Bărbații au născocit multe mijloace de a-și chinui nevestele

FotO: bzi.ro

Dacă bărbatul este cumsecade, iar femeia rea, cicălitoare, vorbăreață, dedată cu luxul – boala comună de care suferă toate acestea –, plină și de multe alte răutăți, cum va răbda acel nenorocit asemenea tărășenie în fiecare zi, cum îi va suferi prostia și nerușinarea? 

Dar dacă, dimpotrivă, ea este cuviincioasă și liniștită, iar acela obraznic, nepăsător, iute la mânie, plin de trufie că are bani și putere, și pe cea liberă o va ține ca pe o sclavă și o va trata întocmai ca pe slujnice, cum va răbda ea asemenea tiranie și silă? Dar dacă nu o bagă defel în seamă și se poartă așa tot timpul? Femeii nu-i rămân decât două soluții: fie să încerce cu mult efort să-l facă mai bun, fie, dacă aceasta este cu neputință, să poarte cu dârzenie războiul neanunțat și lupta fără armistițiu.    

Poate soțul va divorța fără voia ei. Sfântul Pavel îi poruncește atunci să se înfrâneze: „Dacă s-a despărţit, să rămână nemăritată, sau să se împace cu bărbatul său” (1 Cor.7, 11).

Multe căi născocesc bărbații când vor să-și tortureze nevestele. Dacă nu poate răbda acestea, femeii nu-i rămâne altă cale decât înfrânarea.

Sf. Ioan Gură de Aur, Despre feciorie,40 (SC 125, p. 233) - Traducere de Marius Ivașcu după:

Τί οὖν ἐὰν μὲν ὁ ἀνὴρ ἐπιεικὴς ᾖ, ἡ δὲ γυνὴ μοχθηρά, λοίδορος, λάλος, πολυτελής, τὸ κοινὸν τοῦτο πασῶν αὐτῶν νόσημα, ἑτέρων πλειόνων γέμουσα κακῶν, πῶς οἴσει τὴν καθημερινὴν ταύτην ἀηδίαν ἐκεῖνος ὁ δείλαιος, τὸν τῦφον, τὴν ἀναισχυντίαν;

Τί δαί, ἂν τοὐναντίον αὐτὴ μὲν ᾖ κοσμία καὶ ἥσυχος, ἐκεῖνος δὲ θρασύς, ὑπεροπτικός, ὀργίλος, πολὺν μὲν ἀπὸ τῶν χρημάτων, πολὺν δὲ ἀπὸ τῆς δυναστείας ὄγκον περιβεβλημένος, καὶ τὴν ἐλευθέραν ὡς δούλην ἔχει καὶ τῶν θεραπαινίδων μηδὲν ἄμεινον πρὸς αὐτὴν διάκειται, πῶς οἴσει τὴν τοσαύτην ἀνάγκην καὶ βίαν; Τί δαί, ἂν συνεχῶς αὐτὴν ἀποστρέφηται καὶ διὰ παντὸς μένῃ τοῦτο ποιῶν; (…) δυοῖν θάτερον ἀνάγκη, ἢ παιδαγωγεῖν αὐτὸν μετὰ πολλῆς τῆς σπουδῆς καὶ βελτίω ποιεῖν ἤ, εἰ τοῦτο ἀδύνατον, φέρειν γενναίως τὸν ἀκήρυκτον πόλεμον καὶ τὴν ἄσπονδον μάχην.

Ἐνταῦθα δὲ χωρισθεῖσαν αὐτὴν καὶ ἄκουσαν ἐγκρατεύεσθαι κελεύει λοιπόν· «Μενέτω», γάρ φησιν, «ἄγαμος ἢ τῷ ἀνδρὶ καταλλαγήτω.»

Πολλαὶ γὰρ ὁδοὶ τοῖς ἀνδράσιν ἐπινενόηνται ὅταν κολάζειν βούλωνται τὰς ἑαυτῶν γυναῖκας. Εἰ δὲ ταῦτα μὴ φέροι, τὴν ἐγκράτειαν ἀσκεῖν χρὴ·