sfîntul Gherasim de la Iordan

Anul trecut, în această zi, eram încă în pelerinaj în Israel şi vizitam mănăstirea sfîntului Gherasim, ce este situată în mijlocul pustiului Iordanului. Nu am postat fotografiile cu mănăstirea în ziua de cinstire a sfîntului Gherasim, adică în 4 martie, pentru că am vrut să dau ascultare îndemnului părintelui Savatie de a începe prima săptămînă a Marelui Post fără internet.

Viaţa sfîntului Gherasim - Sinaxar, la data de 4 Martie

În această lună, ziua a patra, pomenirea sfântului preacuviosului părintelui nostru Gherasim, cel de la Iordan. Deprinzându-se, încă de copil, cu frica de Dumnezeu, când s-a făcut mai mare sfântul Gherasim a îmbrăcat schima monahală şi s-a dus departe, în adâncul pustiului Tebaidei, pe vremea împăratului Constantin Pogonatul, nepotul lui Eraclie. Acolo a depus atâta luptă pentru virtute şi s-a apropiat atât de mult de Dumnezeu, încât i se supuneau lui şi fiarele cele sălbatice. Astfel, el avea pe lângă sine un leu care îi slujea şi care pe lângă toate celelalte slujbe pe care i le făcea, mai făcea şi pe aceea că ducea la păscut şi aducea înapoi catârul care îi căra sfântului apă. Odată, pe când leul dormea, nişte călători care treceau pe acolo cu cămilele lor, văzând catârul păscând singur, l-au luat şi l-au legat de cămilele lor, pornind mai departe. Spre seară, monahul ce-şi făcea ucenicia pe lângă sfântul Gherasim, văzând că leul vine singur, s-a mâhnit, socotind că leul a mâncat catârul. Şi ducându-se a spus acest lucru sfântului. Iar sfântul Gherasim a poruncit ca mai departe leul să îndeplinească şi slujba catârului. Leul a primit aceasta şi tot timpul, cât catârul a fost ţinut de neguţătorii care-l luaseră, purta vasele cu apă pe spinarea lui şi alergând cât putea de repede, se silea să aducă apă. Dar, s-a întâmplat ca neguţătorii amintiţi, la întoarcere, să apuce pe aceeaşi cale. Când s-au apropiat de râul unde se găsea leul ca să aducă apă, leul văzând şi cunoscând catârul, care urma cămilelor fiind legat de ele, năpustindu-se cu o săritură neaşteptată a înspăimântat pe neguţători şi i-a pus pe fugă. Apoi, apucând catârul de căpăstru, l-a tras după sine, iar catârul a tras după el toate cămilele de care era legat şi care la rândul lor erau legate una de alta, aşa cum este obiceiul, şi le-a adus la chilia sfântului. Apoi bătând cu coada la uşa chiliei, le-a înfăţişat sfântului ca pe un vânat. Văzând aceasta, sfântul Gherasim, zâmbind ucenicului său, a zis: În deşert am grăit rău despre leu; deci, să fie mai departe slobod de slujba pe care o săvârşea şi să se ducă să petreacă după obiceiul său. Atunci leul, plecându-şi capul, ca şi cum ar fi mulţumit sfântului şi-a luat calea către munte. Şi o dată pe săptămână venea şi se apropia de sfânt, plecându-şi capul înaintea lui, ca şi cum i s-ar fi închinat. După ce sfântul Gherasim s-a săvârşit din viaţă, leul a venit din nou să-şi primească binecuvântarea. Dar, negăsind pe sfânt şi aflând de la ucenicul acestuia despre sfârşitul lui şi fiind dus la mormântul sfântului, mai întâi a scos aici nişte mugete uşoare, dar în cele din urmă răcnind cu multă putere, şi-a dat duhul. Astfel măreşte Dumnezeu pe cei ce-L slăvesc pe Dânsul, încât face ca şi fiarele să li se supună celor ce păstrează neîntinat chipul şi asemănarea Sa.

La intrarea în mănăstire, pe lîngă bucuria de a vedea steagul naţional fluturînd alături de alte steaguri din ţările ce au comunităţi ortodoxe, am avut şi privilegiul de a fi întîmpinaţi de părintele stareţ şi de sunetele de clopote şi de toacă. Părinţii vieţuitori în această mănăstire ne-au spus că tradiţia mănăstirii este de a-i întîmpina astfel doar pe pelerinii ortodocşi.

Mănăstirea veche a sfîntului Gherasim a fost distrusă de perşi. Ea a fost reconstruită în secolul XIX de către Patriarhia Ortodoxă din Ierusalim. Mănăstirea se află încă în şantier, deoarece s-au efectuat lucrări de reamenajare şi extindere a întregului ansamblu.

interior - Biserica mare



icoane de închinare cu sfîntul Gherasim

Această icoană o reprezintă pe Prea Sfînta Născătoare de Dumnezeu, care îl hrăneşte cu lapte pe Mîntuitorul Iisus Hristos. Ea se păstrează în paraclisul de la subsol - care este partea cea mai veche a mănăstirii - şi aminteşte de oprirea Maicii Domnului în această grotă pentru a-l alăpta pe Domnul nostru, în drumul spre Egipt.

Mănăstirea văzută dinspre pustiul Iordanului

Prin dragostea şi bunăvoinţa părintelui stareţ am primit blagoslovenia de a fi călăuziţi de un monah român din Mănăstire pentru a ajunge la grota unde a vieţuit şi s-a nevoit cuvioasa maica noastră Maria Egipteanca. În Duminica Sfintei Maria Egipteanca voi posta fotografiile de la grotă. Post bun şi cu roade duhovniceşti!

pustiul Iordanului

Sursa fotografii: comunitatea ortodoxă din care fac parte