joi, 21 iunie 2012

Trupul meu nu-mi mai aparține, ci e al soției



Sf. Pavel zice: „Bărbatul să-i dea datornica cinste femeii; așijderea și femeia bărbatului”. Ce este cinstea datorată? „Femeia nu este stăpână pe trupul ei”, zice, ci este roabă și, totodată, stăpână a bărbatului. Dacă încerci să scapi de această robie, îl insulți pe Dumnezeu. De aceea a și numit-o datorie, ca să arate că nimeni nu-și este propriul stăpân, ci soțul și soția sânt robi unul altuia.

Când vezi că o curvă încearcă să te ademenească, zi: „Trupul meu nu-mi aparține, ci e al soției”. La fel să zică și femeia către cei ce încearcă să-i vatăme cumințenia: „Trupul meu nu-mi aparține, ci e al soțului”. Dacă în alte privințe bărbatul avea precădere, când vine vorba de fidelitatea conjugală, ambii au aceleași drepturi. „Bărbatul nu este stăpân pe trupul lui, ci femeia”. Egalitate desăvârșită, niciun privilegiu.   

„Să nu vă lipsiți unul de altul, decât cu bună învoială” (1 Cor. 7, 5). Ce vrea să zică aceasta? Să nu se înfrâneze, zice, femeia fără voia bărbatului, nici bărbatul dacă nu vrea soția. De ce oare? Fiindcă mari răutăți se nasc din înfrânarea aceasta: și curviile și preacurviile și distrugerile căsniciilor au pornit adesea de aici.

Să zicem că sânt doi soți, iar femeia se abține de la relații trupești fără ca bărbatul să se învoiască. Dar dacă acela va preacurvi din pricina aceasta sau, dacă nu curvește, suferă și este tulburat și arde și se luptă și îi face mii de probleme femeii? Care este câștigul postului și al înfrânării, dacă dragostea s-a dus?

Sf. Ioan Gură de Aur, Tâlcuire la întâia Epistolă către Corinteni, XIX, 1 (PG61, 151)  - Traducere de Marius Ivașcu după:

Τῇ γυναικὶ ὁ ἀνὴρ τὴν ὀφειλομένην τιμὴνἀποδιδότω· ὁμοίως καὶ ἡ γυνὴ τῷ ἀνδρί.Τί δέ ἐστιν ἡὀφειλομένη τιμή; Ἡ γυνὴ τοῦ ἰδίου σώματος οὐκ ἐξουσιάζει, ἀλλὰ καὶ δούλη καὶ δέσποινά ἐστι τοῦ ἀνδρός. Κἂν ἀποστῇς τῆς δουλείας τῆς προσηκούσης, προσέκρουσας τῷ Θεῷ· Διὰ γὰρ τοῦτο καὶ ὀφειλὴν τὸ πρᾶγμα ἐκάλεσεν,ἵνα δείξῃ μηδένα κύριον ὄντα ἑαυτοῦ,ἀλλ' ἀλλήλων δούλους.
  
Ὅταν οὖν ἴδῃς πόρνην πειρῶσάν σου,εἰπέ· Οὐκ ἔστι τὸ σῶμα ἐμὸν,ἀλλὰ τῆς γυναικός. Ταῦτα
καὶ ἡ γυνὴλεγέτω πρὸς τοὺς βουλομένους αὐτῆς διορύξαι τὴν σωφροσύνην· Οὐκ ἔστιν ἐμὸν τὸσῶμα τὸ ἐμὸν, ἀλλὰ τοῦ ἀνδρός. Ἐν μὲν γὰρ τοῖς ἄλλοις πλεονεκτείτω, φησὶν, ὁἀνήρ· ἔνθα δὲ σωφροσύνης λόγος, οὐκέτι. Ὁ ἀνὴρ τοῦ ἰδίου σώματος οὐκ ἐξουσιάζει,οὐδὲ ἡ γυνή. Πολλὴ ἡ ἰσοτιμία, καὶ οὐδεμία πλεονεξία.

Μὴ ἀποστερεῖτεἀλλήλους, εἰ μή τι ἂν ἐκ συμφώνου. Τί δὴ τοῦτό ἐστι; Μὴ ἐγκρατευέσθω, φησὶν, ἡ γυνὴ, τοῦἀνδρὸς ἄκοντος, μήτε ὁ ἀνὴρ, τῆς γυναικὸς μὴ βουλομένης. Τί δήποτε; Ὅτι μεγάλαἐκ τῆς ἐγκρατείας ταύτης τίκτεται κακά· καὶ γὰρ καὶ μοιχεῖαι καὶ πορνεῖαι καὶοἰκιῶν ἀνατροπαὶ πολλάκις ἐντεῦθεν ἐγένοντο.

Ἔστω γὰρ γυνὴ καὶ ἀνὴρ, καὶ ἐγκρατευέσθω ἡ γυνὴ μὴ βουλομένου τοῦ ἀνδρός· τί οὖν, ἂν ἐκεῖνος ἐντεῦθεν πορνεύῃ, ἢ μὴ πορνεύῃ μὲν, ἀλγῇ δὲ καὶ θορυβῆται καὶ πυρῶται καὶ μάχηται, καὶ μυρία τῇ γυναικὶ πράγματα παρέχῃ; τί τὸ κέρδος τῆς νηστείας καὶ τῆς ἐγκρατείας, ἀγάπης διεῤῥηγμένης;

miercuri, 20 iunie 2012

Distanța nu contează în dragoste


FotO: trilulilu

Să fim înțelepți în căutarea și păstrarea fidelității conjugale.

Dacă doi soți se iubesc, oricât de mare ar fi depărtarea care îi separă, chiar dacă bărbatul pleacă în călătorii, nicio distanță, nicio absență nu le micșorează dragostea dintreolaltă. Aceeași lege îi unește, fie că sânt împreună sau nu; aceeași legătură a firii garantează drepturile iubirii între soți, fie că sânt aproape sau departe unul de altul. Același jug al binecuvântării unește grumazii amândurora, chiar dacă unul din ei pleacă la mari depărtări, fiindcă nu pe grumazul trupului, ci pe al minții au primit jugul harului.   

Tu, bărbate, lasă la o parte trufia inimii și asprimea purtărilor când te întâmpină cuminte nevasta: alungă indignarea, când blânda soție te cheamă la dragoste. Nu-i ești stăpân, ci soț: nu ți-a fost hărăzită roabă, ci soție. Dumnezeu a vrut să fii povățuitor, nu tiran sexului slab. Întoarce-i purtarea de grijă, răspunde cu bunăvoință dragostei ei. Ești dur din fire? Trebuie să-ți șlefuiești purtarea în vederea căsătoriei și, din cinstire pentru unirea dintre voi, să renunți la sălbăticia din tine. 

Nu căutați, bărbaților, așternutul altor femei; nu uneltiți pentru împreunări străine. Gravă este curvia și insultă adusă firii. Doi a făcut Dumnezeu la început, pe Adam și pe Eva, adică bărbat și femeie, iar pe femeie a făcut-o din coasta lui Adam. Și le-a poruncit amândurora să fie un singur trup și să viețuiască într-ún duh.

De ce să tai trupul cel unu și să împarți același duh? E păcat împotriva firii. 

Sf. Ambrozie al Milanului, Hexaemeron - Cele șase zile ale creației, V, 7 (PL 14, 213) - Traducere de Marius Ivașcu după:

Simus astuti circa quaerenda et servanda coniugia.

Et si ii qui longinquis fuerant ortus sui tempore regionibus separatiinter se convenerint, et si vir ad peregrina contenderit, nulla longinquitas,nulla absentia complacitam minuat caritatem. Eadem lex praesentes absentesqueconnectit: idem naturae vinculum inter distantes et consistentes coniugalis caritatisiura constrinxit: eodum iugo benedictionis utriusque colla sociantur, etiam sialter obeat separatarum regionum longa divortia; quia non corporis cervice, sedmentis, iugum gratiae receperunt.

Sed etiam tu, vir, depone tumorem cordis, asperitatem morum, cum tibisedula uxor occurrit: propelle indignationem, cum blanda coniux ad caritatemprovocat. Non es dominus, sed maritus: non ancillam sortitus es, sed uxorem.Gubernatorem te Deus voluit esse sexus inferioris, non praepotentem. Reddestudio vicem, redde amori gratiam. Habes naturalem rigorem: debes temperare eumcontemplatione coniugii, et reverentia coniunctionis deponere animi feritatem.

Nolite quaerere, viri, alienum thorum, nolite insidiari alienae copulae.Grave est adulterium, et naturae iniuria. Duos primum Deus fecit, Adam et Evam,hoc est, virum et uxorem, et uxorem, de viro, hoc est, de costa Adam; et iussitambos esse in uno corpore, et in uno spiritu vivere.

Quid unum separas corpus, unum dividis spiritum? Naturae adulterium est.

marți, 19 iunie 2012

Mai presus de toate armonia


FotO: trilulilu

Să ne învățăm să fim înțelegători și blânzi cu toți, mai ales cu femeile noastre, și să ne străduim mult ca, fie că ne învinuiesc pe drept, fie pe nedrept, să nu ne îndreptățim, ci un singur lucru să avem în vedere: să dezrădăcinăm pricinile supărării și să ne îngrijim să fie pace adâncă în casă. Astfel, femeia va avea întoarcerea ei către bărbat (cf. Fac. 3, 16), iar bărbatul își va găsi refugiul în ea ca într-un liman ferit de tulburările și zgomotele de afară și își va afla într-însa toată mângâierea.

Căci femeia s-a dat ca ajutor, ca îndestulându-se cu sprijinul ei, bărbatul să poată face față încercărilor care vin asupra lui. De va fi cuviincioasă și blândă, își va înveseli bărbatulnu doar fiindu-i alături, ci se va arăta de folos și în toate celelalte, pe toate făcându-i-le ușoare și lesnicioase. Nu va îngădui să-l necăjească nici problemele de afară, nici greutățile care se ivesc în fiecare zi în gospodărie, ci ca un cârmaci iscusit va ocoli în așa fel viforul sufletesc cu înțelepciunea sa, încât să-l aducă la seninătate desăvârșită, iar cu priceperea ei îi va dărui multă odihnă. 

Pe cei uniți astfel nimic din cele din viața aceasta nu-i va mai putea supăra, nici să le răpească desfătarea. Când e bună-înțelegere și pace și legătura dragostei între bărbat și femeie, acolo toate bunătățile curg fără niciun efort, căci sânt împrejmuiți de un zid mare și nebiruit: de armonia gândirii (homonoia) cea după Dumnezeu.

Aceasta îi va face mai duri ca diamantul și mai tari ca fierul; aceasta îi va ajuta mai mult decât toată bogăția și averea; aceasta îi va înălța la slava cea de sus; aceasta le va câștiga har de la Dumnezeu din belșug.

Rogu-vă, dar, să nu punem nimic mai presus de aceasta, ci toate să le facem și să le rânduim astfel încât să fie liniște și pace în cămin.


Sf. Ioan Gură de Aur, Tâlcuiri la Facere, 38, 7 (PG 53, 360) - Traducere de Marius Ivașcu după:


Παιδευώμεθα ἐπιεικεῖς εἶναι καὶ ἥμεροι πρὸς πάντας μὲν, μάλιστα δὲ περὶ τὰς ἑαυτῶν γυναῖκας, καὶ πολλὴν ποιεῖσθαι σπουδὴν, ὥστε, κἂν δικαίως, κἂν ἀδίκως μέμψωνται, μὴ ἀκριβολογεῖσθαι, ἀλλ' ἑνὸς μόνου γίνεσθαι, τοῦ τὰ τῆς λύπης αἴτια ἐκποδὼν ποιεῖν, καὶ βαθεῖαν εἰρήνην κατασκευάζειν τῇ οἰκίᾳ, ἵνα καὶ ἐκείνη ἔχῃ πρὸς τὸν ἄνδρα τὴν ἐπιστροφὴν, καὶ ὁ ἀνὴρ ὡς εἰς λιμένα εἰς αὐτὴν ἔχῃ καταφεύγειν ἐκ τῶν ἔξωθεν ταραχῶν καὶ τῶν θορύβων, καὶ πᾶσαν ἐκεῖθεν εὑρίσκειν τὴν παραμυθίαν.

Πρὸς βοήθειαν γὰρ ἡ γυνὴ ἐδόθη, ἵνα ἀρκούμενος τῇ ταύτης παρακλήσει ἀντέχειν ὁ ἀνὴρ δύνηται πρὸς τὰ ἐπιόντα αὐτῷ. Ἐὰν γὰρ ᾖ κοσμία καὶ ἐπιεικὴς, οὐ μόνον τὴν ἀπὸ τῆς κοινωνίας παραμυθίαν παρέξει τῷ ἀνδρὶ, ἀλλὰ καὶ ἐν τοῖς ἄλλοις ἅπασι πολλὴν τὴν ἑαυτῆς χρείαν ἐπιδείξεται, πάντα αὐτῷ κοῦφα καὶ ῥᾴδια κατασκευάζουσα, καὶ οὐκ ἀφιεῖσα πεῖραν λαβεῖν οὔτε τῶν ἔξωθεν, οὔτε μὴν τῶν κατὰ τὴν οἰκίαν τικτομένων καθ' ἑκάστην ἡμέραν δυσχερῶν· ἀλλὰ, καθάπερ κυβερνήτης ἄριστος, οὕτως αὐτῷ τὸν χειμῶνα τῆς ψυχῆς διὰ τῆς οἰκείας σοφίας εἰς γαλήνην καταστήσει, καὶ τῇ παρ' ἑαυτῆς συνέσει πολλὴν αὐτῷ παρέξει τὴν παραμυθίαν.

Τοὺς γὰρ οὕτω συνδεδεμένους οὐδὲν λοιπὸν τῶν ἐν τῷ παρόντι βίῳ λυπῆσαι δυνήσεται, οὐδὲ τὴν ἡδονὴν αὐτῶν λυμήνασθαι. Ὅταν γὰρ ὁμόνοια ᾖ καὶ εἰρήνη καὶ σύνδεσμος ἀγάπης μετὰ γυναικὸς καὶ ἀνδρὸς, ἐκεῖ πάντα συῤῥεῖ τὰ ἀγαθὰ, καὶ ἀνάλωτοι πάσης

luni, 18 iunie 2012

Sântem mâini unii altora



Urmând legea înjugării iubirii ne slujim unul pe altul
Și, fiindcă sântem născuți din țărână, îmbrățișăm
Legea pământului, cea sădită de Dumnezeu din vechime.

Privește la cele gătite de înțeleapta nuntă cu luare aminte:
Cine ne-a învățat dragostea de înțelepciune? Cine a cercetat tainele
Toate ce se lucrează în pământ, în mare și-n cer?
Cine a dat legi cetăților? Și înainte de-acestea
Cine a făcut să răsară cetăți și cine a izvodit meșteșuguri?
Cine a umplut piețe și case și arene cu-ntreceri?
Cine a rânduit oaste-n cetăți și mese la ospețe?
Cine a așezat în templu ceată de cântăreți pentru jertfă?
Cine a îmblânzit viața fiarelor și ne-a învățat
Să arăm țarini și să sădim plante, iar pe mări
A lăsat neagra corabie să-nfrunte furtuni?
Cine a unit uscatul și marea cu umede căi,
Dacă nu nunta, cea care-adună cele risipite departe într-una.

Așa stau dară acestea. Dar cele înalte cu mult sânt mai bune:
Unii altora sântem mâini și urechi și picioare,
Căci căsătoria ne dă îndoite puteri,
Bucurie prietenilor și ciudă vrăjmașilor.
Împărtășite și grijile ușurează necazuri;
Iar bucuriile de obște sânt mai dulci amândurora;
Mai desfătată e bogăția adunată de cei de-ún-cuget,
Dar și mai desfătătoare ca bogăția-i unirea celor săraci.

Cheia cumințeniei și-a dorurilor e pentru amândoi
Însoțirea, și pecete a veșnicei prietenii.
Unul e puiul iubirii ce cu săltări îmbucură sufletul.
Una-i sorbirea din izvorul casnic negustat de străini,
Ce nu se revarsă-n afară, nici primește de-aiurea ceva.
Cu trupuri crescute întreolaltă, de-ún-cuget și cu aceeași evlavie
Ambii ascut aceeași săgeată a dragosteilor.

Sf. Grigorie Teologul, Poeme morale, II,230-276 (PG 37, 540) - Traducere de Marius Ivașcu după:

Τόνδε νόμον τίουσαι, ὁμοζυγέην τ' ἐρατεινὴν,
Ἀλλήλαις συνέβημεν, ἐπεὶ χοὸς ἐκγενόμεσθα,
Χοῦ νόμον ἠδὲ Θεοῖο παλαίτατον ἀμφιέπουσαι.

Δέρκεο τὰ μερόπεσσι γάμος πόρσυνεν ἐχέφρων.
Τίς σοφίην ἐδίδαξε φίλην, καὶ βένθε' ἀνεῦρεν,
Ὅσσα χθὼν, ὅσα πόντος, ὅσ' οὐρανὸς ἐντὸς ἐέργει;
Τίς πτολίεσσιν ἔθηκε νόμους; καὶ τῶνδεπάροιθεν
Τίς πτόλιας δ' ἀνέγειρε, καὶ ηὕρετομήδεσι τέχνας;
Τίς πλῆσεν ἀγορὰς καὶ δώματα, καὶ τίςἀγῶνας;
Τίς στρατὸν ἐν πολέμοισι, καὶ ἐνθαλίῃσι τραπέζας;
Τίς χορὸν ὑμνητῆρα θυώδει πήξατο νηῷ;
Τίς θηρῶν κατέλυσε βίον, καὶ γαῖανἀράσσειν,
Καὶ φυτοεργείην ἐδιδάξατο, καὶπελάγεσσι
Νῆ' ἐπαφῆκε μέλαιναν ἐπειγομένηνἀνέμοισι;
Τίς γαῖαν καὶ πόντον ὑγρῇ συνέδησεκελεύθῳ
Νόσφι γάμου, τὰ δὲ πολλὸν ἀπόπροθεν εἰςἓν ἄγειρε;

Καὶ τὰ μὲν ἐνθάδε, τοῖα. Τὰ δ' ὑψόθι, πολλὸν ἀρείω.
Ἀλλήλοισι χέρες τε καὶ οὔατα καὶ πόδες ἐσμὲν
Συζυγίῃ. Διπλοῦν δὲ γάμος καὶ ἄναλκιν ἔθηκε,
Χάρμα μέγ' εὐμενέεσσιν, ἄχος δέ τεδυσμενέεσσι.
Ξυναὶ καὶ μελεδῶναι ἐλαφρίζουσιν ἀνίας·
Ξυναὶ δ' εὐφροσύναι γλυκερώτεραιἀμφοτέροισι.
Τερπνότερος μὲν πλοῦτος ὁμοφρονέουσιτέτυκται·
Τερπνοτέρη πλούτοιο δ' ὁμοφροσύνηχατέουσι.

Κληῒς δ' ἀμφοτέροισι σαοφροσύνης τεπόθων τε  
 Συζυγίη, καὶ σφρηγὶς ἀναγκαίης φιλότητος.
Εἷς πῶλος φιλίης σκιρτήμασι θυμὸνἰαίνων.
Ἓν ποτὸν οἰκιδίης πηγῆς ξείνοισινἄγευστον,
Οὔτ' ἐκτὸς προρέον, οὔτ' ἔκτοθεν ἄλλονἀγεῖρον.
Συμφυέες σάρκεσσιν, ὁμόφρονες, εὐσεβίηςτε
Κέντρον ἐνἀλλήλοισι πόθῳ θήγοντες ὁμοῖον.

marți, 12 iunie 2012

Nu disprețui căsătoria





Tratând căsătoria cu atâta dispreț insulți înțelepciunea lui Dumnezeu și ocărăști toată creația. Dacă împreunarea este necurată, necurate sânt toate viețuitoarele care se nasc printr-însa, necurate sânteți și voi, ba chiar însăși firea oamenilore ste necurată. Cum va mai fi fecioară cea deja necurată?

Fugind de căsătorie ca de ceva spurcat, prin aceasta v-ați făcut mai spurcate decât toate, născocind o feciorie mai întinată decât curvia.

Nu ai avut relații trupești? Asta nu te face încă fecioară. Eu numesc fecioară numai pe aceea care, deși ar fi în stare să se căsătorească, totuși renunță la căsătorie. Dacă faci din căsătorie ceva interzis, fecioria nu mai este o alegere liberă, ci supunere față de o lege oarbă. Numărând căsătoria în rândul celor mai rele păcate, nu puteți pretinde că înfrânarea voastră este vrednică de laudă. A se abține de la ceva interzis nu poate fi un semn al nobleței și al vigorii unui suflet tânăr.     

Cel ce înjosește căsătoria, micșorează și slava fecioriei. Cel ce o laudă, sporește mai mult minunea aceleia și o face mai strălucitoare. Căci ceea ce se arată a fi bun doar prin comparație cu ceva mai rău, nu poate fi foarte bun. Căsătoria este frumoasă și tocmai de aceea fecioria e vrednică de mirare, fiindcă întrece ceva deja socotit a fi bun.      


Traducere de Marius Ivașcu după Sf.Ioan Gură de Aur, Despre feciorie, VIII, 1 (SC 125, p. 115) :


Διὰ τοῦτο ὑπεροψίᾳ ἀμέτρῳ κατὰ τοῦ πράγματος χρησαμένη εἰς τὴν τοῦ Θεοῦ σοφίαν ἐξύβρισας καὶ τὴν κτίσιν διέβαλες ἅπασαν. Εἰ γὰρ ἀκάθαρτον ὁ γάμος, ἀκάθαρτα μὲν ἅπαντα τὰ δι' αὐτοῦ τικτόμενα ζῷα, ἀκάθαρτοι δὲ καὶ ὑμεῖς, οὐ γὰρ ἂν εἴποιμι τὴν τῶν ἀνθρώπων φύσιν. Πῶς οὖν παρθένος ἡ ἀκάθαρτος;

Αἱ τὸν γάμον ὡς ἐναγὲς φεύγουσαι αὐτῷ τούτῳ τῷ φεύγειν πάντων γεγόνατε ἐναγέστεραι, παρθενίαν εὑροῦσαι πορνείας μιαρωτέραν.

Οὐχ ὡμιλήσας γάμοις; Ἀλλ' οὐδέπω τούτῳ παρθένος. Τὴν γὰρ κυρίαν τοῦ γαμηθῆναι γενομένην, εἶτα οὐχ ἑλομένην ταύτην ἂν εἴποιμι παρθένον ἐγώ. Ὅταν δὲ τῶν κεκωλυμένων τὸ πρᾶγμα εἶναι φῇς, οὐκέτι τῆς σῆς προαιρέσεως τὸ κατόρθωμα γίνεται ἀλλὰ τῆς ἀνάγκης τοῦ νόμου. Ὑμεῖς δὲ εἰς τὴν τῶν χειρόνων αὐτὸ τάξιν ὤσαντες, οὐκέτ' ἂν δύναισθε τῶν ἀπὸ τοῦ πράγματος ἀντιποιεῖσθαι ἐπαίνων. Τὸ γὰρ τῶν ἀπηγορευμένων ἀπέχεσθαι οὔπω γενναίας καὶ νεανικῆς ψυχῆς. 

Ὁ μὲν γὰρ τὸν γάμον κακίζων καὶ τὴν τῆς παρθενίας ὑποτέμνεται δόξαν· ὁ δὲ τοῦτον ἐπαινῶν μᾶλλον ἐκείνης ἐπαίρει τὸ θαῦμα καὶ λαμπρότερον ποιεῖ. Τὸ μὲν γὰρ τῇ πρὸς τὸ χεῖρον παραθέσει φαινόμενον καλὸν οὐκ ἂν εἴη σφόδρα καλόν· τὸ δὲ τῶν ὁμολογουμένων ἀγαθῶν ἄμεινον, τοῦτό ἐστι τὸ μεθ' ὑπερβολῆς καλόν, ὅπερ τὴν παρθενίαν ἀποδείκνυμεν οὖσαν ἡμεῖς.

luni, 11 iunie 2012

Făuritoarea chipurilor lui Dumnezeu




Cinstita nuntă e mai presus de tot darul pământesc, ca un pom roditor, ca o sădire aleasă, ca o rădăcină a fecioriei, ca lucrătoarea ramurilor cuvântătoare și însuflețite, binecuvântarea sporirii lumii, mângâietoarea neamului nostru, făuritoarea omenirii, zugrăvitoarea dumnezeieștii icoane.

Căsătoria l-a câștigat pe Domnul ca s-o binecuvinteze. Ea a primit să poarte lumea întreagă, căci a fost rânduită de Cel pe care l-a și înduplecat a se face om. Pentru aceea poate zice cu îndrăznire: „Iată eu și pruncii pe care mi i-a dat Dumnezeu” (Is. 8, 18).   

Traducere de Marius Ivașcu după Sf. Amfilohie al Iconiei, Cuvântări II,1 (PG 39, 45)    

Ὁ δὲ τίμιος γάμος ὑπέρκειται παντὸς δώρου γηΐνου, ὡς ἔγκαρπον δένδρον, ὡς ἀστεῖον φυτόν, ὡς ῥίζα τῆς παρθενίας, ὡς γεωργὸς τῶν λογικῶν καὶ ἔμψυχων κλάδων, ὡς εὐλογία τῆς τοῦ κόσμου αὐξήσεως, ὡς παρήγορος τοῦ γένους, ὡς δημιουργὸς τῆς ἀνθρωπότητος, ὡς τῆς θεϊκῆς εἰκόνος ζωγράφος, ὡς τὸν Δεσπότην εὐλογοῦντα κεκτημένος, ὡς πάντα τὸν κόσμον φέρειν δεχόμενος, ὡς ἐκείνῳ πολιτευόμενος, ὃν καὶ ἐνανθρωπήσαι ἐδυσώπησεν, ὡς δυνάμενος λέγειν μετὰ παῤῥησίας. Ἰδοῦ ἐγὼ καὶ τὰ παιδία, ἅ μοι ἔδωκεν ό θεός.

Sf. AMFILOHIE AL ICONIEI († după 394)
A fost avocat la Constantinopol, apoi episcop al Iconiei. A luptat împotriva arianismului și a unor secte eretice de origine maniheană. S-a păstrat numai o mică parte din vasta sa operă – doar opt cuvântări. 

duminică, 10 iunie 2012

Trei persoane, un singur trup


Taină este căsătoria și închipuire a unei realități mărețe. Este chip al Bisericii și al lui Hristos. Se săvârșește mare taină: mirii se însoțesc și cei doi se fac una. În tăcere solemnă, cu multă liniște, cei doi se unesc și împreună alcătuiesc nu o icoană neînsuflețită, nici un chip al vreunor lucruri pământești, ci chipul lui Dumnezeu Însuși. Vin laolaltă urmând a se face un singur trup. 

Fiecare părinte se bucură deopotrivă când i se căsătorește o fiică sau un fiu, ca pentru un mădular propriu care se întregește în trup. Deși se face multă cheltuială și se risipesc bani, totuși nu rabdă să-i vadă necăsătoriți. Căci amândoi sânt ca un mădular smuls din trup, incapabil de nașterea de prunci, incapabil să se întrețină singur în viața aceasta.

Dar cum se fac un singur trup? Ca și cum ai lua din aurul cel mai curat și l-ai amesteca cu alt aur, așa și aici, în focul plăcerii, femeia primește sămânța, o hrănește și o încălzește și, adăugându-i calitățile sale, o redă bărbatului la naștere. Iar pruncul e ca o punte și o întăritură. Astfel cei trei se fac una, copilul unindu-i pe amândoi părinții întreolaltă.   

Însă, dacă nu au copii, nu vor fi și atunci cei doi una? Desigur! Căci împreunarea săvârșește această unire, revărsând și amestecând trupurile amândurora. Precum se toarnă mir peste untdelemn și totul se face una, așa și aici.

Sf. Ioan Gură de Aur, Tâlcuire laEpistola către Coloseni, XII, 5 (PG 62, 387). Traducere de Marius Ivașcu după:


Μυστήριόν ἐστι ὁγάμος, καὶ τύπος μεγάλου πράγματος· Τῆς Ἐκκλησίας τύπος ἐστὶ καὶ τοῦ Χριστοῦ. Μυστήριοντελεῖται μέγα. Πῶς μυστήριόν ἐστι; Συνέρχονται, καὶ ποιοῦσιν οἱ δύο ἕνα. Διὰτί, ὅτε μὲν εἰσῄει πολλὴ σιγὴ, πολλὴ ἡσυχία· ὅταν δὲ συνίωσιν, οὐκ εἰκόναἄψυχον, οὐδὲ εἰκόνα τινὸς τῶν ἐπὶ γῆς, ἀλλ' αὐτοῦ ποιοῦντες τοῦ Θεοῦ. Ἔρχονταιἓν σῶμα γενησόμενοι.

Καὶ ὁ πατὴρ ὁμοίως χαίρει καὶ θυγατρὸς καὶ υἱοῦ γαμούντων, ὡς πρὸς οἰκεῖον μέλος ἐπειγομένου τοῦ σώματος· καὶ τοσαύτη δαπάνη γίνεται καὶ χρημάτων ἐλάττωσις, καὶ ὅμως οὐκ ἀνέχεται ἄγαμον περιορᾷν. Ὥσπερ γὰρ ἀπεσχισμένης αὐτῇ τῆς σαρκὸς, ἀτελὴς πρὸς παιδοποιίαν ἑκάτερος, ἀτελής ἐστι πρὸς βίου σύστασιν τοῦ παρόντος ἑκάτερος.

Πῶς δὲ καὶ γίνονται εἰς σάρκα μίαν; Καθάπερ χρυσοῦ τὸ καθαρώτατον ἂν ἀφέλῃς καὶ ἑτέρῳ ἀναμίξῃς χρυσῷ, οὕτω δὴ καὶ ἐνταῦθα, τὸ πιότατον τῆς ἡδονῆς χωνευούσης ἡ γυνὴ δεχομένη τρέφει καὶ θάλπει, καὶ τὰ παρ' ἑαυτῆς συνεισενεγκαμένη ἄνδρα ἀποδίδωσι. Καὶ γέφυρά τίςἐστι τὸ παιδίον. Ὥστε οἱ τρεῖς σὰρξ γίνονται μία, τοῦ παιδὸς ἑκατέρωθενἑκατέρους συνάπτοντος.

Τί οὖν, ὅταν παιδίον μὴ ᾖ, οὐκ ἔσονται δύο καὶ τότε; Εὔδηλον·ἡ μίξις γὰρ τοῦτο ἐργάζεται, ἀναχέασα καὶ ἀναμίξασα ἀμφοτέρων τὰ σώματα. Καὶ ὥσπερεἰς ἔλαιον μύρον ἐμβαλὼν, τὸ πᾶν ἐποίησεν ἓν, οὕτω δὴ καὶ ἐνταῦθα.