Nu-ți lua femeie bogată

FotO: orthphoto.net

Un bărbat sărac, simplu și smerit își ia nevastă de neam mare, cu părinți bogați și influenți. Ai zice că e de invidiat? Nicidecum. 

Când femeile au multe motive care să le alimenteze orgoliul, nimic nu le mai oprește. Ca flacăra care devorează lemnul, așa se ridică pe culmi nespuse, nu mai țin cont de nicio rânduială și toate le pun la cale în cer și pe pământ. Bărbatul ajunge un preș, ca să nu mai vorbesc de certurile, ocările și umilințele cumplite pe care le va îndura.  

Va zice careva - și pe mulți i-am auzit vorbind așa, când vine vorba de căsătorie - : „Las-o să fie bogată, că doar nu e mare lucru s-o cumințesc și să-i tai aripile.”

Cine judecă așa nu știe la ce se înhamă. Și de i-ar reuși, se va păgubi nu puțin. 

A se supune bărbatului de frică și cu sila va face traiul împreună și mai greu și mai nesuferit decât dacă ar comanda ea. De ce? Fiindcă această silire alungă orice dragoste și desfătare. Dacă nu mai e prietenie, nici dragoste, ci în locul acestora stăpânesc frica și sila, cui îi mai trebuie așa căsnicie?    

Sf. Ioan Gură de Aur, Despre feciorie,53 (SC 125, p. 299) - Traducere de Marius Ivașcu după:

Τὸ πένητα ὄντα καὶ εὐτελῆ καὶ ταπεινὸν ἀπὸ μεγάλων καὶ δυνατῶν καὶ πολλὰ χρήματα κεκτημένων γυναῖκα λαβεῖν. Ἀλλὰ τοῦτο τὸ ζηλωτὸν ἐκείνου τοῦ ἀπευκτοῦ οὐκ ἐλάττους εὑρήσομεν ἔχον συμφοράς.

Ὅταν δὲ καὶ ἀφορμὰς ἔχῃ (τὸ τῶν γυναικῶν γένος) τῆς ὑπεροψίας πολλάς, οὐδέν ἐστι τὸ κατέχον αὐτάς. Ἀλλ' ὥσπερ ὕλης τινὸς λαβομένη φλὸξ οὕτως εἰς ὕψος ἄφατον αἴρονται καὶ τὴν τάξιν ἀντιστρέφουσι καὶ πάντα ἄνω καὶ κάτω ποιοῦσιν. (…) εἰς τὴν αὐτῇ προσήκουσαν ἄγουσα τὴν τῆς ὑποταγῆς, αὐτὴ γίνεται κεφαλὴ καὶ ἀρχή. Τί οὖν ταύτης τῆς ἀνωμαλίας χεῖρον γένοιτ' ἄν; Καὶ σιωπῶ τὰ ὀνείδη, τὰς ὕβρεις, τὰς ἀηδίας, ἃ πάντων ἐστὶν ἀφορητότερα.

Εἰ δὲ λέγοι τις – καὶ γὰρ πολλῶν ἤκουσα λεγόντων ἐγώ, ὅταν τοιοῦτοι γίνωνται λόγοι – · πλουτείτω μόνον καὶ εὔπορος ἔστω, καὶ οὐδὲν ἔργον ἐστὶ κατενεγκεῖν αὐτῆς καὶ ταπεινῶσαι τὸ φρόνημα.

Εἴ τις οὖν ταῦτα λέγοι, πρῶτον μὲν ἀγνοεῖ ὅτι τῶν σφόδρα δυσκόλων ἐστίν. Ἔπειτα ὅτι κἂν γένοιτο, οὐ μικρὰν ἔχει τὴν ζημίαν.

Τὸ γὰρ ἀνάγκῃ καὶ δεδοικυῖαν καὶ μετὰ βίας ὑποτετάχθαι τῷ ἀνδρὶ τοῦ μετὰ πάσης ἐξουσίας ἐπιτάττειν αὐτῷ βαρύτερον ἔσται καὶ ἀηδέστερον. Τί δήποτε; Ὅτι πᾶσαν ἐκβάλλει φιλίαν καὶ ἡδονὴν αὕτη ἡ βία· φιλίας δὲ οὐκ οὔσης οὐδὲ πόθου, ἀλλ' ἀντὶ τούτων φόβου καὶ ἀνάγκης τίνος ὁ τοιοῦτος ἄξιος ἔσται γάμος λοιπόν;