SursA FotO: OrthPhoto
„Πᾶσα τοίνυν γραφὴ θεόπνευστος πάντως ὠφέλιμος”. Ὥστε κάλλιστον καὶ ψυχωφελέστατον ἐρευνᾶν τὰς θείας γραφάς. Ὥσπερ γὰρ δένδρον παρὰ τὰς διεξόδους τῶν ὑδάτων πεφυτευμένον, οὕτω καὶ ψυχὴ τῇ θείᾳ ἀρδευομένη γραφῇ πιαίνεται καὶ καρπὸν ὥριμον δίδωσι, πίστιν ὀρθόδοξον, καὶ ἀειθαλέσι τοῖς φύλλοις, ταῖς θεαρέστοις φημὶ ὡραΐζεται πράξεσι· πρός τε γὰρ πρᾶξιν ἐνάρετον καὶ θεωρίαν ἀθόλωτον ἐκ τῶν ἁγίων γραφῶν ῥυθμιζόμεθα. Πάσης γὰρ ἀρετῆς παράκλησιν καὶ κακίας ἁπάσης ἀποτροπὴν ἐν ταύταις εὑρίσκομεν.
Ἐὰν οὖν ἐσόμεθα φιλομαθεῖς, ἐσόμεθα καὶ πολυμαθεῖς· ἐπιμελείᾳ γὰρ καὶ πόνῳ καὶ τῇ τοῦ διδόντος χάριτι κατορθοῦνται ἅπαντα. „Ὁ γὰρ αἰτῶν λαμβάνει καὶ ὁ ζητῶν εὑρίσκει καὶ τῷ κρούοντι ἀνοιγήσεται”. Κρούσωμεν τοίνυν εἰς τὸν κάλλιστον παράδεισον τῶν γραφῶν, τὸν εὐώδη, τὸν γλυκύτατον, τὸν ὡραιότατον, τὸν παντοίοις νοερῶν θεοφόρων ὀρνέων κελαδήμασι περιηχοῦντα ἡμῶν τὰ ὦτα, τὸν ἁπτόμενον ἡμῶν τῆς καρδίας, καὶ λυπουμένην μὲν παρακαλοῦντα, θυμουμένην δὲ κατευνάζοντα καὶ χαρᾶς ἀιδίου ἐμπιπλῶντα, τὸν ἐπιβιβάζοντα ἡμῶν τὴν διάνοιαν ἐπὶ τὰ χρυσαυγῆ μετάφρενα τῆς θείας περιστερᾶς καὶ ὑπέρλαμπρα καὶ ταῖς φανωτάταις αὐτῆς πτέρυξι πρὸς τὸν μονογενῆ υἱὸν καὶ κληρονόμον τοῦ φυτουργοῦ τοῦ νοητοῦ ἀμπελῶνος ἀνάγοντα καὶ δι' αὐτοῦ τῷ πατρὶ τῶν φώτων προσάγοντα.
Ἀλλὰ μὴ παρέργως κρούσωμεν, προθύμως δὲ μᾶλλον καὶ ἐπιμόνως· μὴ ἐκκακήσωμεν κρούοντες. Οὕτω γὰρ ἡμῖν ἀνοιγήσεται. Ἐὰν ἀναγνῶμεν ἅπαξ καὶ δὶς καὶ μὴ διαγνῶμεν, ἃ ἀναγινώσκομεν, μὴ ἐκκακήσωμεν, ἀλλ' ἐπιμείνωμεν, ἀδολεσχήσωμεν, ἐρωτήσωμεν· „ἐπερώτησον” γάρ, φησίν, „τὸν πατέρα σου, καὶ ἀναγγελεῖ σοι, τοὺς πρεσβυτέρους σου, καὶ ἐροῦσί σοι”. Οὐ γὰρ πάντων ἡ γνῶσις. Ἀρυσώμεθα ἐκ τῆς τούτου τοῦ παραδείσου πηγῆς ἀένναα καὶ καθαρώτατα νάματα ἁλλόμενα εἰς ζωὴν αἰώνιον, ἐντρυφήσωμεν, ἀπλήστως κατατρυφήσωμεν· τὴν γὰρ χάριν ἀδάπανον κέκτηνται.
„Toată Scriptura de-Dumnezeu-însuflată este plină de tot folosul” (2 Tim. 3, 16). Așadar, cercetarea Dumnezeieștilor Scripturi este lucrul cel mai bun și cel mai folositor pentru suflet. „Ca un pom sădit la izvoarele apelor” (Ps. 1, 3), așa și sufletul adăpat de Dumnezeiasca Scriptură crește falnic și aduce roadă la bună vreme - credința dreptslăvitoare - , și se împodobește cu frunze pururea-verzi, adică cu fapte bineplăcute lui Dumnezeu. Căci prin Sfintele Scripturi sântem povățuiți la lucrarea virtuților și la cunoștința netulburată. În ele găsim toată mângâierea virtuții și respingerea oricărei răutăți.
Dacă vom fi iubitori de învățătură, vom fi și mult-învățați. Căci prin studiu și osteneală și prin harul Celui ce dăruiește se pun toate la cale. „Cel ce cere, ia, și cel ce caută, află, și celui ce bate, i se va deschide” (Mt. 7, 8). Să batem, dar, la poarta preafrumosului Rai al Scripturilor, cel bineînmiresmat, cel preadulce, cel preaînfrumusețat, cel ce ne încântă urechile cu viersuirile a tot felul de păsări înțelegătoare și de-Dumnezeu-purtătoare, care atinge inimile și pe cea întristată o mângâie, iar pe cea mânioasă o îmbunează, umplând-o de veșnică bucurie, care ne așază cugetele între umerile cu strălucire de aur ale dumnezeieștii Porumbițe (cf. Ps. 67, 14) și cu aripile ei ne înalță la Fiul Unul-Născut, la moștenitorul Celui ce a sădit via cea înțelegătoare, și, printr-însul, la Părintele luminilor.
Dar să nu batem în silă, ci cu însuflețire și cu stăruință. Să nu ne descurajăm bătând. Numai așa ni se va deschide. Dacă citim o dată și de două ori și nu înțelegem ceea ce citim, să nu ne descurajăm, ci să stăruim, să cercetăm, să întrebăm: „Întreabă”, zice, „pre tatăl tău, și va povesti ție, pre cei bătrâni ai tăi, și-ți vor spune ție” (Deut. 32, 6). Nu a tuturora este cunoașterea. Să scoatem apă din izvorul acestui Rai, cel pururea curgătoriu și ale cărui unde preacurate saltă întru viața veșnică (cf. In. 4, 14); să ne desfătăm, să ne ospătăm fără de sațiu. Căci necheltuit se câștigă harul.
Traducere după Sf. Ioan Damaschin, Despre credința ortodoxă, IV, 7 (PG 94, 1176) de Marius Ivașcu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu