duminică, 1 martie 2009

Duminica iertării şi începutul Postului Mare

Astăzi este Duminica iertării. Ce înseamnă de fapt Duminica iertării? Din păcate, această tradiţie creştin-ortodoxă se mai păstrează în România doar în cadrul mănăstirilor. În Grecia de pildă, această tradiţie este păstrată şi de credincioşi. Ea constă în faptul că, după Sfînta Liturghie, creştinii ortodocşi ce au participat la ea, îşi cer iertare unii de la alţii şi se îmbrăţişează. De asemenea, creştinii merg şi acasă la cei care nu au putut veni la Sfînta Liturghie şi îşi cer iertare. De aceea, pentru a reînvia această tradiţie şi printre noi, vă cer să mă iertaţi dragilor şi o rog pe Sfînta Treime să ne dăruiască un post bun, cu folos duhovnicesc!

Mai jos am postat cîteva lucruri folositoare la acest început de post:

1. Folosul postului – sfântul Ioan Gură de Aur

Mulţi creştini, nedând o prea mare importanţă postului, îl ţin fără tragere de inimă sau nu îl ţin deloc. Şi totuşi, trebuie să primim postul cu bucurie, nu cu frică şi părere de rău, căci nu este înfricoşător pentru noi, ci pentru diavoli. În cazul demonizaţilor, mult poate face postul, mai ales când este însoţit de sora sa bună, care este rugăciunea. De aceea, Hristos a spus: Acest neam de demoni nu iese decât numai cu rugăciune şi cu post (Mat. 17, 21).

Aşadar, dat fiind faptul că postul îi alungă departe pe vrăşmaşii mântuirii noastre, trebuie să îl iubim, nu să ne temem de el. Trebuie mai degrabă să ne temem de mâncarea multă, mai ales atunci când este însoţită de beţie, pentru că ea ne supune patimilor, în vreme ce postul, dimpotrivă, ne scapă de patimi şi ne dăruieşte libertatea duhovnicească. De ce dovadă a binefacerilor postului mai avem nevoie, atunci când ştim că el luptă împotriva diavolului şi ne izbăveşte de robia păcatului?

Nu numai călugării cu viaţă îngerească sunt însoţiţi de puterea postului, dar şi unii mireni, care zboară pe aripile lui până la înălţimile cugetării sfinte.

Vă amintesc că cei doi mari prooroci ai Vechiului Testament, Moise şi Ilie, cu toate că aveau mare îndrăzneală la Dumnezeu, prin virtuţile lor, posteau adesea, iar postul îi apropia de Dumnezeu.

Chiar şi cu mult înainte de ei, la începuturile creaţiei, atunci când Dumnezeu l-a plăsmuit pe om, i-a dat deîndată porunca să postească. Dacă Adam împlinea această poruncă, avea să se mântuiască. Din toţi pomii din rai poţi să mănânci, iar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit! (Facerea 2, 16-17). Aceasta nu era alta decât porunca de a posti. Dacă şi în Paradis era nevoie de post, cu atât mai mult este nevoie în afara sa. Dacă înainte ca omul să fie rănit sufleteşte, postul era pentru el medicament, cu atât mai mult este medicament acum, când sufletul său este rănit de păcat. Dacă înainte să înceapă războiul poftelor, era absolută nevoie de post, cu atât mai multă nevoie este acum, când suntem în război cu diavolul. Dacă Adam se supunea acestei porunci, nu ar mai fi auzit cuvintele: pământ eşti şi în pământ te vei întoarce (Facerea 3, 19). Pentru că Adam nu s-a supus, au urmat moartea, grijile, suferinţele şi o viaţă mai grea decât orice moarte.

Vedeţi cum Dumnezeu Se supără atunci când postul este dispreţuit? Şi nu puteţi să vă închipuiţi cât Se bucură El când ţinem post. Moartea a intrat în om pentru că a nesocotit postul şi este scoasă din el prin post. Astfel s-a întâmplat şi cu ninivitenii.

Şi a fost cuvântul Domnului către Iona, fiul lui Amitai, zicând: „Scoală-te şi du-te în cetatea cea mare a Ninivei şi propovăduieşte acolo, căci fărădelegile lor au ajuns până în fata Mea!” (Iona 1, 1-2). După mai multe peripeţii (Iona 1, 3-2, 11), Iona s-a dus la niniviteni şi le-a spus că cetatea lor urma să fie distrusă: Patruzeci de zile mai sunt, şi Ninive va fi distrusă! (Iona 3, 4). Când au auzit aceste cuvinte, oamenii din Ninive nu s-au arătat dispreţuitori şi indiferenţi. Cu toţii – bărbaţi, femei, stăpâni, robi, copii şi bătrâni – au început să postească. Ba şi pe animale le-au pus să postească. Iată de ce am spus mai înainte că de mâncarea multă şi de băutură ar trebui să ne temem, nu de post: mâncarea şi băutura au fost aproape să distrugă cetatea, pe când postul a izbăvit-o.

Proorocul Daniel a fost aruncat în groapa leilor, dar pentru că postise, a ieşit nevătămat, ca şi cum ar fi fost aruncat între oi (Dan. 6, 16-23). Dar şi cei trei tineri, care au postit la rândul lor, au fost aruncaţi în foc şi au ieşit de acolo cu trupurile luminoase şi neatinse de flăcări (Dan. 3, 19-27). Dacă focul a fost adevărat, atunci cum de nu i-a ars pe aceşti oameni? Dacă trupurile lor erau adevărate, cum de nu au fost vătămate? Cum? Întreabă postul să-ţi spună. El o să te lămurească în legătură cu această taină, pentru că taină este, cu adevărat, ca trupurile să fie date fiarelor sălbatice sau focului şi să nu păţească nimic. Vezi ce luptă peste fire şi apoi ce biruinţă peste fire? Adu-ţi aminte mereu de puterea postului şi primeşte-l cu sufletul deschis, pentru că este nebunie curată să ne îndepărtăm de el, atunci când şi de colţii leilor fereşte, şi de foc scapă, şi pe diavoli îi îndepărtează, potolind văpaia patimilor, liniştindu-ne gândul şi aducându-ne alte şi alte binefaceri.

„Mi-e frică de post pentru că strică şi slăbeşte trupul”, poate că spui tu. Dar să ştii că pe cât se strică materia omului, pe atât se înnoieşte sufletul său (vezi 2 Cor. 4, 16). Pe de altă parte, dacă vrei să cercetezi bine lucrurile, vei vedea că postul are grijă de sănătatea trupului. Iar dacă nu crezi cuvintele mele, întreabă-i pe doctori, să-ţi zică ei mai bine. Aceştia spun că sănătatea este menţinută prin cumpătare la mâncare, pe când lăcomia duce la tot felul de boli, care distrug trupul.

Aşadar, să nu ne temem să postim, căci postul ne scoate din multe rele. Mai văd oameni care înainte şi după post se îmbuibă cu hrană şi cu băutură, pierzând astfel folosul postului. Este ca şi cum trupul nostru abia şi-ar reveni dintr-o boală şi când ar da să se ridice din pat, cineva l-ar lovi tare cu piciorul şi l-ar îmbolnăvi şi mai tare. Ceva asemănător se întâmplă şi cu sufletul nostru atunci când înainte şi după post nu suntem cumpătaţi.

Dar şi când postim, nu ajunge să ne abţinem de la diferite mâncăruri, ci trebuie să postim şi sufleteşte. Există primejdia ca ţinând posturile rânduite de Biserică, să nu avem nici un folos. Din ce cauză? Pentru că ne ţinem departe de mâncăruri, dar nu ne ţinem departe de păcat; nu mâncăm carne, dar mâncăm sufletele celor săraci; nu ne îmbătăm cu vin, dar ne îmbătăm cu pofte trupeşti; petrecem ziua în post, dar ne uităm la lucruri ruşinoase. În felul acesta, pierdem folo-sul postului. De aceea, postul de mâncare trebuie însoţit de îndepărtarea de orice păcat, de rugăciune şi de luptă duhovnicească. Numai astfel vei aduce jertfă bine-plăcută Domnului şi vei avea mult folos.

2. Rugăciunea sfântului Efrem Sirul din timpul Postului Mare

Dintre toate cântările şi rugăciunile din timpul Postului Mare, o singură scurtă rugăciune poate fi considerată rugăciunea specifică a acestuia. Tradiţia o atribuie unui mare învăţător al vieţii duhovniceşti - Sfântul Efrem Sirul, praznuit pe 28 ianuarie:

Doamne şi Stăpânul vieţii mele,
duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire şi al grăirii în deşert nu mi-l da mie.

Iar duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei, dăruieşte-l mie, robului Tău.

Aşa Doamne, Împărate, dăruieşte-mi ca să-mi văd greşalele mele şi să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin”.

Această rugăciune este citită de două ori la sfârşitul fiecărei slujbe din timpul Postului Mare, de Luni până Vineri (nu Sâmbetele şi Duminicile, deoarece acestea sunt zile de bucurie, Sâmbăta reprezentând ziua Creaţiei, iar Duminica reprezentând Învierea Domnului nostru Iisus Hristos).

3. Rânduielile Postului Mare după Tipicul Ortodox şi Canoanele Ortodoxe :

În acest post nu mâncăm : carne , ouă , brânză. De asemenea postim de peste, vin si untdelemn. Mâncăm deci numai bucate fără unsoare (ULEI), legume si fructe.

MÂNCĂM UNTDELEMN SI DEZLEGĂM LA VIN : Sâmbăta si Duminica , în ziua de 9 Martie de Sfintii 40 de Mucenici, la Buna-Vestire, când aceasta cade în ziua de Joia-Mare sau în Vinerea ori Sâmbăta din Săptămâna Patimilor.

MÂNCĂM PESTE : Buna-Vestire - 25 Martie si în Dumininica Floriilor.
Cu deosebită evlavie se cuvine să postim în săptămâna de la începutul Postului Mare si în săptămâna Patimilor.

Astfel, în săptămâna de la începutul Marelui Post : Luni si Marti se mănâncă numai o dată pe zi - seara - pâine si apă. Iar în săptămâna Patimilor, în afară de Joi când facem două mese se mănâncă la fel, Vineri si Sâmbătă e post desăvârsit.
Bolnavii au voie să mănânce bucate cu untdelemn si să bea vin în Postul Mare. La mesele de miercuri şi vineri se recomandă xerofagia, adică mesele uscate, în care se consumă legume preparate cu apă şi sare, fructe, nuci, pîine şi miere. În practică, scoicile şi caracatiţa sînt permise în zilele de xerofagie.

5 comentarii:

Natalia spunea...

Te rog si eu sa ma ierti, Dumnezeu sa ne ierte!

@irina_sweet_home spunea...

foarte bun articol,multumesc, l-am preluat pe "Femeia ortodoxa"

iti doresc post cu folos!

matuşka Eufemia spunea...

@Natalia: Amin.
@Irina: Multumesc. Post bun si pentru tine!

Alex spunea...

Doamne ajută.
Am descoperit pe net ca primii crestini tineau Postul Pastilor doar Saptamana Mare, imi puteti spun cand ,unde si de cine s-a stabilit postul asa cum este cerut in zilele noastre.
Multumesc si post binecuvantat.
Alex- Oradea

matuşka Eufemia spunea...

Blagosloviti, parinte! Iertare pentru raspunsul intirziat. Nu eu sint cea care va raspunde, ci parintele Cornel sotul meu. Asadar, parintele Alexander Schmemann in cartea "Postul Mare" spune ca doar in secolele IV-V Postul Mare a fost acceptat ca post de 40 de zile de catre toate Bisericile crestine ca o valoare universala pentru toti crestinii. E adevarat ca Postul Mare are la baza o sinteza intre Postul pre-pascal(care dura de la 2 la 7 zile, care varia in functie de zonesi care se referea doar la Saptamina Patimilor) si institutia catehumenilor - care a dus acest post la perioada de 40 de zile. Cele 2 realitati practice liturgice au luat ca model posturile biblice de 40 de zile (postul lui Moise, postul lui Ilie) si postul Mintuitorului Iisus Hristos. De aceea, Postul are 3 dimensiuni: una biblica - se refera la moartea si patimile Mintuitorului Iisus Hristos, una liturgica - ca pregatire a catehumenilor pentru Botez si una spirituala - ca lupta cu ispitele , ca despatimire, ca "traire a vremii fara de pacat " - cum spunea p. nostru Sofronie Saharov. Mai multe detalii puteti gasi la paginile 175- 183 din cartea mai sus mentionata. (Editura Doris, Bucuresti, 1998)De asemenea, mai puteti gasi informatii suplimentare despre evolutia Postului Mare in traditia ortodoxa in cartea p. Macarie Simonopetritul "Triodul explicat" aparuta la Editura Deisis si in "Liturgica generala " a lui Ene Braniste. Post cu folos si cu bucurie!