Trupul meu nu-mi mai aparține, ci e al soției

FotO: gazetino.wordpress.com

Sf. Pavel zice: „Bărbatul să-i dea datornica cinste femeii; așijderea și femeia bărbatului”. Ce este cinstea datorată? „Femeia nu este stăpână pe trupul ei”, zice, ci este roabă și, totodată, stăpână a bărbatului. Dacă încerci să scapi de această robie, îl insulți pe Dumnezeu. De aceea a și numit-o datorie, ca să arate că nimeni nu-și este propriul stăpân, ci soțul și soția sânt robi unul altuia.

Când vezi că o curvă încearcă să te ademenească, zi: „Trupul meu nu-mi aparține, ci e al soției”. La fel să zică și femeia către cei ce încearcă să-i vatăme cumințenia: „Trupul meu nu-mi aparține, ci e al soțului”. Dacă în alte privințe bărbatul avea precădere, când vine vorba de fidelitatea conjugală, ambii au aceleași drepturi. „Bărbatul nu este stăpân pe trupul lui, ci femeia”. Egalitate desăvârșită, niciun privilegiu.   

„Să nu vă lipsiți unul de altul, decât cu bună învoială” (1 Cor. 7, 5). Ce vrea să zică aceasta? Să nu se înfrâneze, zice, femeia fără voia bărbatului, nici bărbatul dacă nu vrea soția. De ce oare? Fiindcă mari răutăți se nasc din înfrânarea aceasta: și curviile și preacurviile și distrugerile căsniciilor au pornit adesea de aici.

Să zicem că sânt doi soți, iar femeia se abține de la relații trupești fără ca bărbatul să se învoiască. Dar dacă acela va preacurvi din pricina aceasta sau, dacă nu curvește, suferă și este tulburat și arde și se luptă și îi face mii de probleme femeii? Care este câștigul postului și al înfrânării, dacă dragostea s-a dus?

Sf. Ioan Gură de Aur, Tâlcuire la întâia Epistolă către Corinteni, XIX, 1 (PG61, 151)  - Traducere de Marius Ivașcu după:

Τῇ γυναικὶ ὁ ἀνὴρ τὴν ὀφειλομένην τιμὴνἀποδιδότω· ὁμοίως καὶ ἡ γυνὴ τῷ ἀνδρί.Τί δέ ἐστιν ἡὀφειλομένη τιμή; Ἡ γυνὴ τοῦ ἰδίου σώματος οὐκ ἐξουσιάζει, ἀλλὰ καὶ δούλη καὶ δέσποινά ἐστι τοῦ ἀνδρός. Κἂν ἀποστῇς τῆς δουλείας τῆς προσηκούσης, προσέκρουσας τῷ Θεῷ· Διὰ γὰρ τοῦτο καὶ ὀφειλὴν τὸ πρᾶγμα ἐκάλεσεν,ἵνα δείξῃ μηδένα κύριον ὄντα ἑαυτοῦ,ἀλλ' ἀλλήλων δούλους.
  
Ὅταν οὖν ἴδῃς πόρνην πειρῶσάν σου,εἰπέ· Οὐκ ἔστι τὸ σῶμα ἐμὸν,ἀλλὰ τῆς γυναικός. Ταῦτα
καὶ ἡ γυνὴλεγέτω πρὸς τοὺς βουλομένους αὐτῆς διορύξαι τὴν σωφροσύνην· Οὐκ ἔστιν ἐμὸν τὸσῶμα τὸ ἐμὸν, ἀλλὰ τοῦ ἀνδρός. Ἐν μὲν γὰρ τοῖς ἄλλοις πλεονεκτείτω, φησὶν, ὁἀνήρ· ἔνθα δὲ σωφροσύνης λόγος, οὐκέτι. Ὁ ἀνὴρ τοῦ ἰδίου σώματος οὐκ ἐξουσιάζει,οὐδὲ ἡ γυνή. Πολλὴ ἡ ἰσοτιμία, καὶ οὐδεμία πλεονεξία.

Μὴ ἀποστερεῖτεἀλλήλους, εἰ μή τι ἂν ἐκ συμφώνου. Τί δὴ τοῦτό ἐστι; Μὴ ἐγκρατευέσθω, φησὶν, ἡ γυνὴ, τοῦἀνδρὸς ἄκοντος, μήτε ὁ ἀνὴρ, τῆς γυναικὸς μὴ βουλομένης. Τί δήποτε; Ὅτι μεγάλαἐκ τῆς ἐγκρατείας ταύτης τίκτεται κακά· καὶ γὰρ καὶ μοιχεῖαι καὶ πορνεῖαι καὶοἰκιῶν ἀνατροπαὶ πολλάκις ἐντεῦθεν ἐγένοντο.

Ἔστω γὰρ γυνὴ καὶ ἀνὴρ, καὶ ἐγκρατευέσθω ἡ γυνὴ μὴ βουλομένου τοῦ ἀνδρός· τί οὖν, ἂν ἐκεῖνος ἐντεῦθεν πορνεύῃ, ἢ μὴ πορνεύῃ μὲν, ἀλγῇ δὲ καὶ θορυβῆται καὶ πυρῶται καὶ μάχηται, καὶ μυρία τῇ γυναικὶ πράγματα παρέχῃ; τί τὸ κέρδος τῆς νηστείας καὶ τῆς ἐγκρατείας, ἀγάπης διεῤῥηγμένης;