Mai presus de toate armonia

FotO: trilulilu

Să ne învățăm să fim înțelegători și blânzi cu toți, mai ales cu femeile noastre, și să ne străduim mult ca, fie că ne învinuiesc pe drept, fie pe nedrept, să nu ne îndreptățim, ci un singur lucru să avem în vedere: să dezrădăcinăm pricinile supărării și să ne îngrijim să fie pace adâncă în casă. Astfel, femeia va avea întoarcerea ei către bărbat (cf. Fac. 3, 16), iar bărbatul își va găsi refugiul în ea ca într-un liman ferit de tulburările și zgomotele de afară și își va afla într-însa toată mângâierea.

Căci femeia s-a dat ca ajutor, ca îndestulându-se cu sprijinul ei, bărbatul să poată face față încercărilor care vin asupra lui. De va fi cuviincioasă și blândă, își va înveseli bărbatulnu doar fiindu-i alături, ci se va arăta de folos și în toate celelalte, pe toate făcându-i-le ușoare și lesnicioase. Nu va îngădui să-l necăjească nici problemele de afară, nici greutățile care se ivesc în fiecare zi în gospodărie, ci ca un cârmaci iscusit va ocoli în așa fel viforul sufletesc cu înțelepciunea sa, încât să-l aducă la seninătate desăvârșită, iar cu priceperea ei îi va dărui multă odihnă. 

Pe cei uniți astfel nimic din cele din viața aceasta nu-i va mai putea supăra, nici să le răpească desfătarea. Când e bună-înțelegere și pace și legătura dragostei între bărbat și femeie, acolo toate bunătățile curg fără niciun efort, căci sânt împrejmuiți de un zid mare și nebiruit: de armonia gândirii (homonoia) cea după Dumnezeu.

Aceasta îi va face mai duri ca diamantul și mai tari ca fierul; aceasta îi va ajuta mai mult decât toată bogăția și averea; aceasta îi va înălța la slava cea de sus; aceasta le va câștiga har de la Dumnezeu din belșug.

Rogu-vă, dar, să nu punem nimic mai presus de aceasta, ci toate să le facem și să le rânduim astfel încât să fie liniște și pace în cămin.


Sf. Ioan Gură de Aur, Tâlcuiri la Facere, 38, 7 (PG 53, 360) - Traducere de Marius Ivașcu după:


Παιδευώμεθα ἐπιεικεῖς εἶναι καὶ ἥμεροι πρὸς πάντας μὲν, μάλιστα δὲ περὶ τὰς ἑαυτῶν γυναῖκας, καὶ πολλὴν ποιεῖσθαι σπουδὴν, ὥστε, κἂν δικαίως, κἂν ἀδίκως μέμψωνται, μὴ ἀκριβολογεῖσθαι, ἀλλ' ἑνὸς μόνου γίνεσθαι, τοῦ τὰ τῆς λύπης αἴτια ἐκποδὼν ποιεῖν, καὶ βαθεῖαν εἰρήνην κατασκευάζειν τῇ οἰκίᾳ, ἵνα καὶ ἐκείνη ἔχῃ πρὸς τὸν ἄνδρα τὴν ἐπιστροφὴν, καὶ ὁ ἀνὴρ ὡς εἰς λιμένα εἰς αὐτὴν ἔχῃ καταφεύγειν ἐκ τῶν ἔξωθεν ταραχῶν καὶ τῶν θορύβων, καὶ πᾶσαν ἐκεῖθεν εὑρίσκειν τὴν παραμυθίαν.

Πρὸς βοήθειαν γὰρ ἡ γυνὴ ἐδόθη, ἵνα ἀρκούμενος τῇ ταύτης παρακλήσει ἀντέχειν ὁ ἀνὴρ δύνηται πρὸς τὰ ἐπιόντα αὐτῷ. Ἐὰν γὰρ ᾖ κοσμία καὶ ἐπιεικὴς, οὐ μόνον τὴν ἀπὸ τῆς κοινωνίας παραμυθίαν παρέξει τῷ ἀνδρὶ, ἀλλὰ καὶ ἐν τοῖς ἄλλοις ἅπασι πολλὴν τὴν ἑαυτῆς χρείαν ἐπιδείξεται, πάντα αὐτῷ κοῦφα καὶ ῥᾴδια κατασκευάζουσα, καὶ οὐκ ἀφιεῖσα πεῖραν λαβεῖν οὔτε τῶν ἔξωθεν, οὔτε μὴν τῶν κατὰ τὴν οἰκίαν τικτομένων καθ' ἑκάστην ἡμέραν δυσχερῶν· ἀλλὰ, καθάπερ κυβερνήτης ἄριστος, οὕτως αὐτῷ τὸν χειμῶνα τῆς ψυχῆς διὰ τῆς οἰκείας σοφίας εἰς γαλήνην καταστήσει, καὶ τῇ παρ' ἑαυτῆς συνέσει πολλὴν αὐτῷ παρέξει τὴν παραμυθίαν.

Τοὺς γὰρ οὕτω συνδεδεμένους οὐδὲν λοιπὸν τῶν ἐν τῷ παρόντι βίῳ λυπῆσαι δυνήσεται, οὐδὲ τὴν ἡδονὴν αὐτῶν λυμήνασθαι. Ὅταν γὰρ ὁμόνοια ᾖ καὶ εἰρήνη καὶ σύνδεσμος ἀγάπης μετὰ γυναικὸς καὶ ἀνδρὸς, ἐκεῖ πάντα συῤῥεῖ τὰ ἀγαθὰ, καὶ ἀνάλωτοι πάσης