Sfînta Iuliana din Lazarevo (1604) - sfînta milosteniei

Mare şi minunat este Domnul întru sfinţii Lui!

Am descoperit zilele trecute icoana şi viaţa Sfintei Iuliana din Lazarevo. Nu pot să nu aduc şi eu o mică mărturie despre mucenicia ei în viaţa de familie şi despre paradigma de femeie creştină, pe care ne-o pune în faţa inimii şi a raţiunii, deopotrivă.

Viaţa sfintei a fost scrisă de unul dintre fii ei şi este prima mărturie de acest fel pe care am citit-o. Această mărturie filială m-a bucurat şi m-a cutremurat duhovniceşte. Sfinţenia vieţii ei a reprezentat un model de urmat si pentru copii ei, unul dintre ei a devenit preot, iar o fiică a devenit schimonahia Teodosia. Aşa ne îndemna să acţionăm cu copii noştrii şi părintele mitropolit Laurenţiu în ceea ce priveşte Taina Sfintei Împărtăşanii. Nu e de ajuns să vină părinţii cu copii mici de cîteva luni sau care au deja ani bunişori şi să îi împărtăşească. Din păcate, sînt mulţi credincioşi - practicanţi sau nu - care gîndesc că "aşa e bine", "noi cînd am fost mici nu am avut posibilitatea asta", "dacă o să se împărtăşească, sigur va fii mai cuminte". Şi nici prin gînd nu le trece că ar trebui să fie modele pentru copii lor, să se împărtăşescă şi ei. Dar, bineînţeles că nu e uşor, că ar trebui să ducă o viaţă mai curată, mai responsabilă, mai plină de dragoste şi de fapte bune. Şi asta e cam greu, dacă nu aproape imposibil în lumea noastră comodă, facilă, motorizată şi pieritoare. Pentru toţi dintre noi, sfînta Iuliana reprezintă o paradigmă creştină de vieţuire, de conduită şi de acţiune.

Nu voi începe să povestesc cu amănunţime viaţa sfintei, ci voi încerca să schiţez cîteva momente importante şi pilduitoare . Viaţa sfintei, dar şi acatistul ei pot fi citite aici.
Din copilărie a dus o viaţă ascetică, postea, nu dormea foarte mult şi se ruga cît de des putea. La vîrsta de 16 ani s-a căsătorit şi a născut 10 băieţi şi 3 fete. Dintre aceştia, au supravieţuit doar 6 fii şi o fiică, pentru că sfînta a trăit vremuri foarte grele, caracterizate de foamete mare. După ce s-a căsătorit şi-a înnăsprit asceza, deoarece nu mînca nimic înainte de prînz şi nimic după prînz pînă la masa de seară. A făcut multe milostenii faţă de cerşetori, văduve, preoţi, familii nevoiaşe, bolnavi. Dar a avut şi multe încercări. Unul dintre fii a fost omorît de către un slujitor şi un altul a murit în armată. Sfînta a trăit atunci o perioadă în care s-a responsabilizat pentru aceste încercări şi a vrut să plece la mănăstire. Însă, soţul ei a îndemnat-o să-şi alunge acest gînd, să rămînă împreună să-şi crească copii care au mai rămas. Sfînta a primit aceasta, dar a cerut să doarmă în paturi separate. Iarăşi a intensificat asceza pe care o trăia şi ne-a dat o pildă de trăire cotidiană a creştinismului autentic. Se ruga foarte mult noaptea, vineri nu mînca nimic, luni şi miercuri mînca o dată pe zi mîncare uscată, iar sîmbăta şi duminica organiza mese pentru oamenii nevoiaşi. Atunci bea şi ea - împreună cu ei - un pahar de vin. După ce soţul ei a adormit întru Domnul, a început să doarmă pe o sobă, fără aşternuturi. În plus, aşeza lemne cu colţuri ascuţite spre trupul ei şi chei de fier spre coastele ei pentru a-şi nevoi trupul. Participa şi la Biserică, la Utrenie şi la Sfînta Liturghie, dar asceza o făcea cu precădere în casă, urmînd cuvintelor sfîntului Efrem Sirul: "Nu locul este cel care ne mîntuieşte, ci o inimă şi o voinţă întoarse către Dumnezeu". Însă, prin mijlocirea Maicii Domnului, i s-a arătat că trebuie să participe zilnic la slujbele bisericeşti. Într-o zi, părintele care slujea în Biserică a auzit de la icoana Maicii Domnului un glas care îl întreba unde este Iuliana. Acesta a plecat în grabă spre casa ei, i-a povestit minunea şi, de atunci, sfînta a participat în fiecare zi la slujbe. A răbdat foamete timp de 2 ani, dar nu s-a văitat, ci a mulţumit lui Dumnezeu pentru toate. În anul 1604 a trecut la Domnul. După 10 ani, cînd unul dintre fii ei a fost înmormîntat în mormîntul familiei, s-au descoperit moaştele sfintei care emanau bun miros şi au fost duse spre cinstire şi închinare în Biserica sfîntului Lazăr din Murom. O parte din aceste sfinte moaşte sînt adăpostite şi venerate în Biserica ortodoxă - ce o are ocrotitoare - din localitatea Santa Fe, New Mexico(Statele Unite ale Americii). Moaştele sfintei au fost şi sînt pricinuitoare de multe minuni şi bucurii duhovniceşti, iar pămîntul de sub sicriul ei are puteri tămăduitoare.

În anul 2004, în Rusia a fost legiferată "Sărbătoarea naţională a milei", care a fost celebrată în data de 21 august. Această sărbătoare a fost închinată sfintei Iuliana, drept mulţumire pentru mărturia creştină autentică pe care aceasta a dat-o prin viaţa ei.
Pilda sfintei ne îndeamnă să fim milostivi, să dăm din bunurile noastre celor care nu au, să trăim cu responsabilitate creştinismul, să fim modele pentru copii noştrii, să ducem o viaţă mai ascetică
decît am făcut-o pînă acum şi să mulţumim lui Dumnezeu pentru toate.

Pentru rugăciunile sfintei Iuliana din Lazarevo, Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-ne pe noi! Amin.
Eufemia Toma