Ἐπειδὴ δέ τινες ἡμῖν καταμέμφονται προσκυνοῦσί τε καὶ τιμῶσι τήν τε τοῦ σωτῆρος καὶ τῆς δεσποίνης ἡμῶν εἰκόνα, ἔτι δὲ καὶ τῶν λοιπῶν ἁγίων καὶ θεραπόντων Χριστοῦ, ἀκουέτωσαν, ὡς ἐξ ἀρχῆς ὁ θεὸς τὸν ἄνθρωπον κατ' οἰκείαν εἰκόνα ἐποίησε. Τίνος οὖν ἕνεκεν ἀλλήλους προσκυνοῦμεν, εἰ μὴ ὡς κατ' εἰκόνα θεοῦ πεποιημένους; Ὡς γάρ φησιν ὁ θεοφόρος καὶ πολὺς τὰ θεῖα Βασίλειος, «ἡ τῆς εἰκόνος τιμὴ ἐπὶ τὸ πρωτότυπον διαβαίνει»· πρωτότυπον δέ ἐστι τὸ εἰκονιζόμενον, ἐξ οὗ τὸ παράγωγον γίνεται. ὁ Μωσαϊκὸς λαὸς τῇ σκηνῇ κυκλόθεν προσεκύνει εἰκόνα καὶ τύπον φερούσῃ τῶν ἐπουρανίων, μᾶλλον δὲ τῆς ὅλης κτίσεως.
Οὐ νέον τὸ τῶν εἰκόνων ἐφεύρημα καὶ ἡ τούτων προσκύνησις, ἀλλ' ἀρχαία τῆς ἐκκλησίας παράδοσις. Καὶ Ἀβραὰμ δὲ καὶ Μωσῆς καὶ Ἡσαΐας καὶ πάντες οἱ προφῆται εἰκόνας εἶδον θεοῦ καὶ οὐκ αὐτὴν τὴν οὐσίαν τοῦ θεοῦ. Ἡ βάτος εἰκὼν ἦν τῆς θεομήτορος, καὶ μέλλοντι τῷ Μωσῇ ταύτῃ προσιέναι εἶπεν ὁ θεός· «Ὑπόλυσαι τὸ ὑπόδημα τῶν ποδῶν σου· ἡ γὰρ γῆ, ἐν ᾗ ἕστηκας, γῆ ἁγία ἐστίν.» Εἰ οὖν ἡ γῆ, ἐν ᾗ εἰκὼν τῆς θεοτόκου ὤφθη τῷ Μωσῇ, γῆ ἁγία ἐστί, πόσῳ μᾶλλον αὐτὴ ἡ εἰκών;
Deoarece unii ne învinuiesc că sărutăm și cinstim icoana Mântuitorului și a Stăpânei noastre, precum și a celorlalți Sfinți și slujitori ai lui Hristos, să auză că la început Dumnezeu l-a făcut pe om după propriul său chip (icoană). Oare pentru ce ne salutăm/cinstim unii pe alții, dacă nu din pricină că sântem făcuți după chipul lui Dumnezeu? Precum zice de-Dumnezeu-purtătorul și bogatul în cele dumnezeiești Vasile, „cinstea adusă icoanei trece la prototip”, adică la cel închipuit în icoană. Poporul lui Moisi se închina de jur împrejurul Cortului, deoarece acesta purta icoana și chipul celor cerești, ba și a toată zidirea.
Cinstirea icoanelor nu este o scorneală nouă, ci veche este predania Bisericii. Și Avraam și Moisi și Isaia și toți Prorocii au văzut imagini ale lui Dumnezeu, iar nu însăși ființa lui. Rugul aprins era icoana Maicii lui Dumnezeu și, voind Moisi a se apropia către aceasta, i-a zis Dumnezeu: „Dezleagă încălțămintea picioarelor tale, căci pământul pre carele stai pământ sfânt este” (Ieș. 3, 5). Dacă, așadar, pământul pe care icoana Născătoarei lui Dumnezeu s-a arătat lui Moisi este sfânt, cu cât mai vârtos va fi sfântă icoana însăși?
Traducere după Sf. Ioan Damaschin, Despre credința ortodoxă, IV, 16 (PG 94, 1168); Cuvântările pentru apărarea icoanelor, II, 16 (PG 94, 1301) realizată de Marius Ivașcu.
Un comentariu:
Foarte frumoase cuvintele acestea!
Cu siguranta este indreptatita cinstirea icoanelor.
Trimiteți un comentariu