diamantul

Cu multe secole în urmă, în Persia, un fermier asculta fascinat istorisirea unui necunoscut. Povestea era despre un "diamant". Conform povestitorului, diamantul era "o picătură îngheţată de lumină", o nestemată atât de preţioasă, încât oricine ar fi descoperit o mină de diamante ar fi fost mai bogat ca un rege. Până atunci fermierul nu auzise niciodată de diamante, dar acum ardea de dorinţa de a pune mâna pe o asemenea comoară.

Întâmplător, el deţinea multe ogoare şi livezi, fiind un om bogat. Totuşi, din clipa în care a auzit de diamante, s-a simţit un sărăntoc. Nu putea să aibă singurul lucru pe care îl dorea cu adevărat. Gândul la diamantele care aşteptau să fie descoperite undeva în lume nu-i dădea pace nici în somn. De aceea, într-o bună zi şi-a vândut pământurile şi a pornit în căutarea lor. A rătăcit, pe rând, prin Africa, Palestina şi Europa şi, finalmente, a sosit în Spania, bătrân, zdrenţăros şi amărât. Copleşit de disperare, s-a aruncat în mare şi s-a înecat. În toate călătoriile sale nu zărise nici măcar un singur diamant.

Între timp, în Persia, cel care-i cumpărase ogoarele a făcut o descoperire neaşteptată. El a găsit un diamant într-un bolovan negru. Cercetările următoare au dezvăluit că pe acele pământuri existau literalmente hectare de diamante. Cu timpul, proprietatea respectivă a ajuns să fie cunoscută ca mina de diamante Golconda, cea mai mare şi mai bogată din lume. Dacă fermierul s-ar fi mulţumit să rămână acasă şi să se bucure de bogăţia sa, comoara la care tânjea ar fi fost toată numai a lui.