Cuviosul părinte Serafim Rose

Părintele Serafim Rose (1934-1982), cu numele de mirean Eugene Dennis Rose, este primul chip de părinte cu care voi începe prezentarea săptămînală a ciclului de articole “Mărturisitori Contemporani ai Ortodoxiei”. El s-a născut în California, într-o familie de protestanţi. A absolvit cursurile colegiului Pomona din zona Los Angeles-ului, iar mai apoi şi-a dat master-ul în limba chineză (dialectul mandarin) la Universitatea California din Berkeley. A fost influenţat de scrierile lui Allan Watts – s-a iniţiat în zen-budism, de învăţatul chinez Gi-ming Shien, taoist, cel mai mare sinolog din SUA din acea vreme – care îl va îndruma pe căile cunoaşterii limbii şi dialectelor chinezeşti, ca şi a spiritualităţii chinezeşti tradiţionale adevărate şi de gânditorul Rene Guenon – care a susţinut că relativizarea adevărului duce la distrugerea vechilor tradiţii spirituale şi, prin aceasta, la distrugerea societăţii şi a omului ca persoană. Apropierea de Hristos şi de Ortodoxie s-a petrecut treptat şi firesc, iar convertirea a fost totală şi de netăgăduit, toate lucrările şi textele lui o confirmă din plin. "Adevărul nu era doar o idee abstractă, căutată şi cunoscută de către minte, ci era ceva personal - chiar o Persoană - căutată şi iubită de către inimă. Şi astfel l-am întâlnit pe Hristos." Părintele Serafim a fost numit de către arhiepiscopul Antonie al San Francisco drept “primul podvijnik (drept-luptător) american”. Creştinismul pe care a reuşit să îl trăiască a fost unul autentic, la măsura sfinţilor primelor veacuri, sfinţi vieţuitori în pustiurile geografice din Palestina, Egipt sau Siria. Părintele Serafim Rose mărturisea : "Când am vizitat o biserică ortodoxă, a fost doar ca să văd o altă tradiţie. Însă, când am intrat pentru prima dată într-o biserică ortodoxă (una rusească, în San Francisco), ceva mi s-a întâmplat, ceva ce nu mai trăisem într-un templu budist sau în alt templu oriental; ceva îmi rostea în inimă că sunt acasă, că întreaga mea căutare luase sfârşit." A renunţat la tot confortul pe care îl presupune tehnica modernă şi a trăit simplitatea umană pînă la limită, în muntele Platina din California. A reuşit să plămădească duhovniceşte mădulare vii ale Dumnezeului Celui Viu în acest ţinut american, însetat de frumuseţea şi adîncimea Ortodoxiei. De asemenea, a fost fondatorul periodicului « Orthodox Word », al Frăţiei Sfîntului Gherman din Alaska şi al Mănăstirii Ortodoxe din Platina. A avut bucuria de a-l cunoaşte şi de a fi unul dintre ucenicii duhovniceşti ai sfîntului Ioan Maximovici. Povăţuirea sa constantă era: "Osîndeşte-te. Nu-ţi căuta niciodată îndreptăţiri. Dacă trebuie, sau dacă crezi că trebuie, îngăduie-ţi o slăbiciune, iar apoi asigură-te că o recunoşti ca fiind o slăbiciune, şi un pacat. Dar, priveşte la greşelile tale şi nu-ţi osîndi fratele!" Unul dintre fii duhovniceşti ai părintelui Serafim, monahul Lavrentie, mărturiseşte că în timpul ultimei părţi a vieţii sale, părintele a insistat mai ales pe nevoia de atenţie duhovnicească (trezvie), în pregătirea luptelor ce vor veni. Se pare că avea o înainte-cunoaştere a vremurilor apocaliptice ce ne aşteaptă. Mesajul său a fost transmis în extrem de cunoscuta frază: "E mult mai tîrziu decît îţi închipui", frază care are menirea de a ne responsabiliza, de a ne trezi conştiinţa în faptele, vorbele şi gîndurile rele pe care le nutrim faţă de semenii noştrii. « Cît despre fatalismul celor ce cred că omul trebuie să fie rob al „duhului vremurilor”, acesta este dezaprobat de experienţa fiecărui creştin vrednic de numele său, căci viaţa creştină nu este altceva decît o luptă împotriva duhului fiecărui veac, de dragul veşniciei… Compromisul creştin în gîndire şi în vorbă, precum şi nepăsarea în faptă, au deschis calea către izbînda puterilor absurdului, ale Satanei, ale Antihristului. Veacul actual al absurdităţii este dreapta răsplată a creştinilor ce nu au reuşit să fie creştini… Este inutil, de fapt, mai corect, este absurd a vorbi despre reformarea societăţii, despre schimbarea cursului istoriei, despre ajungerea într-un veac dincolo de absurditate, dacă nu Îl avem pe Hristos în inimile noastre; iar dacă Îl avem pe Hristos în inimile noastre, nimic altceva nu mai contează ». (“Subhumanity: The Philosophy of the Absurd” [Subumanitatea: Filosofia absurdului] în The Orthodox Word, Platina, sept.-oct. 1982). Un alt ucenic de-al părintelui, ieromonahul Ambrozie, aminteşte că părintele Serafim a fost şi primul cărturar patristic autentic de limbă engleză. « Creştinul ortodox de astăzi este copleşit să deschidă Cartea Minunilor Sfîntului Grigorie din Tours şi să afle acolo acel lucru după care tînjeşte sufletul său în această lume mecanicistă, lipsită de suflet; află acea cale creştină a mîntuirii pe care o cunoaşte din slujbele ortodoxe, din Vieţile Sfinţilor, din scrierile patristice, dar care este atît de absentă astăzi, chiar şi printre cei mai buni "creştini" contemporani, cei ce încep să se întrebe dacă nu cumva cineva este nebun, sau o fosilă a istoriei, fiindcă continuă să creadă şi să simtă aşa cum a crezut şi a simtit Biserica dintotdeauna. Una este a recunoaşte adevărul intelectual al creştinismului ortodox; dar cum îl poate trăi cineva, atunci cînd se găseşte într-o asemenea nepotrivire cu vremurile? Iar apoi acel cineva îl citeşte pe Sfîntul Grigorie şi află că tot acest adevăr ortodox este profund normal, că societăţi întregi erau odată întemeiate pe el, că [astăzi] este necredinţă şi creştinism "renovat", care sunt profund anormale, şi nu creştinism ortodox, fiind moştenirea şi creaţia Apusului însuşi care este pustiit de mult timp, de pe vremea cînd s-a despărţit de una şi singura Biserică a lui Hristos, pierzînd astfel cheia către "taina" care nedumereşte cărturarii moderni - "secretul" adevăratului creştinism, care trebuie abordat cu o inimă rîvnitoare şi credincioasă, şi nu cu detaşarea rece a necredinţei moderne, ce nu este firească omului, ci este o anomalie a istoriei ». (Introducere la "Vita Patrum" a Sfîntului Grigorie din Tours, 1988)

Deşi nu este canonizat, părintele Serafim este venerat ca sfânt de numeroşi credincioşi ortodocşi din Statele Unite ale Americii, din Rusia, Grecia şi România. “Ca un credincios nevoitor al Sfîntului Gherman/ ai înflorit ca o roză duhovnicească în Platina/ ca un luminător al Ortodoxiei în America/ scrierile tale aduc nădejde întregii lumi/ învăţîndu-ne pe noi credinţa cea adevărată/ o, cuvioase Serafime/ roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!” (Troparul sfîntului părintelui nostru, cuviosul Serafim din Platina)

Eufemia Toma

Articol publicat în Suplimentul Religios Ortodox al ziarului "Bună Ziua Braşov", în 17 mai 2008