Hristos S-a născut!

Domnul nostru Iisus Hristos, Cel ce S-a născut pentru mîntuirea noastră, să vă dăruiască pace şi bucurie, sănătate şi iubire! Vă îmbrăţisez cu drag pe toţi cei care poposiţi pe acest blog, matuşka Eufemia :)

Deschideţi felicitarea aici.

Apostolat în Ţara Făgăraşului (Nr.35)

Apostolat nr 35

o icoană mai puţin cunoscută cu Sfîntul Nicolae

Această icoană se află pictată în mozaic pe un perete al unei anexe care este situată în incinta Mănăstirii Sfinţilor Ioan Botezătorul şi Siluan Atonitul din localitatea Tolleshunt Knights - Essex, mănăstire fondată de cuviosul părinte Sofronie Saharov.

Icoana cinsteşte una dintre minunile mai puţin cunoscute ale Sfîntului Nicolae, petrecută în drumul lui spre Ţara Sfîntă:

"Părintele Nicolae s-a hotărît să meargă în Ţara Sfîntă, pentru a se închina la locurile unde şi-a petrecut viaţa pămîntească Domnul nostru Iisus Hristos. S-a urcat într-o corabie şi a plecat într-acolo.
Cînd corabia a ajuns aproape de Egipt, Părintele Nicolae le-a spus corăbierilor:
- Vifor mare se apropie şi vrăjmaşul vrea să scufunde corabia. Şi, într-adevăr, la scurt timp, s-a pornit o furtună năpraznică. Speriaţi, toţi cei de pe corabie au cerut ajutor Părintelui Nicolae:
- Sfinte al lui Dumnezeu, de nu ne vei ajuta cu rugăciunile tale către Dumnezeu, îndată corabia se va scufunda şi noi vom pieri.
- Puneţi-vă nădejdea în Dumnezeu şi rugaţi-vă, dragii mei, le-a spus Părintele Nicolae, el însuşi începînd cu sîrguinţă să ceară ajutor de la Dumnezeu. Şi îndată furtuna a încetat şi marea s-a liniştit.
Unul dintre corăbieri s-a suit, aşa cum era obiceiul cînd se îndrepta corabia, în vîrful catargului. Cînd a vrut să coboare, a alunecat de sus şi, căzînd în mijlocul corabiei, a rămas fără viaţă. Văzînd această nenorocire, Părintele Nicolae îndată a început a se ruga lui Dumnezeu. Şi atunci s-a întîmplat o minune: corăbierul s-a ridicat viu şi nevătămat, spre uimirea tuturor.
După această întîmplare, corabia s-a îndreptat în linişte spre destinaţie."

Fragment din cartea Sfîntul Ierarh Nicolae, Colecţia Sfinţii, prietenii lui Dumnezeu şi ocrotitorii copiilor, Editura Sfîntul Mina, 2007, Iaşi

Cum trăiesc creştinii în lume - cap. V-VI din Epistola către Diognet V-VI scrisă de Panten (primul profesor al şcolii creştine din Alexandria)

Creştinii nu se deosebesc de ceilalţi oameni nici prin pămînt, nici prin grai, nici prin haine; fiindcă nu locuiesc în oraşe proprii, nu se folosesc de un dialect paralel (parellagmene) şi nici nu duc o viaţă paralelă (parasemon). Învăţătura lor n-a fost găsită printr-o invenţie sau excogitare a unor oameni curioşi, nici nu promovează vreo doctrină (dogma) omenească, ca alţii.
Locuind în cetăţi greceşti ca şi barbare, cum s-a hărăzit fiecăruia şi urmînd obiceiurilor locului în ce priveşte hainele, regimul hranei şi restul vieţii, arată minunată şi recunoscut paradoxală constituţia cetăţeniei lor (thaumasten kai homologoumenos paradoxon ten katastasin tea heauton politeias).
Locuiesc în patrii proprii, dar ca nişte emigranţi (paroikoi), iau parte la toate (treburile publice) ca nişte cetăţeni şi suportă toate (îndatoririle) ca nişte străini. Orice pămînt străin le este patrie, şi orice patrie le este străină.

Se căsătoresc toţi, nasc prunci, dar nu-şi aruncă odraslele.
Stau la o masă comună, dar nu şi la un pat (comun).
Sînt în trup, dar nu vieţuiesc după trup.
Petrec pe pămînt, dar au cetăţenia în cer.
Se supun legilor hotărîte şi prin vieţile lor biruie legile.
Iubesc pe toţi şi sînt prigoniţi de toţi; sînt necunoscuţi şi condamnaţi.
Sînt omorîţi şi fac vii pe alţii.
Sînt săraci şi îmbogăţesc pe mulţi; sînt lipsiţi de toate şi prisosesc în toate.
Sînt necinstiţi şi se slăvesc în necinstiri. Sînt umiliţi şi sînt îndreptaţi. Sînt defăimaţi şi binecuvintează; sînt ocărîţi şi cinstesc (pe cei ce-i ocărăsc).
Fac binele şi sînt pedepsiţi ca nişte răi; pedepsiţi fiind, se bucură ca unii făcuţi vii.
Sînt combătuţi de iudei ca fiind de altă seminţie cu ei şi sînt persecutaţi de păgîni, dar cei care-i urăsc nu ar putea spune cauza duşmăniei lor.

Simplu spus, ceea ce este sufletul în trup (en somati psyche) aceasta sînt creştinii în lume (en kosmo christianoi).
Sufletul e răspîndit ca o sămînţă în toate mădularele trupului, iar creştinii sînt răspîndiţi în cetăţile lumii.
Sufletul locuieşte în trup, dar nu este din trup; iar creştinii locuiesc în lume, dar nu sînt din lume.
Sufletul nevăzut e deţinut într-un trup văzut, iar creştinii sînt cunoscuţi că sînt în lume, dar cinstirea pe care o aduc lui Dumnezeu rămîne nevăzută.
Trupul urăşte sufletul şi se războieşte cu el, deşi nu e cu nimic nedreptăţit de el, pentru că e împiedicat să se bucure de plăceri, şi pe creştini lumea îi urăşte, deşi nu e cu nimic nedreptăţită de ei, pentru că se împotrivesc plăcerilor.
Sufletul iubeşte trupul care-l urăşte şi mădularele lui; iar creştinii iubesc şi ei pe cei ce îi urăsc pe ei.
Sufletul e închis în trup, dar el ţine la un loc trupul; şi creştinii sînt deţinuţi în arestul lumii, dar ei ţin la un loc lumea.
Sufletul nemuritor locuieşte într-un cort muritor; iar creştinii locuiec şi ei în corturi stricăcioase aşteptînd nestricăciunea în ceruri.
Sufletul se face mai bun suferind cele rele în ce priveşte hrana şi băutura, iar creştinii pedepsiţi în fiecare zi se înmulţesc tot mai mult.
Într-o atît de mare poziţie (taxin) i-a pus Dumnezeu, pe care nu le este îngăduit a o părăsi.

Traducere prof. diac. Ioan I. Ică jr. după ediţia H.-I. Marrou : A Diognete (Sources Chretiennes 33 bis), 1965, p.62-66

Textul este preluat din cartea Sfaturi pentru o educaţie ortodoxă a copiilor de azi de Maica Magdalena, Editura Deisis.

Apostolat în Ţara Făgăraşului (Nr.34) - număr dedicat memoriei părintelui Teofil

Apostolat nr 34

IN CORFU DE ZIUA SFANTULUI SPIRIDON

FIRMA FIRST CLASS TURISM organizeaza PELERINAJ IN GRECIA:

IN CORFU DE ZIUA SFANTULUI SPIRIDON

PERIOADA: 10 – 14 DECEMBRIE 2009

MANASTIREA RILA, CORFU SI BISERICA SF. SPIRIDON, MANASTIRILE DE LA METEORA, TUR DE ORAS SALONIC, MANASTIREA SF. PARASCHIVA, MANANSTIREA SOUROTI!

Traseu: Bucuresti – Ruse – Rila - Kulata – Serres – Corfu – Kalambaka – Katerini – Salonic – Bucuresti

Ziua I: Aproximativ ora 05.00 plecare din Bucuresti; Deplasare pe traseul Bucuresti – Giurgiu – Ruse – Plevna – Sofia – Kulata – Serres. Pe drum vizita la Manastirea Rila din Bulgaria. Cazare Serres/Sidirokastro/Salonic.

Ziua II: Mic dejun. Dimineata, plecare spre Igoumenitsa pentru traversare cu ferry-boat-ul in Corfu. Pe drum, scurta vizita la Manastirea Souroti de la langa Salonic, la mormantul Sfantului Paisie Aghioritul. Cazare Corfu.

Ziua III: Mic dejun. Participare la Sfanta Liturghie, la Sarbatoarea Sfantului Spiridon, patronul Insulei Corfu, si inchinare in biserica ce-i adaposteste moastele. Dupa amiaza turul orasului Corfu. Cazare Corfu.

Ziua IV:Mic dejun. Foarte de dimineata, traversare cu ferry-boat-ul din Corfu la Igoumenitsa. Deplasare catre Kalambaka si Meteora. Se va vizita una dintre manastirile Sf. Stefan, Marele Meteor, Sf. Varlaam sau Sf. Rusanu (functie de programul de functionare al manastirilor in ziua vizitei). Plecare catre Paralia Katerini, cu scurta oprire la Schitul Sf. Paraschiva din Valea Tembi. Cazare Paralia Katerini.

Ziua V: Mic dejun. Plecare spre Salonic. Tur de oras cu autocarul Salonic: Catedrala Sf. Dumitru, Biserica Sf. Gheorghe, Arca lui Galeriu, Biserica Sf. Sofia, Mitropolia Grigorie Palama, Turnul Alb, vechile ziduri de aparare ale orasului, Centrul Expozitional Hellexpo, Universitatea Aristotel, Bulevardul Egnatia (cea mai veche strada a Salonicului). La pranz, plecare spre tara. In cursul noptii sosire la Bucuresti (functie de conditiile de drum si formalitatile vamale).

PRET aprox / PERSOANA in camera cu 2 sau 3 paturi: 250 EUR

( (pentru grup de minim 30 platitori)

Pretul include: transport autocar 3***, clasificat pentru curse internationale, pe ruta Bucuresti – Grecia si retur/ taxe auto, parcari / bilet ferry- boat Igoumenitsa – Corfu si retur/ 4 nopti cazare cu mic dejun in hoteluri 2 si 3 stele : 1 noapte Serres, 2 nopti Corfu, 1 noapte Paralia Katerini / vizita in orasul Corfu/ vizita la manastirile de la Meteora (intrarea la manastire nu este inclusa) / tur de oras Salonic si vizita la Manastirea Souroti / vizita la Schitul Sfanta Paraschiva/ Manastirea Rila in Bulgaria/ servicii insotitor de grup.

Pretul nu include asigurarea medicala, ghizi locali si intrarile la obiectivele turistice. In cazul unui nr. mai mic de platitori, pretul se va recalcula.

TERMEN LIMITA DE INSCRIERE CU UN AVANS DE 100 EUR PANA LA DATA DE 20 NOIEMBRIE 2009 ;

RESTUL SE ACHITA PANA LA 01 DECEMBRIE 2009.

PLATA SE POATE FACE SI IN LEI LA CURSUL BNR + 2% COMISION DE SCHIMB VALUTAR, DIN ZIUA PLATII FINALE.

fotografii de la prohodirea părintelui Teofil - 31 octombrie 2009 (2)

fotografii de la prohodirea părintelui Teofil - 31 octombrie 2009 (1)

IN MEMORIAM - PĂRINTELE TEOFIL de părintele Cornel Toma

Optimismul şi maximalismul pascal sau Despre bucuria creştină

În tradiţia duhovnicească ortodoxă din România secolului XX există un spectru complex al orientărilor şi curentelor duhovniceşti. În acest cadru teologic şi spiritual, părintele Teofil este un reprezentant al creştinismului, desăvârşit sub forma bucuriei creştine, a optimismului creştin şi a maximalismului pascal.

Dacă părintele Cleopa accentua problema păcatului şi a pedepselor iadului în faţa credincioşilor, părintele Paisie Olaru le vorbea oamenilor despre frumuseţile raiului prin imnul :"Hai la rai, hai la rai /cu căruţa cu doi cai", părintele Teofil de la Mănăstirea Sâmbăta de Sus abordează cea de a treia formă a motivaţiei de a fi creştin: bucuria sau fericirea de a fi creştin. Părintele Teofil evidenţiază latura pozitivă a creştinismului: bucuria, iubirea, pacea, frumuseţea, unirea cu Dumnezeu sau un creştinism debarasat de motivaţiile palide ale logicii umane, de a scăpa de răul temporal sau veşnic şi de a dobândi binele - fie ca recompensă temporală, fie ca recompensă veşnică.

"- Cum reuşiţi să fiţi mereu bucuros?
- Aşa-mi ţâpă dinăuntru! Dragă, bucuria mea se bazează şi pe credinţa mea. Eu de exemplu, sunt foarte pozitiv în felul de a vedea lucrurile.... . Eu nu mă prea gândesc la pedepsele lui Dumnezeu, ci totdeauna mă gândesc la bunătatea lui Dumnezeu, la iubirea lui Dumnezeu. De aceea, să ştiţi că mie nu mi-e frică de faptul că n-o să ajung în rai. Nu! De ce nu mi-e frică? Nu că fac bine nişte lucruri care mă îndreptăţesc să ajung în rai. Nu! Dar sunt sigur că Dumnezeu n-are pe nimeni de pierdut".

Pentru părintele Teofil a fi creştin înseamnă a te bucura necontenit de Dumnezeu, înseamnă a te bucura de Maica Domnului, de Sfinţii Lui, de lucrurile Lui, de oameni şi de întreaga creaţie. A fi creştin înseamnă a trăi mereu starea de Înviere, înseamnă să faci din fiecare zi şi clipă un Paşte şi să transformi viaţa într-o bucurie veşnică, în întâlnirea şi petrecerea cu Dumnezeu şi cu oamenii. A fi creştin înseamnă să fii responsabil şi fericit pentru că poţi să-ţi îndeplineşti destinul ca om. Fiecare creştin trebuie să fie un om fericit şi este cu adevărat fericit, atunci când s-a întâlnit cu Dumnezeu şi când rămâne în legătură cu Dumnezeu.

Una din trăsăturile fundamentale ale optimismului creştin al părintelui Teofil constă în realismul duhovnicesc sau în echilibrul spiritual pe care îl are faţă de credinţa şi vieţuirea creştină. Sfântul Grigorie de Nyssa spune că a fi creştin înseamnă să mergi ca pe sfoară. Alţi Sfinţi Părinţi spun că, creştinismul înseamnă calea de mijloc, care este calea împărătească. La părintele Teofil se observă un echilibru spiritual uimitor în evitarea extremelor spirituale, prin îmbinarea iconomiei cu acrivia şi prin aplicarea doctrinei Bisericii faţă de realităţile lumii moderne, dar mai ales prin dragostea dostoievskiană de a salva, de a mântui pe om.

În toate cazurile părintele oferă soluţii reale, clare şi însoţite de mult tact şi folos duhovnicesc: "Cândva, când eram student la Teologie, Mitropolitul Bălan m-a întrebat pe mine: Tu eşti optimist sau pesimist? Eu i-am zis că-s realist. Am găsit o formulă. Ştii, ca şi cum îl întrebi pe un copil un lucru şi el te surprinde cu răspunsul pe care nu îl ai tu în vedere – Al cui eşti tu, al lui tata sau al lui mama? Şi el zice – Al amândurora. Aşa că eu am găsit formula aceasta, că sunt realist. Mitropolitul a zis că nu se poate, că trebuie să fii sau optimist, sau pesimist. Adevărul este că, totuşi, eu am rămas la ideea aceasta: că sunt realist".

În acest sens, părintele Teofil observă că în spiritualitatea românească a secolului XX fiecare duhovnic contemporan are o orientare diferită şi aduce ceva nou sau specific şi, astfel, îmbogăţeşte şi înnoieşte spiritualitatea ortodoxă. Aceste direcţii, orientări, curente, şcoli de duhovnicie sunt diferite sau cu un specific aparte, dar nu se opun, nu se exclud, ci se completează, se îmbogăţesc reciproc într-un consens al duhovnicilor. De pildă, şi în Tradiţia patristică, Părinţii Bisericii interpretează diferit o problemă biblică, o neînţelegere teologică sau o chestiune morală, deoarece fiecare Părinte surprinde o latură, o semnificaţie aparte a bogăţiei teologiei, dar contribuţia specifică a Părinţilor se bazează pe consensul patristic. Astfel, şi printre duhovnicii contemporani din România se poate vorbi despre o orientare specifică sau diferită, dar bazată pe consens sau pe reguli duhovniceşti recunoscute şi acceptate de către toţi.

"Altfel gândeşte părintele Arsenie Papacioc, altfel gândeşte părintele Cleopa, altfel gândeşte altul şi altul, decât gândesc eu. Bineînţeles că eu nu mă pot desfiinţa pe mine însumi, să spun că trebuie să gândesc ca părintele Cleopa, că trebuie să gândesc ca părintele Papacioc, căci numai aşa e bine".

În tradiţia ortodoxă filocalică, orientarea specifică duhovnicească nu se baza întodeauna pe o relaţie imitativă între duhovnic şi ucenic. Fiecare om este diferit ca persoană, existenţă şi destin faţă de ceilalţi oameni. A învăţa creştinismul de la un duhovnic nu înseamnă numai o copiere sau o imitare formală, ci şi o dezvoltare şi o nuanţare, o aplicare a teologiei şi spiritualităţii duhovnicului, precum şi a şcolii de duhovnicie. Părintele Teofil a învăţat bucuria de la duhovnicul său, părintele Serafim Popescu, numit şi ,,părintele bucuriei”. Cu toate acestea, bucuria părintelui Teofil primeşte alte nuanţe, alte semnificaţii şi alte conotaţii. De altfel, în orice orientare duhovnicească există diferenţe de gândire, de trăire şi de mărturisire între duhovnic şi ucenic.

"Când era părintele Serafim la noi la mănăstire, Dumnezeu să-l odihnească, uneori nu ne potriveam într-o anumită chestiune şi eu ziceam: - Părinte, dacă ne-am potrivi, ar fi aici doi Serafimi şi dacă nu ne potrivim, sunt doi, adică un Serafim şi un Teofil. Ce vreţi să fie, doi Serafimi sau un Serafim şi un Teofil? Şi asta e realitatea, adică fiecare gândim cum gândim, bineînţeles că ne ţinem totuşi de o rânduială, de o direcţie, dar sunt şi nişte lucruri pe care poate le vedem altfel”.

Veşnică pomenire, iubite părinte Teofil!

În ultimele zile de suferinţă, părintele Teofil avea acelaşi optimism şi maximalism pascal. A rămas un părinte al bucuriei, chiar şi în faţa morţii. Parafrazîndu-l pe Sfîntul Ioan Scărarul spunea - într-o altă formă- "Nu pot să mă văd mort în sicriu, ci doar viu". Mai spunea şi că va pleca la Domnul pentru că "de aceea a făcut Dumnezeu raiul, ca să îl umple cu cei ce Îl iubesc". Iar cînd încercam să îl încurajez şi îi spuneam că va fi bine, îmi răspundea "Oricum sînt bine, deoarece cu Hristos, fie aici sau dincolo, întotdeauna sîntem bine".

De astăzi, comunitatea noastră ortodoxă, pe care de multe ori a întărit-o cu rugăciune şi cu cuvînt ziditor, îl va purta în rugăciunile Sfintei Liturghii şi îl va avea ca mijlocitor şi solitor înaintea Domnului bucuriei, în latura cea cerească a celor drepţi şi sfinţi din Biserica lui Hristos.

Odihnească-se în pace, părintele nostru şi al bucuriei celei veşnice!

Părintele Cornel Toma

Sfinţilor Dimitrie din Tesalonic, Dimitrie din Bucureşti şi Dimitrie din Rostov, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi păcătoşii!

În aceasta luna, în ziua a douazeci si sasea, pomenirea Sfântului slavitului Marelui Mucenic Dimitrie (Dumitru), izvorâtorul de mir si facatorul de minuni, din Tesalonic.

Acesta a fost pe vremea împaratilor Diocletian si Maximian (284-305), tragându-se din Tesalonic, fiind din început evlavios si învatator al credintei celei în Hristos. Deci mergând Maximian la Tesalonic a fost prins sfântul si pus în temnita, pentru ca era vestit în dreapta credinta. Si laudându-se împaratul cu un om al lui ce-l chema Lie si îndemnând pe oamenii cetatii sa iasa sa se lupte cu el, caci întrecea acesta pe toti cei de vârsta lui la marimea trupului si la putere. Un oarecare tânar crestin anume Nestor, mergând la Sfântul Dimitrie unde se afla în temnita, îi zise: "Robule al lui Dumnezeu, vreau sa ma lupt cu Lie; roaga-te pentru mine". Iar sfântul însemnându-l la frunte cu semnul crucii, îi zise: "Si pe Lie vei birui si pentru Hristos vei marturisi". Deci luând Nestor îndrazneala din cuvintele acestea, merse de se lupta cu Lie si-i puse semetia lui jos, omorându-l. De care lucru împaratul rusinându-se, s-a mâhnit si s-a mâniat.

Si fiindca s-a aflat ca Sfântul Dimitrie a îndemnat la aceasta pe Nestor, a trimis ostasi si le-a poruncit sa-l strapunga cu sulitele pe sfântul în temnita. Pentru ca a fost pricina înjunghierii lui Lie si facându-se aceasta, îndata marele Dimitrie si-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, facând dupa moartea sa multe minuni si uimitoare tamaduiri. Apoi din porunca împaratului s-a taiat si capul Sfântului Nestor.

În aceasta luna, în ziua a douazeci si saptea, pomenirea Preacuviosului Parintelui nostru Dimitrie cel nou de la Basarabi.

Acest cuvios Parinte, a fost pe vremea evlaviosilor împarati bulgari, dintr-un sat din Bulgaria ce se chema Basarabi, de pe marginea apei Lomului; si întâi a fost pazitor de vite la numitul sat, apoi vazând ca toate ale lumii sunt trecatoare, a iesit din satul acela si s-a dus într-o pestera ce era aproape de Basarabi si s-a facut calugar la o mânastire ce era înauntrul pesterii. Si cine poate spune luptele ce a suferit? Postul, rugaciunea si privegherile ce facea! încât si de harul facerii de minuni s-a învrednicit; înca si vremea iesirii sufletului sau din trup a cunoscut-o, pentru care intrând în mijlocul a doua pietre, asa si-a dat prealuminatul sau suflet în mâna lui Dumnezeu.

Trecând multa vreme, a venit acea apa a Lomului mare de surpa lemnele si pietrele de primprejur. Atunci au cazut în apa si cele doua pietre ce erau în cuprinsul pesterii, dimpreuna cu moastele sfântului; si mult timp au fost acolo. Deci vrând Dumnezeu sa-l descopere, s-a aratat îngerul Domnului în vis la o copila, a unui credincios, ce patimea de duh necurat, zicându-i: "De ma vor scoate parintii tai din apa, eu te voi tamadui"; si daca s-a sculat copila dimineata, a spus visul ce a vazut la parintii ei si asa adunându-se preoti si oameni multi, s-au dus la locul acela, unde de multe ori se arata lumina si cei ce vedeau socoteau a fi comoara si au gasit pe sfântul, precum a zis îngerul, întreg si luminat ca soarele si luându-l l-au dus în sat si mergând vestea în toate partile de aflarea sfântului, a ajuns si la urechile domnitorului de la Bucuresti, care îndata a si trimis preoti si boieri, sa aduca pe sfântul la biserica Curtii domnesti.

Mergând trimisii aceia la Basarabi, au luat pe sfântul si au purces sa mearga la Bucuresti, si sosind pâna aproape de Rusi, unde este o fântâna, n-a vrut sa mearga mai înainte. Deci vazând preotii si boierii acea minune si nestiind ce sa faca, s-au socotit cu sfat de obste de au înjugat doi junci tineri neînvatati, ca sa vada unde este voia sfântului sa mearga si asa o, minune! S-a întors îndata sfântul la Basa-rabi în mijlocul satului si acolo a stat. Iar preotii si boierii întorcându-se la Bucuresti, au spus toate cele ce au vazut. Deci domnitorul a trimis boieri cu cheltuiala de au facut o biserica în numele Cuviosului Dimitrie la Basarabi, unde a si fost asezat sfântul. Si multe minuni a lucrat acolo la cei ce cu credinta au nazuit; si macar ca fiind satul mic si simplu si lipsit de oameni de stiinta, nu s-au însemnat toate câte minuni s-au întâmplat, dar câte s-au scris de cei ce au vazut minunile sfântului, prin cucernici crestini le însemnam:

Doua femei oarecare surori, Aspra si Ecaterina, de la satul ce se numeste Cernavoda, au facut o biserica prea frumoasa, punându-i hramul Adormirea Preasfintei Nascatoarei de Dumnezeu si pururea Fecioarei Maria si au gândit întru sine, doara ar putea sa ia vreo particica din moastele Sfântului Dimitrie si sa o aduca în biserica lor; ca de a le lua cu totul, socoteau ele ca nu va vrea sfântul, precum a si fost. Deci venind prea cu smerenie si cu evlavie si închinându-se la sfântul, în taina au luat o mica particica din moastele lui si vrând sa se duca, sezând în carutele lor, nicidecum n-au putut a se misca caii din locul acela, macar de-i si batea foarte vizitii. Iar ele cunoscând pricina si din carute pogorându-se, cu lacrimi au alergat si au cazut la sfântul si punând particica la locul ei, s-au rugat sa le ierte greseala, si asa s-au dus cu pace la satul lor. Altadata a venit preasfintitul mitropolitul Târnovului, anume Nichifor, cu sinodia lui, ca sa se închine sfintelor moaste ale Sf. Dimitrie. Si închinându-se mai întâi mitropolitul si sarutând sfintele moaste si departându-se a sezut pe un scaun; apoi pe rând mergând si ceilalti ai sinodiei lui toti si sarutând sfintele moaste un oarecare monah anume Lavrentie, în vremea sarutarii, ispitindu-se sa rupa cu gura o mica particica din sfintele moaste ale Sfântului, a ramas cu gura cascata si toti cautând la dânsul si vazându-l cu gura cascata, nu se pricepeau ce a patimit. Iar mitropolitul i-a poruncit sa se dea înlaturi ca sa se închine si ceilalti. Iar el mut si fara de glas fiind deabea s-a departat putin de la sicriul sfântului. Iar dupa ce au iesit toti a cazut cu lacrimi rugându-se sfântului si cerându-si iertare si asa i s-a dezlegat limba si a grait ca mai înainte. Dupa aceea a mers cu mitropolitul la gazda si i-a spus toate cele ce a patimit. Iar el i-a zis: "O, omule, cum n-ai socotit ca de ar fi fost sa se împarta moastele la toti câti vin spre închinarea lor, pâna acum n-ar fi ramas nimic. Ci de acum caieste-te, ca ai gresit lui Dumnezeu si sfântului.

Un iubitor de Dumnezeu episcop al Preslaviei, anume Ioanichie, cazând într-o boala foarte grea, încât de patru insi era purtat si neputând sa se vindece l-au adus la biserica Sfântului Dimitrie si l-au pus cu asternutul lui înauntru în biserica si slujindu-se Sfânta Liturghie, dupa trei ceasuri s-a sculat sanatos si umbla pe picioarele sale, laudând pe sfântul si multumindu-i. Acestea si alte minuni a facut Sfântul Dimitrie, care nu s-au scris dupa cum s-a zis, pentru nestiinta locuitorilor.

Iar în anii 1769 si 1774 fiind razboi între împaratia Rusiei si între Poarta Otomana si cuprinzând muscalii amândoua tarile acestea si trecând generalul Petru Salticov Dunarea, si dând razboi Rusciucului, a calcat si câteva sate de peste Dunare, orasul Cernavoda si altele; între care a calcat si satul Basarabi, unde se aflau moastele sfântului pe care luându-le mai susnumitul general, vrea sa le trimita în Rusia. Iar un evlavios crestin anume Hagi Dimitrie, întâmplându-se într-acea vreme lânga general, a cazut la dânsul cu rugaminte, ca sa nu înstraineze sfintele moaste, ci sa le daruiasca tarii ca rasplata pentru prazile si jafurile care au patimit din pricina razboiului si sa o mângâie cu acest dar al sfintelor moaste; si plecându-se generalul, le-a daruit tarii. Pe care primindu-le cu mare cinste si evlavie tot poporul, le-au asezat în biserica cea mare a sfintei Mitropolii a Ungrovlahiei, în zilele preasfintitului mitropolit al tarii Chir Grigorie. Si îndata a simtit tot poporul ocrotirea si patimirea sfântului; ca nu numai razboiul dintre muscali si dintre turci l-a încetat, ci si boala ciumei cea înfricosatoare a contenit-o. Si mult ajutor si mare folos câstiga, toti cei ce cu credinta nazuiesc catre sfântul, pentru ale carui rugaciuni Dumnezeule miluieste-ne si ne mântuieste pe noi pe toti, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.

În aceasta luna, în ziua a douazeci si opta, pomenirea Sfantului Dimitrie, mitropolitul Rostovului, facatorul de minuni

Pe această ramură de rai, pe Dimitrie sfinţitorul şi făcătorul de minuni l-a crescut Rusia cea mică. El s-a născut într-o cetate mică şi neînsemnată, care se numea Macarova, fiind departe de cetatea Kievului ca la cincizeci de stadii.

El s-a născut la anul 1629, luna decembrie, din părinţi de bun neam, care erau împodobiţi cu credinţa creştinească şi umblau în poruncile lui Dumnezeu cu neabatere. Tatăl său se numea Sava şi era cu rînduiala sutaş în oastea Rusiei, iar maica sa se numea Maria. La naştere i-a pus în grabă numele Daniil, luminîndu-l după aceea şi cu Sfîntul Botez. După botez, pruncul a fost crescut de părinţi în frica şi respectul către Dumnezeu. L-a învăţat legea creştinească şi creştea împreună cu anii, cu înţelegerea şi cu fapta bună, mergînd ca pe o scară din putere în putere.

După ce se deprinsese bine cu citirea şi scrierea limbii slavoneşti, l-a dus în cetatea Kievului la şcoala mănăstirii Botezului Domnului, pentru învăţătura acestor limbi străine şi altor învăţături libere care se învăţau acolo. După ducerea la această şcoală, copilul Daniil prin isteţimea minţii sale şi prin neadormita sîrguinţă, în scurtă vreme a început a arăta bună pricepere la învăţătură, sporind mai mult decît vîrstnicii lui. După cîţiva ani, s-a arătat iscusit din destul în facerea de stihuri şi la retorică, ştiind bine toate cele ce învăţase. Daniil pe cînd trecea învăţăturile acelea, se deprindea nu mai puţin şi la viaţa îmbunătăţită; căci în toată vremea aceea în care a petrecut la învăţătură, nu avea nici cea mai mică împărtăşire cu copiii cei vorbitori de vorbe rele, care făceau rîsuri şi glume, şi cu cei ce cugetau la veselii şi la desfătări deşarte; adică nu voia să se răzvrătească cu cei răi şi să cadă în prăpastia păcatului, căci ştia că vorbele cele rele strică obiceiurile cele bune. El se sîrguia pe cît putea să-şi păzească întreaga înţelepciune şi curăţie.

Cînd îi prisosea vremea de la şcoală, nu se îndeletnicea cu jocuri copilăreşti, cum era obiceiul tinerilor, ci cu citirea cărţilor insuflate de Dumnezeu. El alerga cu sîrguinţă la rugăciune în biserica lui Dumnezeu, pentru că inima lui începea a se înfierbînta de văpaia dragostei dumnezeieşti şi se aprindea foc în cugetul lui; deci, cu cît şedea mai mult la citirea scripturilor dumnezeieşti şi la citirea vieţilor sfinţilor părinţi, cu atît zi de zi se aprindea cu inima spre urmarea lor, şi dorea să urmeze acelora. Daniil fiind în lume, arăta în sine începătura vieţii călugăreşti.

Ajungînd la vîrsta de 18 ani, a trecut cu vederea pentru Hristos lumea aceasta vremelnică, şi bunătăţile ce sînt într-însa şi, cerînd binecuvîntare de la părinţii săi, a început a petrece în mănăstirea Preasfintei Treimi, numită Kirilovsca, în aceeaşi cetate a Kievului. Acolo, după o vreme, s-a tuns după rînduiala călugăreasc, de Meletie - egumenul aceleiaşi mănăstiri, în anul 1638, la 9 iulie, la pomenirea Sfîntului Sfinţit Mucenic Pangratie; şi în loc de Daniil s-a numit Dimitrie.

După primirea rînduielii călugăreşti, acest bărbat temător de Dumnezeu, aruncîndu-se cu totul spre purtarea de grijă a lui Dumnezeu, a început a petrece viaţa cuviincioasă a călugărilor, deprinzîndu-se la smerenie, la ascultarea şi la iubirea de fraţi. El se sîrguia pe cît putea a urma în lucrurile cele bune cuvioşilor părinţi: Antonie, Teodosie şi celorlalţi făcători de minuni ai Pecerscăi. El nu se îngrijea nicidecum de cîştigarea averilor şi bogăţiilor vremelnice, ci toată sîrguinţa lui era să-i placă lui Dumnezeu, şi după chemarea sa să-i slujească la credinţă.

Trecînd puţin vreme după călugăria sfîntului, la 25 martie 1639, la praznicul Bunei Vestiri a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, cu voia povăţuitorului, Sfîntul Dimitrie a fost hirotonisit diacon, de preasfinţitul Mitropolit al Kievului, Iosif Tunalski.

Continuarea aici.

Apostolat în Ţara Făgăraşului (Nr.33)

Apostolat nr 33

povestea monahului

(Un monah cu rugăciune adîncă, de la Vechiul Russikon povesteşte Părintelui Sofronie despre copilăria lui)

Familia săracă într-un sat din Rusia (pe la sfîrşitul veacului al XIX-lea); tatăl murise, fratele cel mare poartă povara familiei; feciorul cel mic (poate copilul cel mai mic) este mereu bolnav, dar...vrea să intre la mănăstire.
Fratele cel mare îi spune:
- Stai cu noi; în mănăstire n-o să te poată primi - acolo trebuie să munceşti. Tu eşti mereu bolnav...Rămîi tu cu noi...
Dar de săraci ce erau nu mai puteau să se îngrijească de el.
Se duce mama la biserică cu pruncul, şi merge înaintea icoanei Maicii Domnului, şi ia pruncul în braţe, şi-l tinde Ei:
- Tu vezi, Stăpînă..., nu mai pot să mă îngrijesc de el. Ţie ţi-l dau. De acum este fiul tău: Rogu-te, Stăpînă bună, primeşte-l întru grija Ta.
În noaptea aceea visează feciorul un vis: o Doamnă, strălucind cu lumină, preaslăvită, măreaţă. Ştie că este Împărăteasă, dar ştie că este şi mama lui...
Împărăteasa îi dă o mică legătură, o basma cu ceva înfăşurat în ea, şi îi zice:
- Mergi la Împăratul şi-I dă acestea.
Se duce feciorul. Şi intră într-o sală mare, foarte lungă, plină de lumini. La capătul ei şade pe Scaun - Împăratul, înconjurat de feţe domneşti, de slujitori, de ostaşi. Feciorul face cîţiva paşi, dar cuprins de frică multă, cade cu faţa la pămînt.
Zice Împăratul cuiva dintre cei de lîngă El:
- Mergi şi ridică-i legătura, şi vezi ce cuprinde.
Slujitorul o desface.
- Două inimi zdrobite!
Împăratul se ridică şi zice pruncului:
- Atunci - tu eşti fiul Meu!
Şi se trezeşte copilul.
Din acea zi, nu a mai fost niciodată bolnav.

Din cartea "Arhimandritul Sofronie - Cuvîntări duhovniceşti", Vol.1, traducere din limba rusă de Ieromonah Rafail Noica, Editura Reîntregirea, Alba-Iulia, 2004

How the Church is Coming on

Dragii mei, am primit un nou raport de la părintele Alexis despre stadiul lucrărilor la acoperişul de la Biserica unde sînt adăpostite moaştele Sfîntului Edward Mucenicul, pe care îl postez mai jos. În acelaşi timp, am primit şi fotografia de mai sus, care este realizată vinerea trecută. Iată că se pot face minuni şi într-un loc în care Ortodoxia nu este la ea acasă.

ROOFING FUND
Some Good News and Some Bad!

First the bad - two points:-
a) As we indicated last week not everyone met their pledge promises, and our treasurer, Mrs Elizabeth Castle, has now calculated how much more we will need.

b) One item, which will cost about £500, was left off the tender by the contrators, but, as they have done such exellent work in other respects, we have decided to accept it.

This means that we will require a further £4,000 to complete everything, and not £1,303.81 as we thought.

The Good News - three points:-
a) Last week the donations received amounted to £1,215.50 (just under £90 short of last week’s target for two weeks!)

b) We have been promised interest-free loans by two parishioners (one in London, one in Berkshire) to make up any shortfall, though, of course, these would have to be paid off in time.

c) Because of further unforeseen delays in completing the work itself, it means that we probably have another month to collect the final amount.

PLEASE CONTINUE TO HELP US BY YOUR PRAYERS
& DONATIONS IN THIS FINAL LAST PUSH
GOD BLESS YOU!


Saint Edward Brotherhood,
Saint Cyprian’s Avenue,
BROOKWOOD,
Woking,
Surrey GU24 0BL
ENGLAND

U.K. taxpayers, please gift-aid your donation by including a signed note, with your full name and address, saying you wish the charity to be able to reclaim the tax already paid on it.
This enables us to increase your donation by 25%

Please make all cheques payable to:
KING EDWARD ORTHODOX TRUST Co Ltd

US donors paying in dollars, please make cheques (checks !) payable to “Saint Edward Brotherhood”
- we will transfer funds from our dollars account to the KEOTCoLtd account,
and this will save bankers’ fees.

cuvinte din Pateric - avva Pafnutie

PENTRU AVVA PAFNUTIE

1) A zis avva Pafnutie : calatorind pe o cale, mi s-a intamplat de am ratacit din pricina negurii si m-am aflat aproape de sat. Si am vazut pe unii ca se impreunau fara rusine. Asa am stat, rugandu-ma pentru pacatele mele. Si iata, ingerul a venit, avand sabie si mi-a zis : Pafnutie, toti cei ce judeca pe fratii lor, de aceasta sabie vor pieri; iar tu pentru ca nu ai judecat, ci te-ai smerit inaintea lui Dumnezeu, ca si cum tu ai facut pacatul, pentru aceasta numele tau s-a scris in Cartea celor vii.

2) Se spune despre avva Pafnutie, ca degraba nu bea vin. Dar calatorind odata s-a aflat intr-o ceata de talhari si i-a gasit pe ei band vin. Deci il cunostea pe el mai marele talharilor si il stia ca nu bea vin. Vazindu-l tare ostenit, a umplut un pahar cu vin si luand sabia in mana, i-a zis batranului : de nu vei bea, te omor. Si cunoscand batranul ca porunca lui Dumnezeu va sa faca si vrand sa-l castige, a luat si a baut. Iar mai marele talharilor si-a cerut iertare de la el, zicand : iarta-ma, avvo, ca te-am necajit ! Si a zis batranul : cred lui Dumnezeu, ca pentru paharul acesta va face cu tine mila si in veacul de acum si in cel viitor. Zis-a mai marele talharilor : cred lui Dumnezeu ca de acum nu voi mai face rau nimanui. Si a castigat batranul toata ceata, lasandu-si voia sa lui Dumnezeu.

3) A zis avva Pimen ca zicea avva Pafnutie : in toate zilele vietii batranilor, de doua ori pe luna ma duceam la dansii, avand pana la dansii departare ca douasprezece mile si tot cugetul il spuneam lor si nimic altceva nu-mi ziceau, decat aceasta : in orice loc vei merge, nu te numara pe tine si vei fi odihnindu-te.

4) Era un frate la Schit cu avva Pafnutie si era luptat spre curvie si zicea : de voi lua zece muieri, nu-mi implinesc pofta mea. Iar batranul il mangaia zicand : nu, fiule, razboiul este al dracilor. Si n-a ascultat fratele, ci s-a dus in Egipt si si-a luat muiere. Iar dupa o vreme s-a intamplat de s-a suit batranul in Egipt si s-a intalnit cu el, care ducea o cosnita cu scoici. Iar batranul nu l-a cunoscut, dar el i-a zis lui : eu sunt cutare, ucenicul tau ! Si vazindu-l batranul in necinstea aceea, a plans si i-a zis : cum ai lasat cinstea aceea si ai venit in necinstea aceasta ? Insa luat-ai cele zece muieri ? Si suspinand a zis : cu adevarat, una am luat si ma chinuiesc cum sa o satur de paine. I-a zis lui batranul : vino iarasi cu noi ! Si a intrebat : este pocainta, avvo ? Este, i-a raspuns batranul. Asa, lasand toate, a mers dupa dansul si intrand in Schit, din cercare s-a facut calugar iscusit.

5) Unui frate ce sedea in pustia Tebaidei, i-a venit cuget, zicand : ce sezi fara de roada ? Scoala-te, du-te la chinovie si acolo vei face roade ! Si sculandu-se, a venit la avva Pafnutie si i-a vestit lui cugetul. Si i-a zis lui batranul : du-te, sezi in chilia ta si fa o rugaciune dimineata, una seara si una noaptea; si cand ti-e foame, mananca si cand ti-e sete, bea si cand iti este somn, dormi si ramai in pamant pustiu si nu te apleca la cuget. A venit inca si la avva Ioan de i-a vestit graiurile lui avva Pafnutie. Si a zis avva Ioan : nu face nicidecum rugaciuni, ci numai sezi in chilia ta. Si sculandu-se, a venit la avva Arsenie si i-a vestit lui toate. Atunci i-a zis lui batranul : tine precum parintii ti-au zis, ca mai mult decat acestea nu am ce sa-ti zic. Si incredintandu-se, s-a dus.

SursA: SfaturiOrtodoxe