sfînta muceniţă Filotea monahia (1522-1589) – ocrotitoarea Atenei

Catedrala Miropolitană din Atena - văzută de pe Acropole

Fotografiile sînt din perioada în care Biserica se afla în şantier, de aceea sînt prezente schelele. Aceste lucrări de renovare au luat sfîrşit, dar, din păcate, nu am găsit fotografiile personale, în care acest ansamblu arhitectural nu era acoperit de schele.

intrarea în Catedrală


detaliu de la intrarea în Biserică


interior - coroana sfîntă


interior - Sfîntul Altar


icoana Mîntuitorului nostru Iisus Hristos


racla cu moaştele sfintei muceniţe Filotea monahia


interior - detaliu arcade


interior - tavan

Surse fotografii:

http://en.wikipedia.org/wiki/Metropolitan_Cathedral_of_Athens

http://www.sacred-destinations.com/greece/athens-mitropoli-cathedral.htm

Viaţa sfintei muceniţe Filotea

Muceniţa Filotea monahia s-a născut în Atena în anul 1522. Părinţii ei, Siriga şi Angelos Venizelos, erau cunoscuţi atît pentru faimă şi bogăţie, cât şi pentru credinţa în Hristos. Deseori, milosul Siriga s-a rugat Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu pentru un copil. Rugăciunile sale au fost ascultate şi familia a fost dăruită cu o fiică, pe care au numit-o Revula.

Părinţii şi-au crescut fiica în credinţă puternică, iar cînd a împlinit 12 ani au hotărît să o căsătorească. S-a dovedit că soţul ei era un om plin de cruzime şi că adesea îşi bătea şi tortura soţia. Revula a îndurat cu răbdare toate aceste abuzuri şi s-a rugat lui Dumnezeu ca Acesta să îl ajute pe soţul ei să îşi vină întru sine.

După trei ani, soţul Revulei a murit şi ea a început să postească, să privegheze şi să se roage mai mult decît făcuse în zilele în care era chinuită. Sfînta a fondat o mănăstire de monahii şi a aşezat-o sub protecţia Sfîntului Apostol Andrei, cel întîi chemat. Cînd s-au terminat lucrările la mănăstire, ea a fost prima care a acceptat să fie tunsă în monahism şi a primit numele Filotea (iubitoare de Dumnezeu).

În acea vreme, Grecia se afla sub regimul otoman şi mulţi atenieni fuseseră transformaţi în robi de către cuceritorii turci. Sfînta Filotea a folosit toate mijloacele de care dispunea pentru a elibera femeile, scăpîndu-le din scalvie. Odată, patru femei au fugit de la stăpînii turci, care le ceruseră să renunţe la credinţa creştină, şi s-au refugiat în mănăstirea sfintei Filotea.

Stăpînii turci au aflat unde au mers femeile şi au năvălit în chilia sfintei şi au bătut-o. Apoi au dus-o la guvernatorul oraşului, care a hotărît să o închidă. Dimineaţa, s-a adunat o mulţime de turci şi a scos-o afară din închisoare. Guvernatorul i-a spus că, dacă nu se leapădă de Hristos, va fi tăiată în bucăţi.

În momentul în care sfînta Filotea a spus că este pregătită să primească cununa muceniciei, s-a adunat, prin harul lui Dumnezeu, o mulţime de creştini. Ei au reuşit să îi împace pe judecători şi să o elibereze pe sfîntă, plătind o mare sumă de bani. După ce s-a întors în mănăstire, sfînta Filotea a continuat să ducă o viaţa ascetică, să se roage şi să privegheze. Pentru aceasta, ea a primit darul de a face minuni. În Patesia, o suburbie din Atena, a fondat o nouă mănăstire, unde a dus o viaţă şi mai ascetică, împreună cu alte monahii surori.

În timpul privegherii pentru sfîntul Dionisie Areopagitul, sfînta Filotea a fost iarăşi prinsă şi torturată de turci. La sfîrşit, au aruncat-o pe pămînt pe jumătate moartă. Monahiile, cu ochii plini de lacrimi, au dus trupul muceniţei, acoperit cu singe, la Kalogreza, unde a adormit întru Domnul în 19 februarie 1589. La scurt timp după aceasta, moaştele sfintei muceniţe Filotea monahia au fost aduse la Biserica Mitropolitană din Atena, unde se găsesc şi astăzi.

Traducere E.T. după:

http://ocafs.oca.org/FeastSaintsViewer.asp?SID=4&ID=1&FSID=109056