Domnul nu și-a adus blid de argint din cer

FotO: http://www.tocmai.ro/argint-445717.html

http://www.arhivafoto.ro/poze/category/diverse-miscellaneous/page/37/

Țăranii au nevoie de furcă și de plug, dar nimeni nu și-ar face sapă de argint, nici nu și-ar polei hârlețul cu aur: în agricultură ne interesează utilitatea materialului, nu valoarea sa bănească. Oare ce ne împiedică să avem aceeași concepție și în privința obiectelor casnice?

Și în privința mobilierului și a lucrurilor din casă criteriul să ne fie folosința, nu luxul. Spune-mi, cuțitul de pe masă, dacă nu e de argint sau n-are mâner de fildeș, nu taie?

Domnul a mâncat din blide obișnuite, și-a pus ucenicii să șadă pe iarbă și le-a spălat picioarele încins cu ștergar; Dumnezeul cel smerit și Stăpânul a toate nu și-a adus vas de argint din cer pentru spălarea picioarelor.

Dacă sântem slujitori ai unicului Dumnezeu, atunci și proprietățile noastre și uneltele acestora trebuie să se arate părtașe (symbola) ale unei singure vieți sfinte. Să întrebuințăm lucruri ușor de obținut, ușor de folosit și păstrat și ușor de împărțit cu alții. Cele ieftine sânt de preferat celor mai scumpe.

Cel ce nu-și gestionează corect întreaga avere este o acropolă a patimilor.      

Clement Alexandrinul, Pedagogul,2, 3 (PG 8, 432) - Traducere de Marius Ivașcu după:


Εἰ γάρ τοι γεωργοῦσιν ἡμῖν δικέλλης ἐστὶν χρεία καὶ ἀρότρου, μάκελλαν δ' οὐκ ἄν τις ἀργυρᾶν οὐδὲ ἄμην χρυσῆν χαλκεύοι, τῷ δὲ εὐεργῷ τῆς ὕλης, οὐ τῷ πλουσίῳ, εἰς γεηπονίαν συγχρώμεθα, τί κωλύει καὶ περὶ τὰ σκεύη τὰ ἐνοικίδια τὴν αὐτὴν ἔχειν διάνοιαν τοὺς τοῦ ὁμοίου θεωρητικούς;

ὧν μέτρον ἡχρεία, μὴ ἡ πολυτέλεια γινέσθω. Τί γάρ; εἰπέ μοι· τὸ μαχαίριον τὸ ἐπιτραπέζιον,ἢν μὴ ἀργυρόηλον ᾖ ἢ ἐξ ἐλέφαντος πεποιημένον τὴν λαβήν, οὐ τέμνει;

Ὁ κύριος τρυβλίῳ ἐπωψᾶτο εὐτελεῖ καὶ κατέκλινεν τοὺς μαθητὰς ἐπὶ τῆς πόας χαμαὶ καὶ τοὺς πόδας ἔνιπτεν αὐτῶν σαβάνῳ περιζωσάμενος, ὁ ἄτυφος θεὸς καὶ κύριος τῶν ὅλων, οὐκ ἀργυροῦν δὴ ποδονιπτῆρα περιφέρων ἀπ' οὐρανοῦ.

Ἑνὸς γὰρ ὄντας θεράποντας θεοῦ χρὴ καὶ τὰ κτήματα καὶ τὰ ἐπ' αὐτοῖς ἔπιπλα ἑνὸς ἐπιδείκνυσθαι σύμβολα βίου καλοῦ. Ἃ δὲ καὶ κτώμεθα μὴ χαλεπῶς καὶ χρώμενοι εὐκόλως ἐπαινοῦμεν καὶ φυλάττομεν ῥᾳδίως καὶ κοινωνοῦμεν εὐκόλως αὐτῶν, ἀμείνω. Ἀμείνω δὴ τὰχρήσιμα, βελτίω δὲ δήπουθεν τὰ εὐτελέστερα τῶν πλουσίων.

Τὸ δὲ ὅλον ὁ πλοῦτος οὐκ ὀρθῶς κυβερνώμενος ἀκρόπολίς ἐστι κακίας.