marți, 24 februarie 2009

diamantul


Cu multe secole în urmă, în Persia, un fermier asculta fascinat istorisirea unui necunoscut. Povestea era despre un "diamant". Conform povestitorului, diamantul era "o picătură îngheţată de lumină", o nestemată atât de preţioasă, încât oricine ar fi descoperit o mină de diamante ar fi fost mai bogat ca un rege. Până atunci fermierul nu auzise niciodată de diamante, dar acum ardea de dorinţa de a pune mâna pe o asemenea comoară.

Întâmplător, el deţinea multe ogoare şi livezi, fiind un om bogat. Totuşi, din clipa în care a auzit de diamante, s-a simţit un sărăntoc. Nu putea să aibă singurul lucru pe care îl dorea cu adevărat. Gândul la diamantele care aşteptau să fie descoperite undeva în lume nu-i dădea pace nici în somn. De aceea, într-o bună zi şi-a vândut pământurile şi a pornit în căutarea lor. A rătăcit, pe rând, prin Africa, Palestina şi Europa şi, finalmente, a sosit în Spania, bătrân, zdrenţăros şi amărât. Copleşit de disperare, s-a aruncat în mare şi s-a înecat. În toate călătoriile sale nu zărise nici măcar un singur diamant.

Între timp, în Persia, cel care-i cumpărase ogoarele a făcut o descoperire neaşteptată. El a găsit un diamant într-un bolovan negru. Cercetările următoare au dezvăluit că pe acele pământuri existau literalmente hectare de diamante. Cu timpul, proprietatea respectivă a ajuns să fie cunoscută ca mina de diamante Golconda, cea mai mare şi mai bogată din lume. Dacă fermierul s-ar fi mulţumit să rămână acasă şi să se bucure de bogăţia sa, comoara la care tânjea ar fi fost toată numai a lui.

Niciun comentariu: