FotO: Despre Taina Căsătoriei
Taină este căsătoria și închipuire a unei realități mărețe. Este chip al Bisericii și al lui Hristos. Se săvârșește mare taină: mirii se însoțesc și cei doi se fac una. În tăcere solemnă, cu multă liniște, cei doi se unesc și împreună alcătuiesc nu o icoană neînsuflețită, nici un chip al vreunor lucruri pământești, ci chipul lui Dumnezeu Însuși. Vin laolaltă urmând a se face un singur trup.
Fiecare părinte se bucură deopotrivă când i se căsătorește o fiică sau un fiu, ca pentru un mădular propriu care se întregește în trup. Deși se face multă cheltuială și se risipesc bani, totuși nu rabdă să-i vadă necăsătoriți. Căci amândoi sânt ca un mădular smuls din trup, incapabil de nașterea de prunci, incapabil să se întrețină singur în viața aceasta.
Dar cum se fac un singur trup? Ca și cum ai lua din aurul cel mai curat și l-ai amesteca cu alt aur, așa și aici, în focul plăcerii, femeia primește sămânța, o hrănește și o încălzește și, adăugându-i calitățile sale, o redă bărbatului la naștere. Iar pruncul e ca o punte și o întăritură. Astfel cei trei se fac una, copilul unindu-i pe amândoi părinții întreolaltă.
Însă, dacă nu au copii, nu vor fi și atunci cei doi una? Desigur! Căci împreunarea săvârșește această unire, revărsând și amestecând trupurile amândurora. Precum se toarnă mir peste untdelemn și totul se face una, așa și aici.
Sf. Ioan Gură de Aur, Tâlcuire laEpistola către Coloseni, XII, 5 (PG 62, 387). Traducere de Marius Ivașcu după:
Μυστήριόν ἐστι ὁγάμος, καὶ τύπος μεγάλου πράγματος· Τῆς Ἐκκλησίας τύπος ἐστὶ καὶ τοῦ Χριστοῦ. Μυστήριοντελεῖται μέγα. Πῶς μυστήριόν ἐστι; Συνέρχονται, καὶ ποιοῦσιν οἱ δύο ἕνα. Διὰτί, ὅτε μὲν εἰσῄει πολλὴ σιγὴ, πολλὴ ἡσυχία· ὅταν δὲ συνίωσιν, οὐκ εἰκόναἄψυχον, οὐδὲ εἰκόνα τινὸς τῶν ἐπὶ γῆς, ἀλλ' αὐτοῦ ποιοῦντες τοῦ Θεοῦ. Ἔρχονταιἓν σῶμα γενησόμενοι.
Καὶ ὁ πατὴρ ὁμοίως χαίρει καὶ θυγατρὸς καὶ υἱοῦ γαμούντων, ὡς πρὸς οἰκεῖον μέλος ἐπειγομένου τοῦ σώματος· καὶ τοσαύτη δαπάνη γίνεται καὶ χρημάτων ἐλάττωσις, καὶ ὅμως οὐκ ἀνέχεται ἄγαμον περιορᾷν. Ὥσπερ γὰρ ἀπεσχισμένης αὐτῇ τῆς σαρκὸς, ἀτελὴς πρὸς παιδοποιίαν ἑκάτερος, ἀτελής ἐστι πρὸς βίου σύστασιν τοῦ παρόντος ἑκάτερος.
Πῶς δὲ καὶ γίνονται εἰς σάρκα μίαν; Καθάπερ χρυσοῦ τὸ καθαρώτατον ἂν ἀφέλῃς καὶ ἑτέρῳ ἀναμίξῃς χρυσῷ, οὕτω δὴ καὶ ἐνταῦθα, τὸ πιότατον τῆς ἡδονῆς χωνευούσης ἡ γυνὴ δεχομένη τρέφει καὶ θάλπει, καὶ τὰ παρ' ἑαυτῆς συνεισενεγκαμένη ἄνδρα ἀποδίδωσι. Καὶ γέφυρά τίςἐστι τὸ παιδίον. Ὥστε οἱ τρεῖς σὰρξ γίνονται μία, τοῦ παιδὸς ἑκατέρωθενἑκατέρους συνάπτοντος.
Τί οὖν, ὅταν παιδίον μὴ ᾖ, οὐκ ἔσονται δύο καὶ τότε; Εὔδηλον·ἡ μίξις γὰρ τοῦτο ἐργάζεται, ἀναχέασα καὶ ἀναμίξασα ἀμφοτέρων τὰ σώματα. Καὶ ὥσπερεἰς ἔλαιον μύρον ἐμβαλὼν, τὸ πᾶν ἐποίησεν ἓν, οὕτω δὴ καὶ ἐνταῦθα.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu