Nu disprețui căsătoria

FotO: blog.xposure.ro

Tratând căsătoria cu atâta dispreț insulți înțelepciunea lui Dumnezeu și ocărăști toată creația. Dacă împreunarea este necurată, necurate sânt toate viețuitoarele care se nasc printr-însa, necurate sânteți și voi, ba chiar însăși firea oamenilore ste necurată. Cum va mai fi fecioară cea deja necurată?

Fugind de căsătorie ca de ceva spurcat, prin aceasta v-ați făcut mai spurcate decât toate, născocind o feciorie mai întinată decât curvia.

Nu ai avut relații trupești? Asta nu te face încă fecioară. Eu numesc fecioară numai pe aceea care, deși ar fi în stare să se căsătorească, totuși renunță la căsătorie. Dacă faci din căsătorie ceva interzis, fecioria nu mai este o alegere liberă, ci supunere față de o lege oarbă. Numărând căsătoria în rândul celor mai rele păcate, nu puteți pretinde că înfrânarea voastră este vrednică de laudă. A se abține de la ceva interzis nu poate fi un semn al nobleței și al vigorii unui suflet tânăr.     

Cel ce înjosește căsătoria, micșorează și slava fecioriei. Cel ce o laudă, sporește mai mult minunea aceleia și o face mai strălucitoare. Căci ceea ce se arată a fi bun doar prin comparație cu ceva mai rău, nu poate fi foarte bun. Căsătoria este frumoasă și tocmai de aceea fecioria e vrednică de mirare, fiindcă întrece ceva deja socotit a fi bun.      


Traducere de Marius Ivașcu după Sf.Ioan Gură de Aur, Despre feciorie, VIII, 1 (SC 125, p. 115) :


Διὰ τοῦτο ὑπεροψίᾳ ἀμέτρῳ κατὰ τοῦ πράγματος χρησαμένη εἰς τὴν τοῦ Θεοῦ σοφίαν ἐξύβρισας καὶ τὴν κτίσιν διέβαλες ἅπασαν. Εἰ γὰρ ἀκάθαρτον ὁ γάμος, ἀκάθαρτα μὲν ἅπαντα τὰ δι' αὐτοῦ τικτόμενα ζῷα, ἀκάθαρτοι δὲ καὶ ὑμεῖς, οὐ γὰρ ἂν εἴποιμι τὴν τῶν ἀνθρώπων φύσιν. Πῶς οὖν παρθένος ἡ ἀκάθαρτος;

Αἱ τὸν γάμον ὡς ἐναγὲς φεύγουσαι αὐτῷ τούτῳ τῷ φεύγειν πάντων γεγόνατε ἐναγέστεραι, παρθενίαν εὑροῦσαι πορνείας μιαρωτέραν.

Οὐχ ὡμιλήσας γάμοις; Ἀλλ' οὐδέπω τούτῳ παρθένος. Τὴν γὰρ κυρίαν τοῦ γαμηθῆναι γενομένην, εἶτα οὐχ ἑλομένην ταύτην ἂν εἴποιμι παρθένον ἐγώ. Ὅταν δὲ τῶν κεκωλυμένων τὸ πρᾶγμα εἶναι φῇς, οὐκέτι τῆς σῆς προαιρέσεως τὸ κατόρθωμα γίνεται ἀλλὰ τῆς ἀνάγκης τοῦ νόμου. Ὑμεῖς δὲ εἰς τὴν τῶν χειρόνων αὐτὸ τάξιν ὤσαντες, οὐκέτ' ἂν δύναισθε τῶν ἀπὸ τοῦ πράγματος ἀντιποιεῖσθαι ἐπαίνων. Τὸ γὰρ τῶν ἀπηγορευμένων ἀπέχεσθαι οὔπω γενναίας καὶ νεανικῆς ψυχῆς. 

Ὁ μὲν γὰρ τὸν γάμον κακίζων καὶ τὴν τῆς παρθενίας ὑποτέμνεται δόξαν· ὁ δὲ τοῦτον ἐπαινῶν μᾶλλον ἐκείνης ἐπαίρει τὸ θαῦμα καὶ λαμπρότερον ποιεῖ. Τὸ μὲν γὰρ τῇ πρὸς τὸ χεῖρον παραθέσει φαινόμενον καλὸν οὐκ ἂν εἴη σφόδρα καλόν· τὸ δὲ τῶν ὁμολογουμένων ἀγαθῶν ἄμεινον, τοῦτό ἐστι τὸ μεθ' ὑπερβολῆς καλόν, ὅπερ τὴν παρθενίαν ἀποδείκνυμεν οὖσαν ἡμεῖς.