"Adevărata Biserică trebuie să trezească veşnic la viaţă"

Unul dintre aceşti bulgări, sub forma unei hîrtii scrise mărunt, stătea acum în faţa arhiereului pe masa de scris. Alături stătea şi o scrisoare, prin care era prevenit: "Preasfinţia Voastră! Cu adîncă amărăciune am aflat despre neplăcerile ce vi se pregătesc. Răul nu doarme...Denunţul a fost trimis la Sinod. Ciorna care mi-a căzut întîmplător în mînă mă grăbesc să v-o trimit dumneavoastră, pentru a avea posibilitatea pregătirii unui răspuns destoinic, aşa, pentru orice eventualitate...Un binevoitor".

Hîrtia veninoasă fusese citită de cîteva ori de arhiereu. Se vedea cît de mult durerea îi strîngea inima, faţa însă continua să-i fie calmă. Vlădica rămăsese căzut pe gînduri.

În denunţ erau descrise amănunţit, însă denaturat, toate faptele vlădicii săvîrşite de-a lungul slujirii sale aici. Se vorbea despre strîmtorarea clerului, despre efectul de depravare morală al predicilor sale. Erau transpuse strîmb şi concepţiile vlădicii cu privire la creştinism. În încheiere, autorul denunţului ruga Sfîntul Sinod să izbăvească eparhia de acest lup venit în piele de oaie. Sub denunţ sta semnătura "Un rîvnitor al Ortodoxiei".

- Da, ar fi fost straniu dacă răutatea ar fi tăcut...Tatăl minciunii nu este legat definitiv, şi atîta timp cît este încă în libertate, fiii dreptăţii vor fi prigoniţi. Despre aceasta ne-a prevenit Învăţătorul nostu. Prigoanele nu mă înspăimîntă. Niciodată nu i-au înspăimîntat pe nici unul din luptătorii pentru dreptate, atîta timp cît vrăjmaşul stătea în adevărata lui înfăţişare. Greu este însă a te bate cu diavolul, cînd acesta ia chipul unui înger luminos. Se intimidează unii luptători ai Ortodoxiei atunci cînd văd pe steagurile vrăjmaşului inscripţia: "Ortodoxie", amuţesc vocile lor, lasă armele şi încetează lupta...

Avem însă posibilitatea de a ne descurca în toate acestea. Lucrarea lui Hristos este cea de mîntuire şi de renaştere a oamenilor. Şi dacă vezi tu, luptătorule pentru adevăr, că în jurul tău oamenii renasc cu adevărat, se desăvîrşesc, se însănătoşesc şi trupeşte, şi sufleteşte, şi duhovniceşte, că se fac mai buni - să ştii că eşti de partea adevărului şi luptă atunci cu îndrăzneală cu vrăjmaşul, chiar dacă acesta îţi stă înainte cu semne mari şi minuni.

Iar lupta trebuie să fie dusă neîncetat. Duhul pămîntului îl cheamă pe om mereu înapoi, în jos. Pămîntul i-a servit odată leagăn omului, însă pentru omenirea maturizată a devenit un aşternut comod, către care acesta priveşte uneori nu pentru a adormi cu un somn însănătoşitor, odihnitor, ci pentru o dormitare fără de griji. Şi dorm mulţi dintre noi, oploşindu-se mai comod. Dorm de dimineaţa pînă seara şi decuseară pînă dimineaţa. E nevoie să-i trezeşti neîncetat şi nu trebuie să te intimidezi dacă cineva, somnoros, te va ameninţa cu un pumn sau dacă de la scuturătură va răspîndi un miros urît...

Adevărata Biserică trebuie să trezească veşnic la viaţă. Nu a existat şi nici nu va exista o asemenea orînduire pe pămînt despre care să se poată spune: "Iată Împărăţia lui Dumnezeu pe pămînt! Şi de aceea opriţi-vă, oameni buni, din drumul vostru"...Păstorii şi arhipăstorii trebuie deci să trezească neîncetat omenirea. Şi vai de pămîntul unde vor tăcea vocile mereu protestatare!

(Fragment din cartea "Arhiereul" de ieromonah Tihon, apărută la Editura Cathisma)