o Icoană pe zi - 2

 

FotO: icoaneTomaChituc

Sfîntul Efrem Sirul:

• Îndrăzneala dragostei noastre îți place, Doamne, la fel de mult cum îți place că trebuie să-ți furăm din cele ce ne dăruieşti.
• Dușmanul neîmpăcat al lumii întregi, în neobrăzarea sa nerușinată, atacă Sfânta Biserică atacându-i slujitorii. Doamne, nu lăsa Biserica Ta Sfântă fără ajutorul tău, pentru că promisiunea ce ne-ai făcut-o privind invincibilitatea ei nu poate fi vădită ca neadevărată.
• Binecuvântată este acea persoană care a consimțit să devină cel mai bun prieten al credinței și rugăciunii: el are mintea liniștită iar credința și rugăciunea se opresc doar la moartea lui. Rugăciunea care vine din inima omului deschide porțile raiului: acea persoană stă de vorbă cu Dumnezeu și este plăcută Fiului lui Dumnezeu. Rugăciunea potolește mânia și furia Domnului. Tot în acest fel, lacrimile ochilor deschid porțile compasiunii.
• Serafimul nu-și putea murdării mâinile cu cărbune, dar l-a adus aproape de gura lui Isaia: Serafimul nu-l putea ține, Isaia nu-l putea înghiți, dar nouă Domnul ni le-a permis pe amândouă.

SursA: ro.orthodoxwiki.org

O icoană pe zi - 1

SursA: Icoane Toma Chituc

Cuviosul Mărturisitor Arsenie BOCA

 

Este îndreptățită cinstirea icoanelor?- Sf. Ioan Damaschin

SursA FotO: othphoto.net

Ἐπειδὴ δέ τινες ἡμῖν καταμέμφονται προσκυνοῦσί τε καὶ τιμῶσι τήν τε τοῦ σωτῆρος καὶ τῆς δεσποίνης ἡμῶν εἰκόνα, ἔτι δὲ καὶ τῶν λοιπῶν ἁγίων καὶ θεραπόντων Χριστοῦ, ἀκουέτωσαν, ὡς ἐξ ἀρχῆς ὁ θεὸς τὸν ἄνθρωπον κατ' οἰκείαν εἰκόνα ἐποίησε. Τίνος οὖν ἕνεκεν ἀλλήλους προσκυνοῦμεν, εἰ μὴ ὡς κατ' εἰκόνα θεοῦ πεποιημένους; Ὡς γάρ φησιν ὁ θεοφόρος καὶ πολὺς τὰ θεῖα Βασίλειος, «ἡ τῆς εἰκόνος τιμὴ ἐπὶ τὸ πρωτότυπον διαβαίνει»· πρωτότυπον δέ ἐστι τὸ εἰκονιζόμενον, ἐξ οὗ τὸ παράγωγον γίνεται. ὁ Μωσαϊκὸς λαὸς τῇ σκηνῇ κυκλόθεν προσεκύνει εἰκόνα καὶ τύπον φερούσῃ τῶν ἐπουρανίων, μᾶλλον δὲ τῆς ὅλης κτίσεως.

Οὐ νέον τὸ τῶν εἰκόνων ἐφεύρημα καὶ ἡ τούτων προσκύνησις, ἀλλ' ἀρχαία τῆς ἐκκλησίας παράδοσις. Καὶ Ἀβραὰμ δὲ καὶ Μωσῆς καὶ Ἡσαΐας καὶ πάντες οἱ προφῆται εἰκόνας εἶδον θεοῦ καὶ οὐκ αὐτὴν τὴν οὐσίαν τοῦ θεοῦ. Ἡ βάτος εἰκὼν ἦν τῆς θεομήτορος, καὶ μέλλοντι τῷ Μωσῇ ταύτῃ προσιέναι εἶπεν ὁ θεός· «Ὑπόλυσαι τὸ ὑπόδημα τῶν ποδῶν σου· ἡ γὰρ γῆ, ἐν ᾗ ἕστηκας, γῆ ἁγία ἐστίν.» Εἰ οὖν ἡ γῆ, ἐν ᾗ εἰκὼν τῆς θεοτόκου ὤφθη τῷ Μωσῇ, γῆ ἁγία ἐστί, πόσῳ μᾶλλον αὐτὴ ἡ εἰκών;

Deoarece unii ne învinuiesc că sărutăm și cinstim icoana Mântuitorului și a Stăpânei noastre, precum și a celorlalți Sfinți și slujitori ai lui Hristos, să auză că la început Dumnezeu l-a făcut pe om după propriul său chip (icoană). Oare pentru ce ne salutăm/cinstim unii pe alții, dacă nu din pricină că sântem făcuți după chipul lui Dumnezeu? Precum zice de-Dumnezeu-purtătorul și bogatul în cele dumnezeiești Vasile, „cinstea adusă icoanei trece la prototip”, adică la cel închipuit în icoană. Poporul lui Moisi se închina de jur împrejurul Cortului, deoarece acesta purta icoana și chipul celor cerești, ba și a toată zidirea.

Cinstirea icoanelor nu este o scorneală nouă, ci veche este predania Bisericii. Și Avraam și Moisi și Isaia și toți Prorocii au văzut imagini ale lui Dumnezeu, iar nu însăși ființa lui. Rugul aprins era icoana Maicii lui Dumnezeu și, voind Moisi a se apropia către aceasta, i-a zis Dumnezeu: „Dezleagă încălțămintea picioarelor tale, căci pământul pre carele stai pământ sfânt este” (Ieș. 3, 5). Dacă, așadar, pământul pe care icoana Născătoarei lui Dumnezeu s-a arătat lui Moisi este sfânt, cu cât mai vârtos va fi sfântă icoana însăși?

Traducere după Sf. Ioan Damaschin, Despre credința ortodoxă, IV, 16 (PG 94, 1168); Cuvântările pentru apărarea icoanelor, II, 16 (PG 94, 1301) realizată de Marius Ivașcu.

Icoana Deisis cu Sfintii Apostoli Natanael (Bartolomeu) si Simon Zilotul (Cananitul) se afla la intrarea in curtea Bisericii Ortodoxe din Cana Galileii. Acesti Sfinti sint socotiti drept ocrotitori ai localitatii, deoarece ei provin din ea.

Sfântul, slăvitul şi întru tot lăudatul Apostol Simon Zelotul a fost unul din cei Doisprezece Apostoli ai lui Iisus Hristos, fiind pomenit în Evanghelia după Matei 10, 2-4 dar şi în celelalte Evanghelii sinoptice. Prăznuirea lui se face în 10 mai.
Viaţa
Simon s-a născut în Cana Galileii şi a fost unul din cei Doisprezece Mari Apostoli. Conform unei vechi tradiţii, el ar fi fost mirele de la nunta din Cana Galileii, unde Hristos a prefăcut apa în vin (Ioan 2, 1-11). Ca urmare a acestui miracol, Sfântul Simon şi-a părăsit casa şi mireasa şi l-a urmat pe Hristos. După Pogorârea Duhului Sfânt, el a propovăduit Evanghelia în Mauritania, în Africa.
El şi-a încheiat activitatea misionară în Georgia, unde Sfântul Simon a fost torturat şi crucificat de păgâni în Abhazia.

Imnografie
Tropar (Glasul 3)
Apostole Sfinte Simon, roagă pe milostivul Dumnezeu ca să dăruiască iertare de greşeli sufletelor noastre.

Condac (Glasul 2)
Pe cel ce cu tărie a pus învăţăturile înţelepciunii în sufletele credincioşilor, cu laudă să fericim toţi pe Simon de Dumnezeu grăitorul, că înaintea scaunului slavei acum stă, şi cu cei fără de trupuri se veseleşte, rugându-se neîncetat pentru noi toţi.

SursA: orthodoxwiki

Dă-mi mie putere să te măresc pe tine, cinstită fecioară, preamărită Eufimia, care rogi pe Hristos să mă miluiască!

Am primit această icoană în dar de la prieteni dragi, care acum se află în Elada. Le mulţumesc muuuuult şi pe această cale.

Icoana reprezintă minunea pe care Sfînta Eufimia - Sfînta dogmei ortodoxe - a săvîrşit-o în timpul Sinodului IV din Cacedon, anul Domnului 451, cînd cei 630 de Sfinţi Părinţi au condamnat erezia monofizită a lui Eutihie (Acesta susţinea că în persoana lui Hristos există doar o singură fire, cea divină. Şi că, la întrupare, firea divină a absorbit firea umană. Teoria lui se baza pe un raţionalism eretic, pe o supoziţie logică, potrivit căreia infinitul absoarbe finitul.)

Din punct de vedere soteriologic, dacă persoana divină nu ar fi avut şi firea umană, mîntuirea nu s-ar fi realizat, deoarece firea umană nu ar putea fi îndumnezeită. Îndumnezeirea sau mîntuirea omului nu înseamnă anularea firii umane sau participarea ei la firea divină, ci presupune comuniunea dintre cele două firi, potrivit formulei teologice a Părinţilor Sinodului IV Ecumenic că "cele două firi se unesc în persoana Logosului în chip neamestecat şi neschimbat" şi "se disting una de alta în chip neîmpărţit şi nedespărţit".

Minunea s-a săvîrşit astfel: Părinţii prezenţi la Sinodul IV Ecumenic Ortodox au hotărît să pună în racla în care se aflau cinstitele moaşte ale Sfintei atît tomosul (formula dogmatică) a ortodocşilor ("Hristos, Fiu, Domn, Unul născut, cunoscut în două firi, în chip neamestecat, neschimbat, neîmpărţit, nedespărţit"), cît şi tomosul ereticilor ("Hristos este din două firi)". Şi au hotărît să postească trei zile , să se roage şi să aştepte ca Sfînta să facă un semn. În momentul în care au deschis racla, cei de faţă au fost martorii minunii. Tomosul ereticilor se găsea la picioarele Sfintei, în vreme ce tomosul ortodocşilor se afla în mîna dreaptă a acesteia.

Pentru detalii despre viaţa şi martiriul Sfintei Mari Mucenice Eufimia puteţi intra pe blogul dedicat cinstirii ei, www.http://eufimiadincalcedon.wordpress.com

icoane cu Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel

Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel










Sfîntul Apostol Pavel






Sfîntul Apostol Petru

Sfintul Ioan Botezatorul impreuna cu parintii lui, Sfintii Zaharia si Elisabeta

Icoana ii reprezinta pe Sfintul Ioan Botezatorul impreuna cu parintii lui, Sfintii Zaharia si Elisabeta. Este pictata in mozaic si se gaseste in curtea Manastirii Sfintilor Ioan Botezatorul si Siluan Atonitul din Tolleshunt Knights, Essex, Anglia. Aceasta Manastire a fost ctitorita de cuviosul parinte Sofronie Saharov.

"dar din dar"

Postez această icoană cu părintele Sofronie cu dorinţa de a-i bucura pe cei care îl cinstesc pe părintele ca pe unul dintre sfinţii noştri contemporani. Am primit icoana în dar şi vreau să o dăruiesc la rîndul meu cu drag tuturor celor care îl iubesc pe părintele, tuturor celor care au fost ajutaţi de părintele şi tuturor celor care "s-au luminat" datorită scrierilor părintelui.

Icoana a fost pictată în Sfîntul Munte Athos de un părinte român. Şi icoana părintelui Serafim Rose a fost pictată tot de un părinte român. Măcar aşa poate reuşim şi noi ca popor creştin să facem un pas spre un ecumenism ortodox viabil!

o icoană mai puţin cunoscută cu Sfîntul Nicolae

Această icoană se află pictată în mozaic pe un perete al unei anexe care este situată în incinta Mănăstirii Sfinţilor Ioan Botezătorul şi Siluan Atonitul din localitatea Tolleshunt Knights - Essex, mănăstire fondată de cuviosul părinte Sofronie Saharov.

Icoana cinsteşte una dintre minunile mai puţin cunoscute ale Sfîntului Nicolae, petrecută în drumul lui spre Ţara Sfîntă:

"Părintele Nicolae s-a hotărît să meargă în Ţara Sfîntă, pentru a se închina la locurile unde şi-a petrecut viaţa pămîntească Domnul nostru Iisus Hristos. S-a urcat într-o corabie şi a plecat într-acolo.
Cînd corabia a ajuns aproape de Egipt, Părintele Nicolae le-a spus corăbierilor:
- Vifor mare se apropie şi vrăjmaşul vrea să scufunde corabia. Şi, într-adevăr, la scurt timp, s-a pornit o furtună năpraznică. Speriaţi, toţi cei de pe corabie au cerut ajutor Părintelui Nicolae:
- Sfinte al lui Dumnezeu, de nu ne vei ajuta cu rugăciunile tale către Dumnezeu, îndată corabia se va scufunda şi noi vom pieri.
- Puneţi-vă nădejdea în Dumnezeu şi rugaţi-vă, dragii mei, le-a spus Părintele Nicolae, el însuşi începînd cu sîrguinţă să ceară ajutor de la Dumnezeu. Şi îndată furtuna a încetat şi marea s-a liniştit.
Unul dintre corăbieri s-a suit, aşa cum era obiceiul cînd se îndrepta corabia, în vîrful catargului. Cînd a vrut să coboare, a alunecat de sus şi, căzînd în mijlocul corabiei, a rămas fără viaţă. Văzînd această nenorocire, Părintele Nicolae îndată a început a se ruga lui Dumnezeu. Şi atunci s-a întîmplat o minune: corăbierul s-a ridicat viu şi nevătămat, spre uimirea tuturor.
După această întîmplare, corabia s-a îndreptat în linişte spre destinaţie."

Fragment din cartea Sfîntul Ierarh Nicolae, Colecţia Sfinţii, prietenii lui Dumnezeu şi ocrotitorii copiilor, Editura Sfîntul Mina, 2007, Iaşi