SursA FotO Ioan Savaitul, VI
Mi-a povestit Ioan Romanul, ucenicul minunatului Ioan Savaitul:
"Pe cînd şedeam noi în Mănăstirea lui Arselan, iată într-o zi un arici mare şi-a adus puiul mic pe care-l ducea în gură, căci era orb, şi l-a pus la picioarele bătrînului. Cînd a văzut cuviosul că era orb, s-a aplecat la pămînt şi făcînd tină a uns ochii lui şi îndată a văzut. Şi apropiindu-se mama ariciului a sărutat urmele bătrînului şi, luîndu-şi copilul pe care-l aduse, a plecat săltînd.
A doua zi, însă, iată mama ariciului aduce bătrînului în gura ei o varză mare trăgînd-o cu mare greutate şi, surîzînd, cuviosul îi zice: "De unde ai adus-o? Desigur ai furat-o din grădinile părinţilor, eu însă nu mănînc lucruri furate. Du-te şi pune-o de unde ai furat-o".
Şi ruşinîndu-se, animalul a luat varza şi a dus-o în grădina de unde o luase".
SursA: Patericul Sinaitic, Dimitrios G. Tsamis, Traducere Preot Profesor Dr. Ioan Ică, Ed. Deisis, Sibiu, 1995, p. 128
2 comentarii:
Ce drăguţ din partea ariciului. Chiar furat, a adus un prinos pentru mulţumire nu ca cei zece lepropi din care doar unul s-a întor să zică un simplu...mulţumescu-ţi ţie Doamne.
Totuşi îmi imaginez cu greu cum poate sălta un arici în mers
:))
"Şi ruşinîndu-se, animalul a luat varza şi a dus-o în grădina de unde o luase"...dovada ca era arici si nu om...la noi rusinea este floare rara
Multumesc de vizita si ganduri bune. Te imbratisez, draga matusica.
Trimiteți un comentariu