Dmitri Belyukin - Spring in Bogolyubovo
Reușita
(sau nereușita) unei parohii este strâns legată de sinergia/cooperarea dintre
preot și credincioși. Succesul unei parohii nu se datorează unei singure
persoane (nici măcar preotului!). Într-o parohie de succes, enoriașii
cooperează unii cu alții, își duc la bun sfârșit obligațiile, contribuie cu ce
pot la trezoreria comună a faptelor, a înțelepciunii și a finanțelor.
Am
lucrat într-un restaurant. Era un loc plăcut cu mâncare bună, cu o ambianță plăcută,
de clasă. Aveam mulți clienți fideli; dar unul dintre ei s-a remarcat. Patronii
l-au numit „clientul de patru stele”. El frecventa des localul. Aducea oamenii
de afaceri aici. Venea la cină cu familia sa. Sărbătorea evenimentele importante
la restaurant. Dădea și bacșiș bun. Era mereu o prezență plăcută, era o plăcere
să-l servești.
Sunt
sigur că realizați încotro ne îndreptăm. Cum ar trebui să fie un „credincios de
patru stele”?
Un credincios de patru stele…
… se roagă. Principalul scop pentru care mergem la Biserică este acela de a-L
cunoaște pe Dumnezeu. Comuniunea cu Iisus Hristos este finalitatea efortului pe
care îl fac creștinii. Trebuie să ne străduim să-L avem pe Dumnezeu tot timpul
în gândurile noastre și pe buzele noastre. Asta înseamnă să te rogi. Un
credincios de patru stele se roagă (singur sau cu familia sa) dimineața, după
ce se trezește, seara înainte de odihnă și înainte de mesele din timpul zilei. Desigur,
el poate să se roage mai mult decât atât, dar nu mai puțin.
… Îl slăvește pe Dumnezeu. Dacă Îl cunoaștem pe
Dumnezeu, Îl slăvim. Suntem creați pentru a-L slăvi. El ne poruncește să facem
acest lucru. De ce? Slăvirea Lui creează unitate și ne hrănește spiritual. Prin
slăvirea Lui ni se relevă cine suntem noi și cine este Dumnezeu. Fiecare om
slăvește pe cineva – fie pe Dumnezeu Adevărat, fie un idol; fiecare idol
nefiind altceva decât imaginea pe care o avem despre noi înșine. Pe Dumnezeu
sau pe mine? Pe cine să slăvesc? Un credincios de patru stele Îl Slăvește pe
Dumnezeu prin participarea la Sfintele Slujbe ce se oficiază la Biserică. Când
nu este imposibil, el participă la Sfânta Liturghie în fiecare duminică, la
fiecare mare Sărbătoare și la cât mai multe zile sfinte.
… se împărtășește cu Sfintele Taine.
Doar pentru că e necesar să îmi mărturisesc păcatele la Sfânta Taină a pocăinței
și să mă împărtășesc cu Dumnezeiasca Euharistie o dată pe an, asta nu înseamnă
că ar trebui să mă împărtășesc cu aceste Sfinte Taine doar o singură dată pe
an. Dacă Sfânta Spovedanie și Sfânta Cuminecătură sunt bune, de ce să nu mă
apropii mai des de ele? Datoria Bisericii (pe lângă altele) este de a săvârși
Sfintele Taine – Sfânta Taină a Botezului, Sfânta Taină a Ungerii cu Sfântul
Mir (Mirungerea), Sfânta Taină a Pocăinței (Spovedania), Sfânta Taină a
Cuminecăturii (Dumnezeiasca Euharistie), Sfânta Taină a Cununiei, Sfânta Taină
a Preoției (Hirotonia) și Sfânta Taină a Maslului (ungerea cu untdelemn a
bolnavilor) - pentru folosul duhovnicesc
al credincioșilor. Un credincios de patru stele trăiește o viață
sacramentală: se spovedește și se împărtășește cât mai des cu putință, se
căsătorește și este înmormântat în rânduiala Bisericii, își botează copii etc.
… susține financiar parohia din care face parte.
Dacă Biserica nu poate plăti facturile, ea nu poate „să rămână deschisă”. Dacă
nu există bani - de pildă, pentru a duce la bun sfârșit munca începută sau
pentru a educa copiii - ea „va muri”. Un credincios de patru stele susține
financiar parohia de care aparține cu aceeași seriozitate de care dovadă când își
plătește propriile taxe. Nu îți plătești taxele, mergi în închisoare. Nu îți
susții parohia, mergi în ….
… îi ajută pe cei nevoiași. La Judecata de Apoi Mântuitorul
Iisus Hristos ne va întreba pe fiecare dintre noi: „M-ai hrănit? M-ai îmbrăcat?
M-ai vizitat când am fost bolnav?” etc. (Matei, 26:36). Toate acțiunile noastre
„religioase” trebuie făcute în scop caritabil pentru ajutorarea celor
suferinzi, celor bolnavi, celor săraci. Atât în Epistola Întâi a Sfântului
Apostol Ioan, cât și în Epistola Sobornicească a Sfântului Apostol Iacov, acest
aspect este pus în evidență. Un credincios de patru stele își dăruiește
întreaga viața Lui Dumnezeu - nu doar
două ore, duminica dimineața, când participă la Sfânta Liturghie (în caz că
participă!). Acest lucru presupune să împartă din bunăstarea lui și cu cei
iubiți de Dumnezeu – cu cei săraci/nevoiași.
… îi respectă pe cei mai mari decât el.
Zilele în care bărbații deveneau preoții deoarece doreau să aibă o poziție în
societate au apus. Nici oamenii care se alătură consiliului parohial nu fac
acest lucru pentru că își doresc faimă sau bogăție. Măcar atât am putea face și
noi, să-i respectăm pe cei care conduc comunitățile din care facem parte. Chiar
și atunci când nu suntem de acord cu ei, trebuie să îi respectăm. Nu sunt
perfecți – dar nici noi nu suntem. Un credincios de patru stele vorbește
întotdeauna respectuos cu și despre paroh, cu și despre cei care conduc
Biserica. Să ne reamintim cuvintele lui Abraham Lincoln: „Nimeni nu ar trebui
să critice, cu excepția celor care vor să ajute.”
… îi respectă pe ceilalți enoriași. Am
auzit odată o ghicitoare îngrozitoare: „Ce se întâmplă când un enoriaș este
rănit (spiritual, emoțional sau personal)?”. Răspunsul este: „O persoană din
parohie îl rănește și mai tare”. Este o ghicitoare oribilă pentru că de multe
ori ea se adeverește. Cât de des auzim oamenii răspândind bârfe răutăcioase,
sau bucurându-se de problemele „fraților și surorilor întru Hristos”? Un
credincios de patru stele nu bârfește, nu justifică acțiunile celorlalți
într-un mod plin de răutate, nu încearcă să se ridice pe el trăgând alte
persoane în jos. Dacă ne iubim unii pe alții, trebuie să vorbim frumos despre
fiecare persoană și să ne ajutăm între noi când avem nevoie.
… postește. O veche zicală spune: „viața
spirituală începe din stomac”. A posti este o dovadă a obedienței noastre față
de Biserică; a posti însemnă a lega unitatea de comunitate (de pildă, îi putem
observa pe evrei sau pe musulmani); postul întărește disciplina (care presupune
auto-disciplină); postul aduce binecuvântarea Lui Dumnezeu asupra noastră. Credinciosul
de patru stele își oferă masa Domnului. Modul în care postim poate să difere
câteodată, în funcție de anumite circumstanțe personale, de anumite nevoi
fizice sau în funcție de diferite boli. Dar dacă dorim să fim aproape de
Dumnezeu, dacă suntem ascultători față de Dumnezeu și față de Biserică, vom
posti așa cum este rânduiala dată de Învățăturile Apostolilor și de Biserică.
… muncește pentru parohia de care aparține.
Pentru ca o parohie să funcționeze așa cum trebuie, sunt multe de făcut: a
cânta în strană, a face parte din consiliul parohial, a preda cateheză, a
vizita bolnavii, a găti, a lucra cu tinerii, a pregăti predica, a organiza
evenimentele sociale, a tăia iarba, a vopsi zidurile, a pregăti chitanțele, a
plăti facturile etc., etc., etc. Dumnezeu ne-a binecuvântat pe fiecare cu
diferite talente care pot fi folosite pentru dezvoltarea și bunăstarea
parohiei. Un credincios de patru stele își oferă talentele și abilitățile Lui
Dumnezeu și parohiei.
… citește Sfânta Scriptură. Sfânta Scriptură
reprezintă Cuvântul Lui Dumnezeu adresat nouă. Pentru a citi cu folos Sfânta
Scriptură, singura condiție necesară este de a pune în practică Cuvântul
Domnului. A citi din Biblie doar pentru a discuta despre ce am citit, sau chiar
mai rău, a discuta despre Biblie fără să o fi citit, nu ne va ajuta să ne
apropiem de Dumnezeu – de fapt, se poate întâmpla chiar invers. Un
credincios de patru stele citește din Sfânta Scriptură în fiecare zi: un
capitol din Sfânta Evanghelie, un alt capitol din altă Carte a Noului Testament
și din Psaltire – acestea reprezentând lectura minimă pe care o poate face un
credincios.
… își asumă responsabilitatea pentru sufletele copiilor lui.
Oamenii își trimit des copii la școlii „religioase” - catolice sau protestante
- și își dau seama că nu au nevoie să îi trimită la orele de cateheză
organizate de Biserică. Dacă ne trimitem copiii la școli care nu sunt
ortodoxe, aceștia nu vor învăța credința Ortodoxă. Fiecare copil din parohie ar
trebui să participe la lecțiile de religie oferite de Biserică; de asemenea,
copiii trebuie să fie învățați cum să se roage acasă și se cuvine ca părinții
să aibă o viață creștină profundă și autentică pentru a fi exemple copiilor lor.
Credinciosul de patru stele se asigură că copii și tinerii parohiei primesc o
educație Ortodoxă solidă – oferită de către părinți (sau alți membri ai
familiei), de către cler, de către membrii instruiți ai Bisericii și prin
participarea la viața liturgică a parohiei.
… cercetează necontenit învățăturile credinței. Un
proverb ucrainean spune că: „Un om trebuie să-și petreacă întreaga viața
învățând pentru a putea muri ignorant.” Orele de studiu a Sfintei Scripturi,
seminariile pe teme religioase, reflecțiile spirituale, orele de religie pentru
adulți ar trebui să facă parte din viața fiecărui adult creștin la fel cum cei
care muncesc - profesori, doctori, mecanici etc. – participă la programele de
dezvoltare profesională și seminarii. Cei care fac parte din consiliile parohiale
ar trebui să se străduiască dublu. Un credincios de patru stele ia parte, pe
cât e posibil, la fiecare cateheză, seminar, reflecție și clase de religie
pentru adulți. Când oamenii se îndrăgostesc vor să afle totul despre persoana
iubită. Dacă Îl iubesc pe Dumnezeu, vreau să învăț cât mai multe despre El.
Ce te oprește să devii și tu un credincios de patru stele?
Traducere din limba engleză de
Diana Corina Aldea după:
http://charmingthebirdsfromthetrees.blogspot.ro/2013/08/a-four-star-parishioner.html
