Sf. Ioan Gura de Aur: Prefăcătoria cerșetorului vădește neomenia ta

SursA FotO

Μανία γὰρ καὶ παραπληξία σαφὴς, τὰ μὲν κιβώτια μεστὰ ἱματίων ποιεῖν, τὸν δὲ κατ' εἰκόνα Θεοῦ γενόμενον καὶ καθ' ὁμοίωσιν, γυμνὸν καὶ τρέμοντα ὑπὸ τοῦ κρυμοῦ περιορᾷν, καὶ μόλις ὀρθούμενον.

Ἀλλὰ προφασίζεται, φησὶ, τὸν τρόμον καὶ τὴν ἀσθένειαν. Καὶ γὰρ εἰ ὑποκρίνεται, ἐξ ἀνάγκης ὑποκρίνεται καὶ ἐνδείας διὰ τὴν ὠμότητα τὴν σὴν καὶ τὴν ἀπανθρωπίαν τὴν τοιούτων δεομένην προσωπείων, τὴν μὴ ἐπικλωμένην πρὸς ἔλεον.
Τίς γὰρ οὕτως ἄθλιος καὶ ταλαίπωρος, ὡς μηδεμιᾶς ἀνάγκης ἐπικειμένης ὑπὲρ ἑνὸς ἄρτου τοιαῦτα ἀσχημονεῖν καὶ κόπτεσθαι καὶ τοσαύτην ὑπομένειν δίκην;
Ὥστε ἡ ὑπόκρισις ἡ ἐκείνου τῆς σῆς ἀπανθρωπίας περιέρχεται γιγνομένη κήρυξ. Ἐπειδὴ γὰρ ἱκετεύων καὶ λιπαρῶν καὶ ἐλεεινὰ προϊέμενος ῥήματα, καὶ ὀδυρόμενος καὶ δακρύων καὶ δι' ὅλης περιιὼν τῆς ἡμέρας, οὐδὲ τῆς ἀναγκαίας εὐπορεῖ τροφῆς, ἐπενόησεν ἴσως καὶ ταύτην τὴν μηχανὴν, οὐκ ἐκείνῳ τοσαύτην, ὅσην σοὶ, φέρουσαν τὴν ἀσχημοσύνην καὶ τὴν κατηγορίαν.
Ἐκεῖνος μὲν γὰρ ἐλεεῖσθαι δίκαιος, ὅτι εἰς τοσαύτην κατῆλθεν ἀνάγκην· ἡμεῖς δὲ μυρίων ἄξιοι τιμωριῶν, ὅτι τοὺς πένητας τοιαῦτα βιαζόμεθα πάσχειν.

Demență și curată nebunie – să-ți îndeși dulapurile cu haine și pe cel zidit după chipul și asemănarea lui Dumnezeu să-l treci cu vederea gol și tremurând de frig și abia ținându-se pe picioare.

„Dar se preface”, zici, „că tremură și că e neputincios!” Și dacă joacă teatru, o face constrâns de necesitate și de lipsă și din pricina cruzimii și neomeniei tale, care are nevoie de atâtea efecte speciale și tot nu se înduplecă spre milă.

Căci cine e atâta de nenorocit și ticălos, încât fără să fie silit de vreo nevoie s-ar deda la atâtea măscări, s-ar lăsa lovit și ar răbda asemenea ocară pentru o pâine?

Așa încât prefăcătoria aceluia dă târcoale neomeniei tale, dând-o în vileag. Rugămințile și lingușelile și cuvintele înduioșătoare și tânguirile și lacrimile și preumblările de toată ziua nu i-au asigurat nici minimul necesar pentru a supraviețui. Astfel s-a gândit și la trucul acesta, care nu-i aduce lui atâta rușine și osândă, cât ție.

Căci el este vrednic să fie miluit, ca unul care a ajuns într-o asemenea nevoie. Noi însă merităm mii de pedepse, fiindcă îi silim pe săraci să pătimească atâtea.

Din Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Epistola I către Corintheni, XXI, 5 (PG 61, 177). Traducere din limba greaca de Marius Ivascu.