Sfântul Ioan Gură de Aur: Fă-ți soția frumoasă

SursA FotO: OrthPhoto.net 

„Femeilor, supuneți-vă bărbaților voștri ca Domnului” (Ef. 5, 22). Din cuvintele lui Pavel ai auzit cum femeia ar trebui să se supună bărbatului din toată inima. Ascultă, însă, și ce cere de la tine. Se folosește iarăși de aceeași pildă: „Bărbaților, iubiți-vă femeile voastre precum și Hristos au iubit Biserica” (Ef. 5, 25). Ai văzut măsura ascultării? Auzi și măsura dragostei.     

Vrei să te asculte femeia cum ascultă Biserica de Hristos? Poartă-i și tu de grijă cum Hristos a purtat de grijă Bisericii: și de-ar trebui să-ți dai sufletul pentru ea și să fii tăiat în mii de bucăți și să suferi și să rabzi orice, nu pregeta; și de vei îndura acestea, tot n-ai făcut nimic asemenea lui Hristos.  Căci tu le faci pentru cea deja unită cu tine, pe când El le-a făcut pentru cea care i se împotrivea și îl ura. El a adus-o pe cea care îl scuipa și îl zdrobea la picioarele lui cu dragostea Sa îndelung-răbdătoare, nu cu amenințări, nu cu insulte, nu cu înfricoșări sau altceva de felul acesta.

Așa și tu poartă-te cu femeia ta: chiar dacă vezi că nu te bagă în seamă, că te umilește și te disprețuiește, vei putea s-o aduci înapoi la tine cu multa purtare de grijă, dacă ții la ea și o iubești.

Nimic nu e mai puternic decât legăturile acestea, mai ales între soț și soție. Cu frica poți ține lângă tine un slujitor casnic, dar nici pe acela: îndată ce va scăpa te va părăsi. Pe partenera de viață, pe mama copiilor, pe pricina a toată bucuria nu trebuie s-o legi de tine prin spaimă și amenințări, ci prin dragoste și bună-dispoziție. Ce unire mai e când femeia tremură de frica bărbatului? Ce desfătare mai poate avea bărbatul însuși când trăiește cu soția ca și cu o roabă? 

Pe oricine ai luat de nevastă, nu ți-ai luat mireasă cum a luat Hristos Biserica, nici atât de străină de tine pe cât era Biserica de Hristos. Totuși, nu s-a scârbit, nici n-a urât-o pentru cumplita ei sluțenie. Vrei să auzi cât era de urâtă? Ascultă-l pe Pavel care zice: „Căci erați oarecând întuneric” (Ef. 5, 8). Vezi negreala ei? Ce poate fi mai negru ca întunericul?

Dar vezi-i și obrăznicia: „Întru răutate, zice, și pizmă viețuind” (Tit 3, 3). Vezi și necurăția: „Eram fără de minte, neascultători”. Dar ce spun? Era și proastă și hulitoare. Și cu toate acestea, s-a jertfit pentru cea slută ca pentru una frumoasă și iubită și vrednică de minune. De aceasta mirându-se Pavel zicea: „Abia va muri cineva pentru cel drept”. Și iarăși: „dar încă păcătoși fiind noi, Hristos pentru noi au murit” (Rom. 5, 7-8).


Și pe una ca aceasta luând, o înfrumusețează și o spală. Nici de la asta nu se dă înapoi. „Ca pre ea să o sfințească, curățind-o cu baia apei prin cuvânt, ca să o puie înainte prea ea luiș sfințită Biserică, neavând întinăciune, nici prihană sau altceva de acest fel; ci ca să fie sfântă și fără de prihană” (Ef. 5, 26-27). Prin baie spală necurăția ei. Prin cuvânt, zice. Care cuvânt? „Întru numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh”. Și nu a împodobit-o doar pur și simplu, ci a făcut-o slăvită, „fără pată sau zbârcitură sau ceva de felul acesta”.

Să căutăm și noi frumusețea aceasta și vom putea deveni făuritorii ei. Nu căuta la femeia ta cele ce nu le are. Vezi că Biserica pe toate le are de la Stăpânul. El a făcut-o slăvită, el a făcut-o fără prihană. 

Traducere de Marius Ivașcu după Sf. Ioan Gură de Aur, Tâlcuire la Epistolacătre Efeseni, 20, 1 (PG 62, 135)