sfînta mare muceniţă Ecaterina din Alexandria şi muntele Sinai

Colţişorul meu de rugăciune pe care l-am închinat sfintei mari muceniţe Ecaterina. Vă îndemn pe fiecare dintre voi să încercaţi să închinaţi cîte un colţişor din casa voastră sfinţilor pe care îi iubiţi şi îi cinstiţi. Sau măcar în zilele de prăznuire să le închinaţi un loc central din casă (pe o masă sau pe un raft de bibliotecă), unde să puneţi o icoană şi să spuneţi acatistul sfîntului/ sfintei prăznuiţi.

fiecare pelerin care ajunge la Mănăstirea sfintei mari muceniţe Ecaterina din Sinai primeşte drept evloghie (blagoslovenie sau binecuvîntare) un inel inscripţionat Agia Aekaterini, în amintirea minunii pe care a săvîrşit-o Mîntuitorul Iisus Hristos cu sfînta Ecaterina

o bucată de piatră de pe Muntele Sinai, care păstrează ca o pecete imaginea rugului celui nears


Prăznuirea

Mărita şi slăvita mare muceniţă Ecaterina din Alexandria a fost fiica guvernatorului Alexandriei Egiptene, Contas, în timpul domniei împăratului Maximinus (305-313) şi a pătimit pentru Domnul în anul 305. Prăznuirea ei în Biserica ortodoxă se face în 24 noiembrie (slavii) sau în 25 noiembrie (grecii, românii, arabii).

După vechile practici, Sfânta Ecaterina (împreună cu Sfântul mare mucenic Mercurie) era sărbătorită în 24 noiembrie, în timp ce sfinţii mucenici Clement din Roma şi Petru din Alexandria erau sărbătoriţi în 25. Datele de prăznuire ale acestor sfinţi au fost schimbate la solicitarea Bisericii Mănăstirii Sinai, astfel încât hramul Sfintei Ecaterina, patroana lor, să fie sărbătorit cu mai mult fast împreună cu Odovanoa Intrării în Biserică a Maicii Domnului. Totuşi, bisericile slave continuă să prăznuiască aceşti sfinţi la datele iniţiale.(The Great Horologion. Sfânta Mănăstire Schimbarea la Faţă, p. 322)

Imnografie

Tropar ( glasul al 5-lea) (varianta greacă)

Să lăudăm pe mult slăvita şi nobila a lui Hristos mireasă,

cucernica Ecaterina, ocrotitoarea Sinaiului şi apărarea lui,

care este şi sprijinul nostru şi întărirea şi ajutorul nostru;

care cu sabia Sfântului Duh

strălucit a redus la tăcere pe înţelepţii fără de Dumnezeu;

şi fiind încoronată ca o mucenică, acum cere mare milă pentru noi.

Tropar (glasul al 4-lea) (varianta slavă)

Mieluşeaua Ta, Iisuse, Ecaterina strigă cu mare glas:

Pe Tine, Mirele meu,Te iubesc

şi pe Tine căutându-Te, mă chinuiesc

şi împreună mă răstignesc,

şi împreună mă îngrop cu Botezul Tău

şi pătimesc pentru Tine, ca să împărăţesc întru Tine;

şi mor pentru Tine, ca să viez pentru Tine;

ci, ca o jertfă fără de prihană, primeşte-mă pe mine,

ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ţie.

Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuieşte sufletele noastre.

Tropar (glasul al 4-lea) (varianta românească)

Cu înţelepciunea ca şi cu razele soarelui ai luminat pe filosofii păgâni

şi ca o lună prealuminoasă, care strălucea în noaptea necredinţei,

întunericul l-ai gonit;

iar pe împărăteasa o ai încredinţat, dimpreună şi pe prigonitorul l-ai mustrat,

de Dumnezeu chemată, fericită Ecaterino!

Cu bucurie ai alergat la cămara cea cerească, către Hristos, Mirele cel preafrumos,

şi de la Dânsul te-ai încununat cu cunună împărătească.

Înaintea Căruia împreună cu îngerii stând,

roagă-te pentru noi, cei ce cinstim sfântă pomenirea ta.

Condac (glasul al 8-lea)

Ceată cinstită ridicaţi acum dumnezeieşte, iubitorilor de mucenici

cinstind pe preaînţeleapta Ecaterina.

Că aceasta în privelişte pe Hristos L-a propovăduit

şi pe balaurul l-a zdrobit, cunoştinţa ritorilor defăimând.

Viaţa

Vieţuind în capitală—centrul cunoaşterii elenistice—şi posesoare a unei frumuseţi şi inteligenţe neobişnuite, Ecaterina a primit o educaţie deosebit de aleasă, studiind lucrările celor mai mari filozofi şi dascăli ai antichităţii. Tineri din cele mai bogate familii ale imperiului cereau mâna frumoasei Ecaterina, dar nici unul nu a fost ales. Le-a spus părinţilor că nu se va căsători decât cu cineva care o va depăşi în celebritate, bogăţie, frumuseţe şi înţelepciune.

Mama Ecaterinei, creştină în ascuns, a trimis-o la propriul ei duhovnic – un Sfânt Părinte care se îndeletnicea cu rugăciunea în singurătate într-o peşteră, nu prea departe de oraş. După ce a ascultat-o pe Ecaterina, părintele i-a spus că el cunoaşte un tânăr care o depăşeşte în toate, adică "Frumuseţea lui este mai strălucitoare decât strălucirea soarelui, toată creaţia se supune înţelepciunii lui, bogăţiile lui sunt răspândite în întreaga lume, - ceea ce nu diminuează ci, dimpotrivă, sporeşte nespusa sa nobleţe". Imaginea cerescului Mire produse în mintea tinerei fecioare o dorinţă arzătoare de a-l vedea. Adevărul, după care sufletul ei tânjea, i se va revela. La despărţire, i-a înmânat Ecaterinei o icoană cu Maica Domnului cu Pruncul Iisus în braţe şi a sfătuit-o să se roage cu credinţă către Regina Raiului - Maica Cerescului Mire – pentru a o învrednici cu vederea Fiului Său.

Ecaterina s-a rugat toată noaptea şi i-a fost dat să o vadă pe Preasfânta Fecioară, care, după ce a îngenunchiat înainte-I, I l-a trimis pe divinul său Fiu să-l vadă. Dar Fiul şi-a întors faţa de la ea, spunând că El nu o poate privi pentru că era urâtă, dintr-un neam de rând, săracă şi fără minte, ca oricare alta — fără să fie spălată cu apa Sfântului Botez şi fără pecetea Duhului Sfânt. Ecaterina s-a întors la părinte adânc întristată. El a primit-o cu multă dragoste, a învăţat-o credinţa creştină şi a îndemnat-o să-şi păstreze puritatea şi integritatea şi să se roage neîncetat; apoi, asupra ei, a săvârşit taina Sfântului Botez. Apoi, iarăşi i s-a arătat Maica Domnului cu Pruncul. Acum, Domnul a privit-o cu tandreţe şi i-a dat un inel — un dar nespus de frumos de la Mirele Ceresc.

În timpul acesta, împaratul Maximinus a mers el însuşi în Alexandria pentru o sărbătoare păgână. Din cauza aceasta, sărbătoarea a fost deosebit de fastuoasă şi cu o participare foarte numeroasă. Ţipetele animalelor sacrificate, fumul şi mirosul jerfelor, focurile aprinse neîncetat şi agitaţia mulţimilor copleşeau Alexandria. De asemenea, erau aduse şi jertfe umane — pentru că aveau grijă să îi arunce în foc pe acei adepţi ai lui Hristos care nu îl lepădau în timpul torturilor. Iubirea Sfintei pentru mucenicii creştini şi dorinţa ei arzătoare de a le uşura soarta au făcut-o pe Ecaterina să meargă la marele preot păgân şi conducător al imperiului, împăratul-persecutor Maximinus.

Prezentându-se singură, Sfânta şi-a mărturisit credinţa într-un singur Dumnezeu adevărat şi cu multă înţelepciune a denunţat greşelile păgânilor. Frumuseţea fecioarei l-a captivat pe împărat. Pentru a o convinge şi ai arăta superioritatea credinţei păgâne, împăratul a poruncit strângerea a 50 din cei mai învăţaţi oameni (oratori) ai imperiului, dar Sfânta i-a învins cu înţelepciunea ei, astfel încât ei înşişi au crezut în Hristos. Sfânta Ecaterina i-a întărit cu semnul Crucii, iar ei au acceptat cu curaj moartea pentru Hristos fiind arşi din porunca împăratului.

Maxinimus, nemai sperând să o convingă pe Sfântă, a încercat să o ademenească promiţându-i bogăţii şi faimă. Primind un refuz hotărât, âmpăratul a ordonat să fie supusă unor teribile torturi şi apoi a aruncat-o în închisoare. Împărăteasa Augusta, care auzise multe despre Sfântă, a dorit să o vadă. Convingându-l pe comandantul armatei să o însoţească cu un detaşament de soldaţi, Augusta a mers la închisoare. Împărăteasa a fost impresionată de tăria de spirit a Sfintei Ecaterina, a cărei faţă era învăluită de Harul Divin. Sfânta Mucenică a explicat învăţăturile creştine noilor-sosiţi, iar ei, crezând, au fost convertiţi la creştinism.

În ziua următoare, iarăşi au adus mucenica în faţa curţii de judecată, unde, sub ameninţarea că va fi trasă pe roată, au îndemnat-o să se dezică de credinţa creştină şi să aducă jertfe zeilor. Sfânta l-a mărturisit cu tărie pe Hristos şi ea însăşi s-a apropiat de roata de tortură; Dar un înger a lovit instrumentele de tortură, care s-au rupt în bucăţi în timp ce mulţi păgâni treceau pe alături. Văzând această minune, împărăteasa Augusta şi curteanul Porfirie împreună cu 200 de soldaţi au mărturisit credinţa lor în Hristos în faţa tuturor, apoi fiind decapitaţi. Maximinus a încercat iarăşi să o ademenească pe Sfânta Mucenică, propunându-i să se căsătorească cu el, şi iarăşi a avut parte de un refuz. Sfânta Ecaterina şi-a maărturisit cu tărie fidelitatea faţă de Mirele Ceresc, Hristos, şi apoi după o rugăciune către El, ea însăşi şi-a pus capul pe butuc sub sabia călăului. Moaştele Sfintei Ecaterina au fost duse de un înger în Muntele Sinai. În secolul IX sau X, printr-o descoperire minunată, venerabilul cap al Sfintei Muceniţe împreună cu mâna stângă au fost găsite şi duse cu mult respect în biserica din Mănăstirea Sinai, zidită de împăratul Iustinian cel Mare în secolul IV.

Sursa: http://ro.orthodoxwiki.org/Ecaterina_din_Alexandria