Despre iepurasul de Paste si ortodocsii din noi de Mugur Vasiliu

Motto: "Iepuraşul mustăcios e de Paşte norocos, nu-ţi lasă cadou în ghete, are el alte secrete: pasca, oul înroşit, cozonacul, mielul fript şi un Paşte Fericit!" (urare "tradiţională" de sezon)

Suntem în Postul Mare. Mai sunt mai puţin de două săptămâni până la Înviere. Cu o mare grijă faţă de cumpărători, negustorii au început deja să-şi vândă marfa, specială pentru "Sfintele Sărbători" – cu varianta "Sfintele Sărbători de Paşti". Dacă, cumva, am fi picat chiar acum pe planeta Pământ şi ne-am fi întrebat ce sărbători sunt acestea, atunci cu siguranţă că am fi aflat lucruri, pe care noi cei de acum nu le mai observăm, nu le mai vedem, cu care ne-am obişnuit, dar care sunt cu totul pierzătoare pentru noi. Aşadar, sărbătorile care urmează încep să se întrezărească: apar iepuraşii, din ce în ce mai des, pe firmele luminoase – cu variante multiple: domni cu urechi de iepuraşi, domnişoare dezbrăcate cu aceleaşi urechi care însă seamănă mai mult cu nişte "corniţe", sau chiar iepuraşii coloraţi, frumoşi şi pufoşi (la fel cum colorate sunt revistele cu iepuraşi, cu plai şi cu boi). Toate acestea sunt, după cum spune lumea, "haioase". Deci, este o sărbătoare cu iepuraşi. Au apărut însă şi puişorii de găină, desigur gălbui şi desigur tare frumoşi şi pufoşi. Nu este nici o îndoială, la această fotografie trebuie adăugate şi ouăle colorate: roşu, galben, verde, albastru şi restul culorilor. Dacă mai punem că mirosul acestor sărbători se bazează pe miel – cu variantele ciorbă şi la cuptor – atunci vom începe să înţelegem cât de importantă şi în acelaşi timp animalieră este această sărbătoare sau "Sfintele Sărbători de Paşti". Atenţie: de o deosebită importanţă sunt, şi de această dată – ca şi la sărbătoarea porcului de crăciun – cadourile, darurile. E un fel de parolă: "Ce ai vrea să-ţi aducă iepuraşul?", care legitimează şi încununează această minunată sărbătoare de "primăvară". Ceea ce vă povestesc eu aici, puteţi vedea şi chiar vedeţi şi Domniile Voastre, oriunde v-aţi localiza în credincioasa noastră ţară de 87% ortodoxie. Şi cu siguranţă că vedeţi toate acestea – plus motivul generator pentru toate sărbătorile tuturor românilor, steaua polară a existenţei noastre: coca cola! Nu trebuie uitat nici filmul de mare efect – pe care îl vedem în fiecare an şi care ne arată o poveste neoprotestantă, anticreştină, cu un personaj care nu are nimic a face cu Hristos - care nu a fost, nu este şi nici nu va fi vreodată vedetă de film. Acesta este tabloul sărbătorilor de primăvară sau a "Sfintelor Sărbători de Paşti", la români. Cu siguranţă şi pe bună dreptate, aceasta ar înţelege cineva care ar veni acum pentru prima oară pe planeta Pământ. Nu ştim şi nici nu ne interesează ce ar gândi despre acestea respectiva fictivă persoană, tocmai fiindcă nu poate exista. Însă, câteva întrebări ne ţin calea. Ce se întâmplă cu Sărbătorile Românilor? Cum e posibil ca întregul aparat de propagandă anticreştin numit mass-media să promoveze, fără nici cea mai mică reţinere aceste blasfemii, aceste huiduieli la adresa credinţei românilor, şi în ultimă instanţă la adresa românilor? De ce nu ia nimeni atitudine? De ce ne mai uităm la televizoarele lor pline de infecţie? De ce mai citim gazetele, care acum - mai ales acum - ne arată femei goale şi în care se dezbat lucruri de "maximă importanţă economică"? Cel mai probabil acestea sunt ispite - părintele lor este chiar dracu, de altfel prezent în chiar toate reclamele, cu toate variantele lor - dar, în acelaşi timp sunt încercări. Încercări pentru fiecare dintre noi.

Ce facem noi atunci când suntem puşi în prezenţa unei situaţii de acest fel - şi suntem puşi sau ne punem noi înşine, încontinuu? Oare nu înţeleg românii dreptcredincioşi că ei sunt cei care "consumă" toate aceste otrăvuri, şi aceasta chiar la cererea lor? Prin faptul că nu doar permit ci şi participă la aceste odioşenii, chiar dacă unii dintre ei par sau fac pe indignaţii. Nimeni nu ne face acest rău - noi înşine ni-l facem, fiindcă nu cred că a fost cineva obligat să-şi cumpere televizor şi să trăiască hipnotizat de imaginile mişcătoare, care nu au nici cea mai mică legătură cu existenţa noastră; cum nu cred că a fost cineva forțat să citească ziarul sau să asculte radio - chiar dacă toate acestea se fac sub acoperirea şi justificarea nevoii de informaţie. Este cert că toate aceste blasfemii sunt gândite şi administrate concertat; cum clar este că toate sunt îndreptate împotriva Învierii, despre care nici nu se pomeneşte - sunt cu mult mai importante: mielul, oul, iepuraşul, puişorul şamd.

Informaţiile pe care ar trebui cu necesitate să le avem acum, în Postul Mare, sunt la îndemâna oricui - dar puţini sunt cei care le cercetează şi, mai puţini, cei care le trăiesc. Câţi dintre - din nou - cei 87% din credincioşii, care suntem noi, "s-au informat" despre Săptămâna Mare? Câţi ştiu că Luni iudeii au hotărât să-L răstignească pe Hristos, că Marţi a fost proorocirea distrugerii Templului, că Miercuri a fost ungerea piciorelor lui Hristos şi tot atunci ucenicii s-au tulburat din cauza lui Iuda, iar Iuda a primit arginţii; că Joi este Cina cea de Taină, spălarea picioarelor, rugăciunea din muntele măslinilor şi tot atunci Hristos este luat; că Vineri, Dumnezeu este în faţa Sinedriului, la Pilat şi suportă toate batjocurile şi chinurile; că tot Vineri a fost răstignit, a murit, I-a fost împunsă coasta, a fost coborât de pe cruce, iar mormântul I-a fost pecetluit; că Sâmbătă Hristos a pogorât la iad şi, că Duminică a Înviat? Iată: acestea sunt "informaţii" vitale pentru noi. Din surse demne de toată încrederea, de la un "agent special", dintr-o sihăstrie de prin Munții Neamţului, avem chiar "informaţia" că de aproape două mii de ani fiecare săptămână este Săptămâna Mare - dar aceasta este o informaţie mai specială. Aţi auzit pe undeva de iepuraşi, veveriţe, ouşoare, puişori şi cadouri, cozonac şi budincă? Nu. Fiindcă aici este vorba despre viaţă şi moarte, sau mai bine zis despre nemurire – spre osândă sau spre bucurie; nu despre animale şi produse agricole, dragi creştini ortodocşi, care suntem noi. Voi, cei care aveţi o legătură cu biserica, cei care nu creşteţi animăluţe ritualice sau ouşoare multicolore, cei care sunteţi preocupaţi de propria-vă mântuire şi de mântuirea neamului vostru; cei care ştiţi ce se petrece în acest post - covârşitor pentru noi -, altceva decât oferirea de daruri şi coca cola sau pepsi; cei care simţiţi greutatea atât de minunată a răspunderii pe care o aveţi în cadrul neamului care v-a ivit şi ştiţi că mântuire înseamnă jerfă şi nu budincă sau cozonac cu stafide. Voi, cei care v-aţi îmbrăcat în Hristos, prin sfântul botez, şi purtaţi la gâtul sufletului vostru crucea de pe Golgota, pe care a fost răstignit chiar Dumnezeul şi Mântuitorul nostru, Iisus Hristos, Cel ce a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând. Voi, trebuie să vedeţi şi să înţelegeţi că nu este un aşa mare efort - despre jertfă nici nu se poate vorbi - să vă opriţi din a mai sprijini lupta împotriva lui Hristos şi împotriva mântuirii noastre. Este foarte simplu: nu mai deschideţi cutia cu minciuni şi blasfemii denumită şi televizor, nu mai citiţi ziarele şi nu mai ascultaţi delirul emoţionant tremurător - chiar dacă vi se pare că sună bine. Poate vi se pare prea greu. Bine, atunci poate fi numită jertfa voastră: să nu-L mai batjocoriţi pe Hristos. Toată viaţa noastră depinde de acest lucru: conştientizarea faptului că nu trebuie să mai lovim cu piciorul în ţepuşă. Acest lucru trebuie să ne ducă la atitudine eliberatoare şi nu la pasivitate complice cu urâtorii lui Hristos. Fiindcă altfel, cum mai putem să răspundem în faţa Învierii: "Adevărat a Înviat! "

SursA: e-mail