Ortodoxie şi Viaţă: Sfinţi din Cipru. Sfîntul Neofit, vieţuitor împreună cu îngerii (2)

joi, 9 aprilie 2009

Sfinţi din Cipru. Sfîntul Neofit, vieţuitor împreună cu îngerii (2)

Viaţa Sfîntului Neofit

“Un nor englez a navigat către Ierusalim; atunci acel ticălos abraş a vîndut insula noastră catolicilor”

Sfîntul Neofit a fost scriitor şi erudit şi a scris multe manuscrise. Unele dintre acestea se păstrează pînă astăzi.

Cinstit ca sfînt mucenic, Neofit s-a născut pe insula Cipru în oraşul Lefkara şi a trăit în vremea în care Richard Inimă de Leu a cucerit insula. A trăit într-o peşteră cea mai mare parte a vieţii şi, în cele din urmă, a fost omorît pentru credinţa lui; valoare lui istorică stă în însemnările pe care le-a făcut din era zbuciumată a cruciadelor şi în înţelegerea lui despre diferitele schimbări de putere care au avut loc în acea perioadă. Trăind din aproximativ 1134 pînă în 1219, Sfîntul Neofit a întruchipat modelul de viaţă monastică din acea vreme. A fugit de averile materiale şi a trăit în izolare totală.

A intrat pentru prima oară ca ucenic la mănăstirea Sfîntului Ioan Hrisostom din Kutsoventis. A făcut acest pas din dorinţa de a se opune căsătoriei aranjate de către părinţii lui. În 1158, a părăsit Ciprul şi a încercat să trăiască ca anahoret aproape de Ierusalim. Apoi, a avut o vedenie care i-a spus să se întoarcă pe insula pe care s-a născut şi, apoi, s-a retras pe dealurile din apropierea Pafos-ului. În 24 iunie 1159 s-a retras oficial în izolare în chilia lui din peşteri. A săpat singur în peşteră, lărgind locul şi, pe 14 septembrie, după aproape un an, l-a terminat. A construit un altar în peşteră şi şi-a săpat propriul mormînt. Acest act a contribuit la crearea comunităţii lui monastice, care a înflorit mai tîrziu acolo. În 1170, a fost hirotonit oficial preot de către Episcopul Vasilios Kinamos din Pafos (1166-1205).

Una dintre cele mai memorabile lucrări ale sale despre viaţa monastică se numeşte Simple Imnuri de Pocăinţă, care reprezintă o mărturisire tipică a păcatelor de care omul se presupune a fi vinovat şi, astfel, din cauza încălcării legilor dumnezeieşti, se supune pe sine însuşi la o viaţă stearpă. Din lucrare :

“Mie nu mi se cuvine să vorbesc sau să dialoghez, nu mi se cuvine să fiu văzut sau să văd, nici să fiu hrănit cu mîncare pentru oameni. Mie mi se cuvine să fiu îndoliat zi de zi, să mănînc praful pămîntului şi frunzele copacilor, să-mi beau lacrimile, din pricina păcatelor şi greşelilor mele, căci l-am întrecut întru totul pe fiul risipitor”.

Realizarea cea mai importantă a Sfîntului Neofit a fost fondarea Mănăstirii Sfîntului Neofit, o biserică uriaşă care este construită în piatră. Este situată la aproximativ 10 km de Pafos, în apropierea satului Tala. Aici se găsesc cîteva dintre cele mai frumoase icoane şi fresce bizantine din lume, datate între secolele XII şi XV.

Biserica cu multe picturi murale şi clădirile mănăstirii sînt din secolul al XV-lea şi au fost construite aproximativv după 200 de ani de la adormirea Sfîntului Neofit. Moaştele lui sînt păstrate într-o raclă, la fel şi craniul lui, care se află într-o raclă de argint, în interiorul Bisericii. Una dintre anexele importante este un muzeu în care sînt expuse artefacte şi articole istorice. Taxa de intrare la muzeu şi la peşteri este mai puţin de 2 euro de persoană.

Sfîntul Neofit este unul dintre cei mai cunoscuţi conducători religioşi din istoria insulei, care a stabilit o comunitatea monahală în peşterile din apropierea Pafos-ului. De asemenea, artişti au pictat pereţii peşterilor de deasupra mănăstirii cu scene care descriu vieţile diferiţilor sfinţi, precum şi viaţa Mîntuitorului Hristos Însuşi. Sfîntul Neofit a numit partea de peşteră unde vieţuia el “enklistra”, care se traduce literar ca “izolare”. Teodoros Apsevdis a pictat frescele din chilia sfîntului Neofit. Prin anul 1199 mulţimea pelerinilor a crescut atît de mult, încît acesta a fost nevoit să sape şi să-şi lărgească chilia spre stînci. Se presupune că noua lui peşteră a fost tăiată deasupra capelei celei mici. Pe podeaua peşterii era o gaură care îi permitea să audă slujbele. Cobora doar duminica pentru a predica şi pentru a-I sfătui pe ucenici. În chilia în care a trăit se găsesc pînă astăzi masa lui de piatră şi locul de piatră pe care dormea. De asemenea, mormîntul lui este încă acolo. Mănăstirea Sfîntului Neofit este vizitată de pelerini pe tot parcursul anului. Aceştia vin să vadă locul în care Sfîntul a săpat cele trei peşteri cu propriile sale mîini. Peşterile sînt cunoscute ca schitul sau “enklistra” şi aici Sfîntul Neofit a trăit cea mai mare parte a vieţii. Dintre cele trei peşteri una reprezenta biserica, cealaltă reprezenta altarul şi a treia constituia chilia lui.

Destul de interesant, despre lucrarea Sfîntului Neofit în peşterile din Pafos, a fost făcut un film, numit A Window to Heaven: Saint Neophytos and the Icons of Wishful Thinking. Acest film a fost realizat în 1990 şi are ca temă principală relaţia dintre filozofia personală a Sfîntului Neofit, care este exprimată în scrierile sale, şi reprezentarea ei prin intermediul picturilor din peşteră.

Traducere din engleză Eufemia Toma

Surse:

http://everything2.com/title/Saint%2520Neophytos

http://www.pio.gov.cy/cyprus_today/jan_jun97/editorial.htm

http://www.inform.umd.edu/EdRes/Colleges/ARHU/Depts/ArtHistory/arthfac/gerstel/cypruspaphos.html

http://www.artfilm.org/rec-heav.htm

http://www.impaphou.org/inheritance_eng.htm

http://www.fr-d-serfes.org/orthodox/cyprus.htm