Se afișează postările cu eticheta posturi de peste an. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta posturi de peste an. Afișați toate postările

duminică, 8 martie 2015

Alexandra Kollontai, „mâncătoarea de bărbaţi“ care promova sexul fără limite în dauna familiei, bolşevica aflată la originea sărbătorii de 8 Martie de Cezar Padurariu


Celebrarea Zilei Internaţionale a Femeii pe data de 8 martie a fost instituită de Vladimir Ilici Lenin în 1917, la sugestia uneia dintre cele mai influente personaje din Partidul Bolşevic, Alexandra Kollontai. 

 Alexandra Kollontai (1872-1952) a rămas în istorie drept cea care l-a convins pe liderul comunist Vladimir Ilici Lenin să instituie, imediat după preluarea puterii, în 1917, data de 8 Martie pentru celebrarea Zielei Internaţionale a Femeii. S-a întâmplat după o grevă susţinută de femeile din Sankt Petersburg, care cereau încheierea Primului Război Mondial, sfârşitul raţionalizării alimentelor şi abolirea dinastiei ţariste.
 Kollontai s-a remarcat cu mult timp înainte drept o membră de nădejde a partidului şi a reuşit să intre în graţiile lui Lenin, pe care l-a influenţat cu ideile sale legate de revoluţia sexuală a femeilor. Alexandra Kollontai este autoarea unei teorii celebre, intitulate a "paharului de apă", expusă într-o povestioară scrisă de ea cu titlul "Iubirile a trei generaţii". Esenţa teoriei este că satisfacerea dorinţei sexuale trebuie să fie la fel de simplă precum a bea un pahar cu apă. Personajul principal al eseului, Zhenya, o tânără de 18 ani membră a Komsomolului (Uniunea Tineretului Comunist) şi reprezentantă a curentului "noua femeie", răspândit printre tinerele comuniste, crede că sexul nu trebuie să aibă nicio legătură cu iubirea. Zhenya trăieşte cu doi bărbaţi, rămâne însărcinată cu unul dintre ei, dar nu o interesează cu care. 
"O mâncătoare de bărbaţi (aproape literalmente)" 
Potrivit unor cercetători, Alexandra Kollontai poate fi suspectată de nimfomanie. "Lenin încurajase revoluţia sexuală promovată de Aleksandra Kollontai, o mâncătoare de bărbaţi (aproape literalemente), scriitoare şi prima femeie-ambasador, care prona amorul liber şi sexul fără limită pentru a distruge bazele familiei, odioasă instituţie burgheză. (O simplă privire de-a Aleksandrei Kollontai putea muia genunchii unui bărbat mai eficace decât o vizită a NKVD-ului.)", susţine scriitorul şi publicistul ieşean Dan Alexe pe blogul personal cabalinkabul.wordpress.com.

Alexe aduce în discuţie un roman scris în stilul realismului socialist, care reflectă schimbările aduse de revoluţia sexuală promovată de Lenin şi Kollontai: "Orgiile prin fabrici s-au încheiat după moartea lui Lenin şi preluarea puterii de către pudicul ascet alcoolic şi fost seminarist Stalin, mai interesat de alcool şi torturi decât de femei. Abia în acest context poate fi inţeles halucinantul roman al lui Gladkov Cimentul (1925), romanul perfect al realismului socialist, unde personajul Gleb Ciumalov vine de pe front şi descoperă că nevastă-sa, in loc să i se arunce in braţe, are idei de egalitate sexuală. Nu doar egalitate intre sexe, dar se sugerează că femeia vrea mult sex, cu oricine, acolo la fabrică, unde nimeni nu prea mai pofteşte să muncească". 
După ce bolşevicii au preluat puterea în Rusia, în 1917, Alexandra Kollontai a fost numită Comisar al Poporului pentru Bunăstarea Socială. 
A fost cea mai influentă femeie din Sovietul Suprem până la începutul deceniului al treilea, când a criticat făţiş acţiuni ale Partidului Comunist. Din acest motiv, Lenin a decis s-o treacă pe linie moartă, cu un post de ambasador în Norvegia, ocupat începând cu 1923. A mai servit apoi ca ambasador în Mexic şi Suedia. 
Ziua Internaţională a Femeii a fost sărbătorită pentru prima dată în 1909, la date din calendar care au variat până în 1917.
SurSa: adevarul.ro

duminică, 21 decembrie 2014

29 - 40

Dragii mei,
găsiți mai jos ultimele întrebări din Post și răspunsurile mele.

29 - Cine este Părintele Bisericii preferat?

Sfântul Ioan Gură de Aur, din nou.
http://www.ioanguradeaur.ro/




30 - Care este grupul psaltic preferat?

Nu mă pot hotărî între Tronos și maicile de la Diaconești.

http://psaltiicatedraleipatriarhale.wordpress.com/

https://www.youtube.com/watch?v=8BKjGe6X2CE


31 - Cine este iconarul preferat?

Teofan Grecul, ”iconarul celor nevăzute”
http://www.crestinortodox.ro/religie/teofan-grecul-iconarul-celor-nevazute-98774.html




32 - Ce înseamnă Ortodoxia pentru tine?

Viață - prietenii știu de ce (-;


33 - Cum ai descrie relația ta cu Dumnezeu?

Cu cuvintele: Dragoste, Nădejde, Credință.


34 - Cum ai descrie relația ta cu Prea Sfânta Născătoare de Dumnezeu?

Iubire, mamă, grijă, bucurie, ajutor, ocrotire.


35 -  Ce poziție ai față de ecumenism?
Sunt pentru un ecumenism ortodox.
http://ortodoxiesiviata.blogspot.ro/2008/10/spre-un-ecumenism-ortodox-preot-dr.html
36 - Care este ultima carte cu conținut teologic ortodox pe care ai citit-o?

Sindromul ”CESĂFAC”. CUm să-ți alegi calea în viață în funcție de darurile pe care ți le-a dat Dumnezeu - Ieromonah Savatie Baștovoi




37 - Câte icoane ai?
Muuuuuulte. Iată colțișorul meu preferat:



38 - Care este albumul de artă ortodoxă preferat?





39 - Care este colinda preferată?

Colind Dumnezeiesc
https://www.youtube.com/watch?v=h9YazaFc8IQ


40 - Care este cartea ortodoxă preferată?




http://www.librariasophia.ro/carti-Viata-si-lucrarile-Parintelui-Serafim-Rose-Damaschin-ierom-so-3.html

joi, 11 decembrie 2014

Zilele 23, 24, 25, 26, 27, 28

Iertare că am lipsit cu întrebările zilele astea. Nădăjduiesc că v-a fost dor de călătoria noastră întrebătoare prin Post și postez mai jos întrebările:

23. Cine este Evanghelistul preferat?
24. Cine este Apostolul preferat?
25. Care este postul de radio/tv ortodox preferat?
26. Care este/sunt blogurile ortodoxe preferate?
27. Care este ziarul ortodox preferat?
28. Care este personalitatea ortodoxă preferată?

Răspunsurile mele:
23. Sfântul Evanghelist Ioan.



24. Bineînțeles că Sfântul Apostol Toma (-:



25. Trinitas și http://www.e-radio.gr/Ecclesia-tis-Ellados-895-Athens-i111/live

26. Theologia. wordpress.com
 https://theologhia.wordpress.com/

27. Apostolat în Țara Făgărașului
http://apostolatintarafagarasului.blogspot.ro/

28. Tom Hanks



http://en.wikipedia.org/wiki/Tom_Hanks#cite_note-mattingly-14
Hanks is a convert to the Greek Orthodox Church.Hanks said, "I must say that when I go to church—and I do go to church—I ponder the mystery. I meditate on the 'why?' of 'why people are as they are' and 'why bad things happen to good people,' and 'why good things happen to bad people'... The mystery is what I think it is, almost, the grand unifying theory of mankind."

joi, 4 decembrie 2014

20, 21, 22

Ziua 20
”Care este Sfânta Liturghie preferată?”


http://liturghier.org/

Ziua 21
”Cine este Arhanghelul preferat?”




Ziua 22
”V-ați gândit vreodată să deveniți monah/monahie?”




Răspunsurile mele:

  • Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur;
  • Arhanghelul Gabriel pentru Vestea Bună pe care a dus-o Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu;
  • Da.

marți, 2 decembrie 2014

18,19

Zilele 18 și 19 din Post. 
Iată întrebările:

- ”Care este Troparul preferat?”
- ”Care este slujba preferată?”


Răspunsurile mele:
Troparul Sfântului Dimitrie 

și 

Sfânta Liturghie

sâmbătă, 29 noiembrie 2014

15, 16, 17

A 15- zi de Post.
Întrebarea de astăzi, ziua de prăznuire a Părintelui nostru, Arsenie de la Prislop:
"Care este citatul preferat dintr-un Sfânt/Cuvios Părinte?"
Răspunsul meu:
Părintele Arsenie Boca - "Eu nu vă dau neapărat canoane, mătănii, rugăciuni și post, ci vă îndemn să vă schimbați purtările şi să- I mulțumiți lui Dumnezeu pentru crucea pe care v-a dat-o. Vreau să schimb lacrimile voastre în bucurie, căci mulțumind lui Dumnezeu de toate durerile şi schimbându-vă purtările, vă veți bucura".


Ziua a 16 - a și întrebarea de astăzi:
”Cine este arhiereul preferat?”
Răspunsul meu:
ÎPS Părinte Teofan

Ziua a 17 - a și întrebarea:
”Cine este/sunt călugărul/ maica preferat/preferată?”

Răspunsul meu:
Părintele Savatie și Maica Siluana
 



joi, 27 noiembrie 2014

13, 14

Întrebarea zilei de Post 13:
”Care este ziua preferată din Săptămâna Mare/ Săptămâna patimilor Domnului?”

Răspunsul meu: Miercurea Mare
http://www.calauzaortodoxa.ro/calauza/mari-duhovnici/saptamana-patimilor-semnificatia-fiecarei-zile-din-saptamana/

 Întrebarea 14:
”Cât de des vă împărtășiți cu Sfânta Împărtășanie/ Trupul și Sângele Mântuitorului Iisus Hristos”?



Răspunsul meu: ori de câte ori simt nevoia să-mi curăț răutatea din inimă și din minte.

marți, 25 noiembrie 2014

luni, 24 noiembrie 2014

11

Ziua a 11-a de Post.
Întrebarea de astăzi este:
”Împărtășiți-ne o fotografie cu Biserica preferată/ Biserica din comunitatea eclezială din care faceți parte”.

Răspunsul meu: nu pot să mă hotărăsc doar pentru o singură fotografie cu Biserica mea. Fotografiile aparțin lui Teodor S., căruia îi mulțumesc pentru profesionalism! Și sunt și de sezon (-:






duminică, 23 noiembrie 2014

09 și 10 merg împreună, că e sfârșit de săptămână (-:

Întrebările pentru zilele 09 și 10 de Post sunt:

09 - ”Care este rugăciunea preferată?”



Răspunsul meu: Paraclisul Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu.
http://doarortodox.ro/2011/04/11/paraclisul-maicii-domnului/


10 - ”Care este Psalmul preferat?”



Răspunsul meu: Psalmul 115.
http://www.crestinortodox.ro/biblia/Psalmii/PSALMUL-115-Aliluia/

vineri, 21 noiembrie 2014

08

A opta zi de Post, a opta întrebare:
”Care este mănăstirea ortodoxă preferată?”

Răspunsul meu: Mănăstirea Sfinților Ioan Botezătorul și Siluan, Essex, Marea Britanie



SursE FotO:
rafailnoica.wordpress.com
viatalatara.wordpress.com

joi, 20 noiembrie 2014

Întrebări și răspunsuri despre Ortodoxie

Doamne ajută!

A trecut deja o săptămână de Post, cu încercări, cu bucurii, cu de toate.
Aș dori să vă invit să răspundeți la câteva întrebări, ce au scopul de a ne ajuta să ne definim credința ortodoxă și să ne-o mărturisim. Fiecare zi din Post va avea o întrebare.
Atât întrebările, cât și răspunsurile voastre vor dovedi cât de frumoasă, bogată și puternică este Ortodoxia.

Iată întrebările:

 Ziua întâi din Post și prima întrebare:
”Cine este Sfântul/Sfânta preferat/preferată?”

Răspunsul meu este: Sfânta Eufimia


 Ziua a doua din Post și a doua întrebare:
”Care este Sărbătoarea preferată?”

Răspunsul meu: Învierea Domnului


Ziua a treia din Post și a treia întrebare:
”Care este versetul preferat din Biblie?”

Răspunsul meu:
” 3. Podoaba voastră să nu fie cea din afară: împletirea părului, podoabele de aur și îmbrăcarea hainelor scumpe,
4. Ci să fie omul cel tainic al inimii, întru nestricăcioasa podoabă a duhului blând și liniștit, care este de mare preț înaintea lui Dumnezeu”. (Întâia Epistolă Sobornicească a Sfântului Apostol Petru, 3:3-4)

 Ziua a patra din Post și a patra întrebare:
”Care este icoana preferată cu Mântuitorul Iisus Hristos?”

Răspunsul meu: icoana cu Mântuitorul de la Mănăstirea Sfânta Ecaterina, Sinai, Egipt


 Ziua a cincea, a cincea întrebare:
”Care este icoana preferată cu Prea Sfânta Născătoare de Dumnezeu?”

Răspunsul meu: icoana ”Dulcea sărutare” de la Mănăstirea Filoteu, Muntele Athos


Ziua a șasea, a șasea întrebare:
”Cât de des spui Rugăciunea lui Iisus/Rugăciunea inimii cu metanierul?”

Răspunsul meu: zilnic spun Rugăciunea, cu metanierul mai rar

 Ziua a șaptea, a șaptea întrebare:
”Care este locul preferat unde mergi în pelerinaj?”

Răspunsul meu: în Grecia și la mormântul Părintelui Arsenie, la Mănăstirea Prislop


Mâine urmează întrebarea a opta.

Post  cu pace în continuare!

sâmbătă, 5 aprilie 2014

Duminica Sfintei Maria Egipteana , Postul Mare, 2014


FotO: Teodor S.


LITURGHIE de Simona Ciurdar

Liturghie, albastru fagure de miere
Liturghie, sfânt izvor de argint
Liturghie, chemare tainică de primăvară
Liturghie, floare de Soare
Liturghie, dor de nemurire
Liturghie. scară spre Cer
Liturghie, dalb porumbel de mister

joi, 6 martie 2014

Părintele Teofil: Oameni și flori

Am bucuria să vă anunț că a fost creat un blog în memoria Părintelui TEOFIL:
http://parinteleteofil.wordpress.com/
Mulțumesc celor care se ostenesc pentru ca scrierile Părintelui să fie transmise către inimile și mințile noastre!
De vă e dor de Părintele, vizitați blogul. Sau citiți rîndurile de mai jos.
Post cu pace și cu sănătate!
mat.E.
(…) De ziua mea, am primit multe flori. Unii dintre credincioşii care s-au gândit la mine au soco­tit că îşi pot arăta simţămintele lor calde şi limpezi pentru mine prin flori. Se obişnuieşte ca la o împrejurare de felul acesta să se ofere flori. (…) Floarea este ceva ce ne aduce aminte de frumuseţe. Cel care oferă floarea oferă ceva din frumuseţea sufletului său şi vrea să înfrumuseţeze, să adauge ceva la frumuse­ţea celui care primeşte floarea, celui care primeşte flori.
De fiecare dată când am primit o floare sau mai multe flori de ziua mea sau cu alte prilejuri, m-am gândit să le ducem înaintea lui Dumnezeu. (…) Lui Dumnezeu I se cuvine tot ce este frumos, tot ce este bun în această lume, pentru că „toată darea cea bună şi tot darul desăvârşit de sus este, pogorând de la Părintele luminilor” (lacob 1, 17). Asta o ştim de la Sfântul Apostol lacob, a scris-o el în Epistola sa Sobornicească, dar o rostim şi noi în rugăciune, la fiecare Sfântă Liturghie, în Rugăciunea Amvonului când, adresându-ne lui Dumnezeu, zicem: „Toată darea cea bună şi tot darul desăvârşit de sus este, pogorând de la Tine, Părintele luminilor”.
Florile au darul lor. Florile sunt ceva ce nu poate fi comparat cu altceva. E ceva unic, o floare e ceva unic. Şi asta ne aduce aminte nouă că şi noi suntem ceva unic în lumea aceasta (…) Aşa că este o legătură între flori şi noi. Florile sunt unice prin rosturile lor de a înfrumuseţa lumea aceasta, pământul acesta. Şi aşa sun­tem şi noi. Şi noi avem destinaţia aceasta de la Dumne­zeu, să înfrumuseţăm pământul. Să aducem ceva din cer pe pământ. Să înmulţim ceea ce este frumos. Să înflorim şi noi ca florile. Să înflorim aşa cum înfloresc florile, fără să ştie pentru cine înfloresc. O floare, prin firea ei, înflo­reşte. Există prin firea ei. Ea nu are cum să gândească, să se realizeze pe sine, ca să fie pentru cineva anume. Şi, bineînţeles, pentru că vine de la Dumnezeu, pentru că Dumnezeu face tot ce e frumos în lumea aceasta, floarea adaugă ceva la frumuseţea lumii şi, mai ales, îi desfată pe cei la care ajunge (…)
Este o floare care odinioară se numea Floarea Regi­nei, poate se numeşte şi acuma de către mulţi, iar într-o vreme se numea Floare de Colţ. E acelaşi lucru. Ea creşte pe munte. Creşte în locuri la care se ajunge greu şi, de aceea, este ceva ce se vede de către puţini şi s-ar putea întâmpla să nu ajungă nimeni la Floarea de Colţ, la Floarea Reginei, în anumite locuri, şi ea totuşi înfloreşte, pentru că e în firea ei să înflorească, pentru că aşa a lăsat-o
Dum­nezeu. Iar când ajunge cineva totuşi la ea, înseamnă că a înflorit şi pentru acela care o vede şi care o culege. Aşa trebuie să fim şi noi. Fiind noi ceva unic, trebuie să avem şi noi ceva din gingăşia florii. De altfel şi florile sunt de mai multe feluri. Gândiţi-vă la un bujor, de pildă, e aşa, cu o floare mare, o floare mirositoare, plăcută, parcă ar vrea să spună ceva despre măreţia lui Dumnezeu prin mărimea ei, prin mirosul ei. Sunt, însă, şi flori plăpânde. Gândiţi-vă, de exemplu, la ghiocei, la brânduşi, la muscele, gândiţi-vă la viorele. Cât sunt de plăpânde, cât sunt de mici şi totuşi, cât de minunat miros. Şi mai ales în buchet, când aduni mai multe la un loc, au un miros mai puternic. Te desfată! Pen­tru că aşa a vrut Dumnezeu. Ei, dacă noi ne asemănăm cu florile, şi noi trebuie să fim aşa. Şi noi trebuie să aducem ceva nou în lumea aceasta, ceva care să se realizeze prin noi. Să oferim oamenilor din jurul nostru ceva din ceea ce purtăm sau am putea să purtăm în sufletul nostru. Florile aduc bucurie. Să aducem şi noi bucurie. Florile aduc gin­găşie. Să aducem şi noi gingăşie. Florile cele plăpânde ne îndeamnă cumva la smerenie. Să avem şi noi smere­nie. Florile care sunt mai mari spun ceva despre măreţia lui Dumnezeu. Să spunem şi noi ceva despre măreţia lui Dumnezeu. Florile mirositoare îşi revarsă mirosul. Să avem şi noi miros de bună mireasmă duhovniceacă. Să ofe­rim ceva din sufletul nostru când, cu darul lui Dumnezeu, putem să oferim şi florile pe care le-am primit de la alţii, şi le aducem lui Dumnezeu şi zicem cumva, ca la Sfînta Liturghie: Doamne, îţi aduc ale Tale dintru ale Tale. De ce? Pentru că ceea ce ofer eu, ceea ce-Ţi ofer eu Ţie, acum, Tu mi-ai dat. Floarea nu-i creată de mine. Mi-au dat-o prie­tenii mei. Mi-au dat-o cei care mă iubesc. Floarea aceasta mi-au dat-o cei care mă cinstesc. Şi eu, Doamne, le-am primit pe toate acestea şi acum Ţi le ofer Ţie, odată cu sufletul meu, odată cu inima mea. Primeşte-le pe ele cum m-ai primi pe mine (Epistola către Filimon)… să înfloresc şi eu ca florile pentru cei din jurul meu, să aduc şi eu un spor de bucurie, un spor de mulţumire, să nu fiu ca buruienile pe care le smulg oamenii pentru că n-au treabă cu ele, ci să fiu ca florile pe care le iubesc oamenii, pe care le oferă oamenii, pe care le primesc oamenii, pe care le sădesc oamenii, pe care le seamănă oamenii, ca să fie mai multă bucurie, ca să fie mai multă frumuseţe în lumea aceasta.

Astfel de gânduri mi-au venit în minte acum când ne pregătim pentru Sfânta Spovedanie şi când ar trebui să spunem dacă suntem ca florile, dacă oferim ceva pentru binele altora, când ar trebui să spunem dacă suntem deli­caţi, dacă suntem sau nu suntem gingaşi, când ar trebui să spunem dacă înmulţim binele sau nu-l înmulţim, dacă avem conştiinţa că am putea să fim sau chiar suntem ca florile şi, din această situaţie, să aducem mai mult bine în lumea aceasta. Pentru că am fost creaţi ca să înmulţim binele, am fost creaţi ca să fim şi noi ca florile, bineînţeles oameni fiind şi nu numai flori, am fost creaţi ca să învăţăm de la flori să fim curaţi, să fim luminaţi, am fost creaţi să ne bucurăm de ceea ce oferă Dumnezeu în lumea aceasta prin florile care cresc, dar şi prin ceea ce aducem noi, din sufletul nostru, spre mărirea lui Dumnezeu, aşa cum aduc florile, şi spre desfătarea noastră. Amin.
(Oameni şi flori, Arhimandritul Teofil Părăian, selecţii din vol. Gândiţi frumos, Ed.Teognost, Cluj-Napoca 2006)
SursA: http://parinteleteofil.wordpress.com/2014/03/03/oameni-si-flori/

marți, 4 martie 2014

Sfântul Andrei Criteanul


Sfântul părintele nostru Andrei Criteanul (sec. VII-VIII) s-a născut la Damasc, într-o familie de creştini. Până la vârsta de 7 ani băiatul nu a vorbit deloc, dar după ce s-a împărtăşit cu Sfintele Taine a primit darul vorbirii. Apoi a studiat Sfânta Scriptură şiTeologia, devenind arhiepiscop de Creta. Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face pe 4 iulie.
Numele Sfântului Andrei Criteanul este unul cunoscut în literatura bisericească, ocupând „un loc de vază în istoria literaturii greceşti din perioada bizantină” legat fiind şi de apariţia unei noi forme a literaturii patristice – canonul, el fiind primul alcătuitor de canoane.Viaţa Sfântului Andrei Criteanul – mistagogul pocăinţei
Demersul de a creiona pe scurt viaţa Sfântului Andrei Criteanul este unul deosebit de greu. Diferitele materiale aghiografice pe care le deţinem îi plasează diferit fie anii naşterii (între cca. 635/645 - 660), fie anii morţii (713-740). Informaţiile care ne-au parvenit, referitoare la activitatea sa, sunt fie contradictorii, fie incomplete. Metodologia cercetării se bazează pe o analiză obiectivă şi profundă a tuturor izvoarelor existente la care se adaugă ca o „încununare” literatura secundară care confirmă sau infirmă unele ipoteze, ce au fost schiţate în jurul bio-bibliografiei Sfântului Andrei Criteanul. Am căutat o distanţare faţă de acele izvoare sau studii aghiografice care încearcă să susţină anumite idei preconcepute sau de acele studii care forţează prea mult unele ipoteze. Izvoare importante care se pot adăuga pentru cunoaşterea vieţii Sfântului Andrei Criteanul sunt şi sinaxarele bisericeşti alături de troparele închinate în cinstea Sfântului Andrei Criteanul, atât cele din Minei cât şi cele din Canonul cel Mare.
În limba greacă, s-au redactat destul de multe lucrări care analizează cronologic viaţa Sfântului Andrei Criteanul. Una din aceste lucrări ne-a parvenit şi nouă. Este vorba de lucrarea arhimandritului Simeon Koutsas: Plânsul lui Adam. Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul, lucrare deosebit de importantă prin cantitatea informaţiilor oferite şi prin comentariul la fiecare tropar al Canonului.
Anumite traduceri din Chronographia Theophanus (tomul 108) care îl pune uneori în lumină negativă pe autorul Canonului, vor fi preluate după studiul tradus din limba rusă a Pr. Arcadie Vinogradov: Viaţa Sfântului Andrei Criteanul, arhiepiscop şi mitropolit al Cretei. Schiţă biografică.
Conform biografiei greceşti, Sfântului Andrei Criteanul s-a născut în jurul anului 660, în localitatea Damasc, din părinţi iubitori de Dumnezeu, Gheorghe şi Grigoria. Tradiţia ne spune că până la vârsta de 7 ani a fost mut, iar darul vorbirii l-a primit atunci când s-a împărtăşit pentru prima oară cu Dumnezeieştile Taine. Studiile şi le-a realizat în localitatea natală, făcându-se „îndrăgitor fierbinte al adevărului şi al dumnezeieştii înţelepciuni”. La vârsta de 14-15 ani, după vizita făcută la Locurile Sfinte , cere părinţilor să-l afierosească Domnului. Astfel, de tânăr Sfântul Andrei va fi îmbrăcat în chipul monahicesc la mănăstirea Sfântului Sava, de lângă Ierusalim şi apoi la Sfânta Înviere. Se pare că aici şi-ar fi redactat cea mai mare parte a operei sale, inclusiv opera sa fundamentală Canonul cel Mare. Tot aici la Ierusalim, va fi ales de către Teodor secretar pe lângă locţiitorul scaunului patriarhal, lăsându-i-se apoi în grijă copiii orfani. Prin adâncirea vieţii sale duhovniceşti, prin cultura teologică, prin darurile sale speciale şi prin faptul că va deveni reprezentativ în Ierusalim, el va purta denumirea de „Ierusalimiteanul”.
Când erezia monotelită – care considera că în Iisus Hristos nu a existat şi o voinţă umană, ci numai una divină – s-a extins, a fost absolut necesar ca Părinţii Bisericii să se întâlnească pentru a combate erezia. Sinodul VI Ecumenic din Constantinopol (681), sub conducerea împăratului bizantinConstantin al IV-lea Pogonatul (668-685) a luat în discuţie şi a combătut această erezie. Teodor, vicarul patriarhal al Patriarhiei de Ierusalim, neputând participa la întrunirile Sinodului a trimis pe tânărul Andrei, împreună cu alţi doi monahi, ca reprezentanţi direcţi ai patriarhiei de Ierusalim. Rolul Sfântului Andrei la Sinodul VI Ecumenic nu a fost unul important, chiar dacă s-ar vrea să i se acorde o importanţă majoră. El a fost mai mult un „ajutor” pe lângă cel care a luat cuvântul în Sinod şi a semnat actele Sinodului VI Ecumenic ca reprezentant oficial: „Gheorghe, smeritul presbiter şi deţinătorul locului iubitului de Dumnezeu, presbiter şi păstrătorul scaunului apostolic al Sfântului oraş al lui Hristos Dumnezeu lui nostru, Ierusalim, a iscălit …”. Rolul său redus la Sinodul VI Ecumenic se datorează faptului că nu era în rândul clericilor, fiind doar un simplu monah, el nu a putut lua cuvântul, la acestea adăugându-se şi lipsa semnăturii sale din actele oficiale.
A rămas oare Sfântul Andrei Criteanul în Constantinopol după terminarea Sinodului VI Ecumenic? Răspunsul nostru poate fi considerat doar o ipoteză, dacă am lua în considerare informaţiile care ne precizează că a plecat de la Ierusalim la Constantinopol „cu treburi” pe la 685. Este posibil, totuşi, ca după Sinodul din 681 să se fi întors la Ierusalim, sa-i fi prezentat lui Teodor hotărârile Sinodului şi apoi să fi fost trimis într-o delegaţie din nou în Constantinopol, prin 685 ca să-i transmită împăratului bizantin Constantin al IV-lea Pogonatul adeziunea Bisericii de la Ierusalim faţă de hotărârile Sinodului Ecumenic cu privire la erezia monotelită sau pentru a-i transmite felicitările Bisericii din Ierusalim pentru modul în care s-au desfăşurat întrunirile acestuia şi pentru că a susţinut Sinodul. Ceea ce este cert e faptul că după 685 îl întâlnim în Constantinopol, hirotonit aici diacon - probabil pe seama bisericii Sfânta Sofia - fapt datorat şi calităţilor sale oratoriceşti. Aici la Constantinopol se dedică totalmente îngrijirii bătrânilor şi a orfanilor (orphanotropos). Probabil a slujit o perioadă de timp la Sfânta Sofia unde se remarcă prin „predica faptei şi cateheza înţelepciunii”, cântând pentru prima oară şi opera sa fundamentală – Canonul cel Mare, iar de aici va fi preluat de Biserica din Alexandria, Antiohia, Ierusalim şi apoi în întreg Imperiul bizantin. Nu ştim când şi unde a fost hirotonit preot. Datorită vieţii sale curate şi vrednice de numele de creştin, datorită devotamentului şi dragostei profunde pentru Biserica lui Hristos şi pentru semeni a fost ales pe la 710-711 arhiepiscop la Gortynei, cetate a insulei Creta. De la insula Creta va primi cognomenul de „Cretanul” sau „Criteanul”. În anul 712, când arabii au încercat asedierea insulei, Sfântului Andrei Criteanul organizează lupta de apărare a locuitorilor de aici.
Un moment neplăcut din viaţa Sfântului Andrei Criteanul este participarea sa la Sinodul monotelist din anul 712. Urcarea la treapta de arhiepiscop al Cretei este legată de Teofan în „Cronica” sa de urcarea la tron al lui Filipikos Bardanes, care l-a ucis pe Iustinian al II-lea şi i-a ocupat tronul, dorind cu toată ardoarea instalarea monotelismului în tot Imperiul bizantin. Hotărârile Sinodului au fost semnate de Andrei şi de Gherman (cel care va ajunge mai târziu episcop al Chiziciei). „Cronica” lui Teofan, scrisă pe la 810-811, deci cu o sută de ani după sinod, ar fi putut pune în eroare „prin cine ştie ce acte false ale monoteliştilor, în interesul cărora era să introducă, în rândurile partizanilor lor, pe vestiţii ierarhi ai Bisericii”. Dintr-o altă perspectivă, Sfântul Andrei Criteanul poate fi considerat un trădător şi un eretic, deoarece „nimeni din ei [din episcopii prezenţi, n.n.] n-a ridicat glasul împotriva împăratului eretic”.
Într-adevăr, Sfântul Andrei a cedat presiunilor imperiale de a semna actele Sinodului monotelist, însă în interiorul său a rămas devotat credinţei ortodoxe, el nu a fost un partizan fervent al monoteliştilor. Însuşi Ioan al Constantinopolului, participant şi el la Sinod afirma: „Această hotărâre nu este erezie sau îndepărtarea părinţilor Sinodului de la credinţa lor”. Dacă ar fi să facem o comparaţie între actul Sfântului Andrei Criteanul şi Aron, fratele lui Moise - care a realizat un viţel de aur pentru ca poporul să i se închine, s-ar observa la bază acelaşi motiv: presiunea poporului, în cazul Sfântului Andrei Criteanul – cea a împăratului.
După această scurtă perioadă de „monotelist” el a retractat, scriind cu acest prilej stihurile iambice, adresate arhidiaconului Agaton. Sub împăratul bizantin Leon al III-lea Isaurianul (717-741) va fi un antiiconoclast convins. Nu ştim ce l-a determinat pe Sfântul Andrei să plece într-o vizită la Constantinopol, pe la 740. La întoarcere, ajungând în insula Mitilene, la locul numit Eresos şi-a dat obştescul sfârşit la 4 iulie 740, rămânând a fi cinstit ca un „nou David” şi ca „lăudă a părinţilor”.

Opera Sfântului Andrei Criteanul
Opera lui e alcătuită din proză şi versuri. În proză are 24 de predici: 8 în cinstea Maicii Domnului, deşi nu toate autentice. Deosebite sunt: predica despre Buna – Vestire şi 3 despre mutarea la cer a Fecioarei Maria. În versuri scrie idiomele şi e creatorul canoanelor, o nouă speţă a poeziei bisericeşti mult mai lungi în comparaţie cu cele ale Sfântului Ioan Damaschin (8 sau 9 bucăţi poetice cu structură şi melodie proprie). A scris canoane la Învierea lui Lazăr, la duminica Mironosiţelor, la naşterea Maicii Domnului, la zămislirea Sf. Ana, etc., creaţii din care se inspiră masiv Teodor Studitul. A scris şi un mic poem de 128 trimetri iambici în care-şi exprimă adeziunea la hotărârile Sinodului VI Ecumenic.
Opera clasică a Sfântului Andrei Criteanul este Canonul cel Mare, un vast poem, remarcabil prin profunzimea evlaviei şi a pocăinţei.



Imnografie
Tropar (glasul al 8-lea):
Îndreptător credinţei şi chip blândeţilor, învăţător înfrânării te-a arătat pe tine turmei tale adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câştigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate. Părinte Ierarhe Andrei, roagă pe Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.
Condac (glasul al 2-lea):
Trâmbiţând luminat de dumnezeieştile cântări cele cu dulceaţă, te-ai arătat luminător prealuminat lumii, cu lumina Treimii strălucind, Cuvioase Andreie. Pentru aceasta toţi grăim către tine: Nu înceta să te rogi pentru noi toţi.
Iconografie
Cu privire la reprezentarea iconografică a Sfântului Andrei Criteanul, Erminia lui Dionisie din Furna (ed. Sophia, București, 2000, pp. 152, 162, 208, 237) precizează următoarele: Sf. Andrei e reprezentat ca episcop bătrân, cu barba albă, care zice: "Ia aminte, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, din sfânt locașul Tău și de pe tronul măririi împărăției Tale...".
Iar când este zugrăvit în ceata sfinților cuvioși imnografi și dascăli cântăreți, zice: "Ajutor și acoperitor mi s-a făcut mie, spre mântuire".
Dionisie arată (p. 237) că acesta mai poate fi zugrăvit în tinda bisericii, atunci când aceasta are două turle, pe turla din partea de nord, (care o are în centru pe Maica Domnului cu Pruncul, susținută de îngeri), într-unul din colțurile de sub pandantivele în care sunt reprezentați sfinții compozitori, scriind într-o carte și zicând următoarele: "A zămislirii celei fără de sămânță, nașterea este netălmăcită"; în celelalte colțuri, sunt reprezentați Sf. Metodie, Iosif și Teofan.
Surse
·        un articol de Alexandru PRELIPCEAN
·        Dionisie din Furna, Erminia picturii bizantine, ed. Sophia, București, 2000

duminică, 11 august 2013

Credinciosul „de patru stele” de Părintele Bohdan Hladio



Dmitri Belyukin - Spring in Bogolyubovo
 
            Reușita (sau nereușita) unei parohii este strâns legată de sinergia/cooperarea dintre preot și credincioși. Succesul unei parohii nu se datorează unei singure persoane (nici măcar preotului!). Într-o parohie de succes, enoriașii cooperează unii cu alții, își duc la bun sfârșit obligațiile, contribuie cu ce pot la trezoreria comună a faptelor, a înțelepciunii și a finanțelor.

            Am lucrat într-un restaurant. Era un loc plăcut cu mâncare bună, cu o ambianță plăcută, de clasă. Aveam mulți clienți fideli; dar unul dintre ei s-a remarcat. Patronii l-au numit „clientul de patru stele”. El frecventa des localul. Aducea oamenii de afaceri aici. Venea la cină cu familia sa. Sărbătorea evenimentele importante la restaurant. Dădea și bacșiș bun. Era mereu o prezență plăcută, era o plăcere să-l servești.

            Sunt sigur că realizați încotro ne îndreptăm. Cum ar trebui să fie un „credincios de patru stele”?

Un credincios de patru stele…

… se roagă. Principalul scop pentru  care mergem la Biserică este acela de a-L cunoaște pe Dumnezeu. Comuniunea cu Iisus Hristos este finalitatea efortului pe care îl fac creștinii. Trebuie să ne străduim să-L avem pe Dumnezeu tot timpul în gândurile noastre și pe buzele noastre. Asta înseamnă să te rogi. Un credincios de patru stele se roagă (singur sau cu familia sa) dimineața, după ce se trezește, seara înainte de odihnă și înainte de mesele din timpul zilei. Desigur, el poate să se roage mai mult decât atât, dar nu mai puțin.

… Îl slăvește pe Dumnezeu. Dacă Îl cunoaștem pe Dumnezeu, Îl slăvim. Suntem creați pentru a-L slăvi. El ne poruncește să facem acest lucru. De ce? Slăvirea Lui creează unitate și ne hrănește spiritual. Prin slăvirea Lui ni se relevă cine suntem noi și cine este Dumnezeu. Fiecare om slăvește pe cineva – fie pe Dumnezeu Adevărat, fie un idol; fiecare idol nefiind altceva decât imaginea pe care o avem despre noi înșine. Pe Dumnezeu sau pe mine? Pe cine să slăvesc? Un credincios de patru stele Îl Slăvește pe Dumnezeu prin participarea la Sfintele Slujbe ce se oficiază la Biserică. Când nu este imposibil, el participă la Sfânta Liturghie în fiecare duminică, la fiecare mare Sărbătoare și la cât mai multe zile sfinte.

… se împărtășește cu Sfintele Taine. Doar pentru că e necesar să îmi mărturisesc păcatele la Sfânta Taină a pocăinței și să mă împărtășesc cu Dumnezeiasca Euharistie o dată pe an, asta nu înseamnă că ar trebui să mă împărtășesc cu aceste Sfinte Taine doar o singură dată pe an. Dacă Sfânta Spovedanie și Sfânta Cuminecătură sunt bune, de ce să nu mă apropii mai des de ele? Datoria Bisericii (pe lângă altele) este de a săvârși Sfintele Taine – Sfânta Taină a Botezului, Sfânta Taină a Ungerii cu Sfântul Mir (Mirungerea), Sfânta Taină a Pocăinței (Spovedania), Sfânta Taină a Cuminecăturii (Dumnezeiasca Euharistie), Sfânta Taină a Cununiei, Sfânta Taină a Preoției (Hirotonia) și Sfânta Taină a Maslului (ungerea cu untdelemn a bolnavilor) -  pentru folosul duhovnicesc al credincioșilor. Un credincios de patru stele trăiește o viață sacramentală: se spovedește și se împărtășește cât mai des cu putință, se căsătorește și este înmormântat în rânduiala Bisericii, își botează copii etc.

… susține financiar parohia din care face parte. Dacă Biserica nu poate plăti facturile, ea nu poate „să rămână deschisă”. Dacă nu există bani - de pildă, pentru a duce la bun sfârșit munca începută sau pentru a educa copiii - ea „va muri”. Un credincios de patru stele susține financiar parohia de care aparține cu aceeași seriozitate de care dovadă când își plătește propriile taxe. Nu îți plătești taxele, mergi în închisoare. Nu îți susții parohia, mergi în ….

… îi ajută pe cei nevoiași. La Judecata de Apoi Mântuitorul Iisus Hristos ne va întreba pe fiecare dintre noi: „M-ai hrănit? M-ai îmbrăcat? M-ai vizitat când am fost bolnav?” etc. (Matei, 26:36). Toate acțiunile noastre „religioase” trebuie făcute în scop caritabil pentru ajutorarea celor suferinzi, celor bolnavi, celor săraci. Atât în Epistola Întâi a Sfântului Apostol Ioan, cât și în Epistola Sobornicească a Sfântului Apostol Iacov, acest aspect este pus în evidență. Un credincios de patru stele își dăruiește întreaga viața Lui Dumnezeu -  nu doar două ore, duminica dimineața, când participă la Sfânta Liturghie (în caz că participă!). Acest lucru presupune să împartă din bunăstarea lui și cu cei iubiți de Dumnezeu – cu cei săraci/nevoiași.

… îi respectă pe cei mai mari decât el. Zilele în care bărbații deveneau preoții deoarece doreau să aibă o poziție în societate au apus. Nici oamenii care se alătură consiliului parohial nu fac acest lucru pentru că își doresc faimă sau bogăție. Măcar atât am putea face și noi, să-i respectăm pe cei care conduc comunitățile din care facem parte. Chiar și atunci când nu suntem de acord cu ei, trebuie să îi respectăm. Nu sunt perfecți – dar nici noi nu suntem. Un credincios de patru stele vorbește întotdeauna respectuos cu și despre paroh, cu și despre cei care conduc Biserica. Să ne reamintim cuvintele lui Abraham Lincoln: „Nimeni nu ar trebui să critice, cu excepția celor care vor să ajute.”

… îi respectă pe ceilalți enoriași. Am auzit odată o ghicitoare îngrozitoare: „Ce se întâmplă când un enoriaș este rănit (spiritual, emoțional sau personal)?”. Răspunsul este: „O persoană din parohie îl rănește și mai tare”. Este o ghicitoare oribilă pentru că de multe ori ea se adeverește. Cât de des auzim oamenii răspândind bârfe răutăcioase, sau bucurându-se de problemele „fraților și surorilor întru Hristos”? Un credincios de patru stele nu bârfește, nu justifică acțiunile celorlalți într-un mod plin de răutate, nu încearcă să se ridice pe el trăgând alte persoane în jos. Dacă ne iubim unii pe alții, trebuie să vorbim frumos despre fiecare persoană și să ne ajutăm între noi când avem nevoie.

… postește. O veche zicală spune: „viața spirituală începe din stomac”. A posti este o dovadă a obedienței noastre față de Biserică; a posti însemnă a lega unitatea de comunitate (de pildă, îi putem observa pe evrei sau pe musulmani); postul întărește disciplina (care presupune auto-disciplină); postul aduce binecuvântarea Lui Dumnezeu asupra noastră. Credinciosul de patru stele își oferă masa Domnului. Modul în care postim poate să difere câteodată, în funcție de anumite circumstanțe personale, de anumite nevoi fizice sau în funcție de diferite boli. Dar dacă dorim să fim aproape de Dumnezeu, dacă suntem ascultători față de Dumnezeu și față de Biserică, vom posti așa cum este rânduiala dată de Învățăturile Apostolilor și de Biserică.

… muncește pentru parohia de care aparține. Pentru ca o parohie să funcționeze așa cum trebuie, sunt multe de făcut: a cânta în strană, a face parte din consiliul parohial, a preda cateheză, a vizita bolnavii, a găti, a lucra cu tinerii, a pregăti predica, a organiza evenimentele sociale, a tăia iarba, a vopsi zidurile, a pregăti chitanțele, a plăti facturile etc., etc., etc. Dumnezeu ne-a binecuvântat pe fiecare cu diferite talente care pot fi folosite pentru dezvoltarea și bunăstarea parohiei. Un credincios de patru stele își oferă talentele și abilitățile Lui Dumnezeu și parohiei.

… citește Sfânta Scriptură. Sfânta Scriptură reprezintă Cuvântul Lui Dumnezeu adresat nouă. Pentru a citi cu folos Sfânta Scriptură, singura condiție necesară este de a pune în practică Cuvântul Domnului. A citi din Biblie doar pentru a discuta despre ce am citit, sau chiar mai rău, a discuta despre Biblie fără să o fi citit, nu ne va ajuta să ne apropiem de Dumnezeu – de fapt, se poate întâmpla chiar invers. Un credincios de patru stele citește din Sfânta Scriptură în fiecare zi: un capitol din Sfânta Evanghelie, un alt capitol din altă Carte a Noului Testament și din Psaltire – acestea reprezentând lectura minimă pe care o poate face un credincios.

… își asumă responsabilitatea pentru sufletele copiilor lui. Oamenii își trimit des copii la școlii „religioase” - catolice sau protestante - și își dau seama că nu au nevoie să îi trimită la orele de cateheză organizate de Biserică. Dacă ne trimitem copiii la școli care nu sunt ortodoxe, aceștia nu vor învăța credința Ortodoxă. Fiecare copil din parohie ar trebui să participe la lecțiile de religie oferite de Biserică; de asemenea, copiii trebuie să fie învățați cum să se roage acasă și se cuvine ca părinții să aibă o viață creștină profundă și autentică pentru a fi exemple copiilor lor. Credinciosul de patru stele se asigură că copii și tinerii parohiei primesc o educație Ortodoxă solidă – oferită de către părinți (sau alți membri ai familiei), de către cler, de către membrii instruiți ai Bisericii și prin participarea la viața liturgică a parohiei.

… cercetează necontenit învățăturile credinței. Un proverb ucrainean spune că: „Un om trebuie să-și petreacă întreaga viața învățând pentru a putea muri ignorant.” Orele de studiu a Sfintei Scripturi, seminariile pe teme religioase, reflecțiile spirituale, orele de religie pentru adulți ar trebui să facă parte din viața fiecărui adult creștin la fel cum cei care muncesc - profesori, doctori, mecanici etc. – participă la programele de dezvoltare profesională și seminarii. Cei care fac parte din consiliile parohiale ar trebui să se străduiască dublu. Un credincios de patru stele ia parte, pe cât e posibil, la fiecare cateheză, seminar, reflecție și clase de religie pentru adulți. Când oamenii se îndrăgostesc vor să afle totul despre persoana iubită. Dacă Îl iubesc pe Dumnezeu, vreau să învăț cât mai multe despre El.

Ce te oprește să devii și tu un credincios de patru stele?

 
Traducere din limba engleză de Diana Corina Aldea după:
 http://charmingthebirdsfromthetrees.blogspot.ro/2013/08/a-four-star-parishioner.html