nimic nu e mai puternic decât legăturile acestea, mai ales între soț și soție. Cu frica poți ține lângă tine un slujitor casnic, dar nici pe acela: îndată ce va scăpa te va părăsi. Pe partenera de viață, pe mama copiilor, pe pricina a toată bucuria nu trebuie s-o legi de tine prin spaimă și amenințări, ci prin dragoste și bună-dispoziție. Ce unire mai e când femeia tremură de frica bărbatului? Ce desfătare mai poate avea bărbatul însuși când trăiește cu soția ca și cu o roabă? 

Pe oricine ai luat de nevastă, nu ți-ai luat mireasă cum a luat Hristos Biserica, nici atât de străină de tine pe cât era Biserica de Hristos. Totuși, nu s-a scârbit, nici n-a urât-o pentru cumplita ei sluțenie. Vrei să auzi cât era de urâtă? Ascultă-l pe Pavel care zice: „Căci erați oarecând întuneric” (Ef. 5, 8). Vezi negreala ei? Ce poate fi mai negru ca întunericul?

Dar vezi-i și obrăznicia: „Întru răutate, zice, și pizmă viețuind” (Tit 3, 3). Vezi și necurăția: „Eram fără de minte, neascultători”. Dar ce spun? Era și proastă și hulitoare. Și cu toate acestea, s-a jertfit pentru cea slută ca pentru una frumoasă și iubită și vrednică de minune. De aceasta mirându-se Pavel zicea: „Abia va muri cineva pentru cel drept”. Și iarăși: „dar încă păcătoși fiind noi, Hristos pentru noi au murit” (Rom. 5, 7-8).


Și pe una ca aceasta luând, o înfrumusețează și o spală. Nici de la asta nu se dă înapoi. „Ca pre ea să o sfințească, curățind-o cu baia apei prin cuvânt, ca să o puie înainte prea ea luiș sfințită Biserică, neavând întinăciune, nici prihană sau altceva de acest fel; ci ca să fie sfântă și fără de prihană” (Ef. 5, 26-27). Prin baie spală necurăția ei. Prin cuvânt, zice. Care cuvânt? „Întru numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh”. Și nu a împodobit-o doar pur și simplu, ci a făcut-o slăvită, „fără pată sau zbârcitură sau ceva de felul acesta”.

Să căutăm și noi frumusețea aceasta și vom putea deveni făuritorii ei. Nu căuta la femeia ta cele ce nu le are. Vezi că Biserica pe toate le are de la Stăpânul. El a făcut-o slăvită, el a făcut-o fără prihană. 

Traducere de Marius Ivașcu după Sf. Ioan Gură de Aur, Tâlcuire la Epistolacătre Efeseni, 20, 1 (PG 62, 135)