Părintele Savatie:„Biserica a primit declarația de război din partea mai marilor lumii… De acum înainte să ne aşteptăm doar la lovituri”

Interviu acordat jurnalistului Igor PÎNZARU pentru blogul IOANATAN.WORDPRESS.COM

Despre locul Bisericii în noua societate moldavă. / Despre tehnicile moderne de persecuţie. Închiderea emisiunii Pietrele vorbesc. / Despre declaraţia Sinodului Bisericii Ortodoxe Ruse şi „bîlbîielile” lui Marian Lupu. / Despre simbolurile comuniste, internet şi lupta televiziunilor pentru minţile umane

Savatie Baștovoi într-o discuție despre comunism și totalitarism cu filosoful francez Gérard Poulouin (unul din întemeietorii Universității Populare din Caen). Lansarea ediției franceze a romanului ”Iepurii nu mor” la Biblioteca din Saint-Lô

„Înainte de a scoate monumentul lui Lenin de la MoldExpo, scoateți-l pe Lenin din Constituția Moldovei!”

-Părinte Savatie, ați lipsit suspect de multă vreme din mass media moldovenească și de pe internet. Între timp s-au întâmplat niște lucruri: homosexualii au obținut o lege care să-i protejeze, Alianța a fericit poporul cu alegerea unui președinte care învață a citi discursuri de pe foaie și care merge la Bruxeles după indicații; comuniștii au declarat că lupta cu legea nediscriminare este sensul existenței lor ca partid și au revenit în Parlament. La Chișinău dar și prin raioane liberalii luptă cu monumentele leniniste, iar mai nou în lupta aceasta s-a angajat și Parlamentul care a interzis folosirea simbolurilor comuniste. Îmi amintesc că sfinția voastră încă în 2009 sugerați necesitatea scoaterii simbolurilor comuniste în afara legii. Cum credeți, de ce acest lucru s-a realizat anume acum și care vor fi consecințele acestei decizii politice pentru societatea noastră?
Lupta pentru simboluri este ultima şi cea mai importantă luptă pe care o duc cuceritorii dintru începuturi. Așa cum noi ne apărăm Crucea, care-l prefigurează pe Hristos, tot așa dracii de multe feluri și-au făcut simboluri și le-au înmînat oamenilor care îi slujesc. De la Hristos încoace, orice simbol în afara crucii este un simbol străin și, prin urmare, ostil Crucii. Masoneria internațională a mers pînă acolo încît și-a însușit diverse reprezentări ale crucii ca simbol a răului. De aceea astăzi e de o mie de ori mai greu să te orientezi în această luptă pentru simboluri.
Observați că imperiul ateist-sovietc a scos crucile de pe biserici și le-a înlocuit cu steaguri. Ei înțelegeau că puterea bisericii nu e în ziduri, ci în cruce. Cînd sugeram interzicerea simbolurilor comuniste prin lege în locul hărțuielilor prin intermediul Procuraturii împotriva demnitarilor comuniști, propuneam o luptă principială. Dar actuala guvernare a demonstrat că nu are principii, ci doar ambiții și că nu a fost în stare de o luptă corp la corp cu comunismul. Au aplicat lovitura într-un moment cînd animalul comunist era deja la pămînt, sleit de propria ură și măcinare, ceea ce face prezenta lege lipsită de grația pe care ar fi avut-o trei ani în urmă. E ca o vînătoare regală cînd animalul este împușcat în cușcă sau ca o coridă în care toreadorul își obosește taurul cu elicopterul, apoi vine și îi înfige sulița în ceafa cînd animalul este jos.
Această alianță ciudată își va arăta verticalitatea nu prin scoaterea monumentului lui Lenin de la Mold Expo, ci atunci cînd îl va scoate pe Lenin din Constituția Moldovei. Principalul punct al Constituției adoptate chiar în noiembrie 1917 și formulate de Lenin personal era decretul despre libertatea de conștiință în care primul punct prevedea „separarea Bisericii de stat și a școlii de Biserică”. Constituția actuală a Moldovei este fidelă acestui precept leninist care a motivat exterminarea a zeci de milioane de oameni și cu care ne lovesc din nou activiștii noii ordini mondiale.
Logica ne dictează că atunci cînd declari simbolurile comuniste și pe Lenin în afara legii, ca fiind criminale, trebuie să o începi de la abrogarea constituției lui Lenin. Monumentului lui Lenin de la Moldexpo i se închină Voronin și babele, iar lui Lenin din constituția Moldovei i se închină așa zisa societate civilă „nediscriminată” cu toți sprijinitorii lor occidentali.

„Treaba cu introducerea religiei în școli e o joacă”

-Dați-mi voie să vă contrazic. Pentru că totuși Mitropolia Moldovei a obținut introducerea religiei ca obiect de studiu în școli, încă pe timpul când ministru al educației era un om din partidul lui Urechian, care a fost înghițit de un alt partid. Nu putem spune că nu avem religie în școala. Problema e că de la o vreme avem tot mai puține școli pentru că Banca Mondială și Fondul Monetar Internațional cer optimizarea bugetelor pentru educație.
-Treaba cu introducerea religiei în școli e o joacă. Ce să vorbim, dacă nici academia noastră teologică nu are statut de școală, nu e recunoscută de stat. Teologia nu face parte din obiectele academice de studiu, așa cum e în marile universități europene și americane. Și atunci, despre ce vorbim? Ce s-a introdus în școli? O disciplină care nu e obiect de studiu recunoscut de stat și de aceea nu poate fi obligatoriu. E ca și croșetatul sau cursurile pionierești de traforaj.
Mai întîi trebuie schimbat statutul Bisericii, al religiei într-o societate majoritar ortodoxă, precum și statutul teologiei între celelalte discipline de studiu, abia apoi să se treacă la elaborarea unei forme potrivite pentru predarea teologiei elementare în școli. Altminteri, totul are aspectul unei concurențe electorale dintre Biserică și cei care se denumesc cu emfază „societate civilă” și care au aceleași metode și argumente ca și asociațiile luptătorilor ateiști din anii 20-30 ai secolului trecut.

”Dacă televiziunea și noile tehnologii ar avea o mai mare putere de persuasiune decît cartea, Hristos Dumnezeu ar fi făcut televiziunea și internetul cu două mii de ani în urmă și nu ne-ar fi lăsat o Evanghelie scrisă, ci un film”

-Aici vă dau dreptate. Pentru că nu trece o seara în care să nu vedem la televizor pe reprezentanți ai societății civile specializați în discreditarea și marginalizarea Bisericii ca factor de opinie și decizie în societate. Avem o ceată de ong-iști în frunte cu Ostaf, Bărbăroșie, Brega și Fonari care trambițează despre statul secularizat în care, vedeți dvs, societatea civilă poate și trebuie să se implice în politicile sociale ale statului, iar sfera de activitate a Bisericii trebuie să se limiteze la a boteza, a ingropa și a îngriji de invalizi. E adevărat că în aceleași emisiuni apar tot mai des și fețe bisericești sau oameni care, zic ei, reprezintă Biserica. Credeți că aceste apariții televizate sunt un mod eficient de apărare a Bisericii?

Cu Scott Lively, după filmarea emisiunii ”Pietrele vorbesc”.

-Televiziunea în Moldova a devenit un loc al minciunii. O spun cu experiența omului care a lucrat în televiziune. Am avut libertatea de a concepe și realiza o emisiune de autor de 45 de minute la o oră de maximă audiență. Dar asta pînă în momentul în care persoanele pe care le pomeniți au văzut în ieșirea unui „popă homofob” la televizor un pericol la adresa statului secularizat.
Există o înregistrare a unei ședințe a acestor activiști în care ei îmi pomenesc numele și fac un plan prin care să-mi atace emisiunea la CCA. Nu s-a ajuns la asta, deoarece eu nu încălcam nici legislația, nici codul deontologic al jurnalistului, exprimînd doar adevărurile creștine care îi deranjează. La scurt timp după aceea mi s-a propus un tîrg prin care eu mi-aș fi păstrat emisiunea cu condiția să nu mai ating cîteva teme.
Partea cu haz a întîmplării este că domnul Ţopa, patronul televiziunii, m-a asigurat într-o discuţie particulară că nu ştia nimic despre ruperea contractului meu cu Jurnal TV şi m-a rugat să revin. Fără nici o ranchiună personală, am considerat nedemn din partea mea să mă întorc într-o televiziune unde oamenii pot fi cumpăraţi sau vînduţi la nevoie şi unde homosexualii dictează. Mă întreb doar: cine sunt aceşti măscărici care au puterea să dicteze politici editoriale trecînd peste voia patronilor?
Așadar, în condițiile în care televiziunile din Moldova primesc fonduri guvernamentale și externe cu scopul declarat de a face lobby unor legi și atitudini anticreștine, ieșirea preoților la televizor este zadarnică și poate avea chiar un efect invers. Dar nu numai preoții, ci și jurnaliștii cu verticalitate au ajuns să fie persecutați pentru opinie, demiși din funții și înlocuiți cu persoane dubioase care nu au nici pregătirea profesională necesară și nici harismă, postura lor fiind aceia de DJ într-o discotecă de la țară. Intrați pe blogurile lor și vedeți că fac greșeli de ortografie, ca să nu mai vorbesc de logică, inadmisibile și pentru un copil de clasa a șasea. Unora ca aceștia li s-au încredințat politicile editoriale ale noilor televiziuni.
Putem declara cu fermitate că în Moldova oamenii sunt persecutați pentru opinie, iar libertatea presei a apus cu desăvîrșire. Eu personal am refuzat după aceea toate invitațiile de la mai multe televiziuni de la noi de a participa la vreo dezbatere sau emisiune, ceea ce îndemn să facă, măcar pentru o vreme, pe toți cei care au o credință dreaptă.
Creștinii trebuie să se întoarcă la carte. Este o minciună că televiziunea și noile tehnologii au o mai mare putere de persuasiune decît cartea. Dacă ar fi fost așa, Hristos Dumnezeu ar fi făcut televiziunea și internetul cu două mii de ani în urmă și nu ne-ar fi lăsat o Evanghelie scrisă, ci un film. Mitropolia are nevoie de o bibliotecă serioasă în centrul Chișinăului care să fie deschisă pentru toți cei care doresc să cunoască frumusețea moștenirii creștine.

„În ce-l privește pe Marian Lupu sau alt membru al Alianței care îndrăznesc să traseze limite Bisericii lui Hristos, le spun că părerile lor tulburi nu vor călăuzi niciodată popoare”

-Mai multă lume și, în special, credincioșii s-au arătat surprinşi de reacția Președintelui Parlamentului Republicii Moldova la Declarația Sinodului Bisericii Ortodoxe Ruse în legătură cu adoptarea legii egalității de șanse în care Conducătorii bisericii exprimau „dezacordul principial cu orice tentative de a declara viciile nefirești drept normă” remarcând că „Biserica protestează ferm împotriva legalizării viciului, a declarării comportamentului păcătos drept normă și cheamă să păstrăm principiile morale ale societății”. Marian Lupu a declarat atunci pe un ton foarte grav „Nimeni nu este în drept să indice statului suveran şi independent Republica Moldova ce să facă!”. Ar însemna că, ONU poate recomanda statutului Republica Moldova anumite politici sociale și de alt fel, Uniunea Europeană face demult acest lucru, iar Biserica trebuie să stea cumincioară în banca ei și să intervină în viața cetățenilor doar atunci când acești au nevoie să fie înmormântați? Cine este interesat să înstrăineze Biserica Ortodoxă de viața credincioșilor ei?

Ieromonah Savatie Baștovoi cu Patriarhul Teoctist, mitropolitul Germaniei Serafim și arhiepiscopul Tomisului, Teodosie

-Replica Sinodului Bisericii Ortodoxe Ruse a fost o necesitate canonică. Ea nu ar fi venit dacă Mitropolia Moldovei ar fi avut o poziție unitară. Dacă această chestiune a ajuns să fie discutată de Sinodul de la Moscova, care este cel mai numeros sinod din lumea ortodoxă (și în care mitropolitul Moldovei este membru permanent), atunci problema a atins cotele de sus ale gravității. Ortodoxia risca, în cazul Moldovei, să piardă claritatea evanghelică în privința a ceea ce este păcatul.
Este evident că Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse a fost pus într-o situație incomodă, aceea de a provoca acuzația lui Marian Lupu de amestec în treburile statului. Totuși această acuzație este infamă pe lîngă acuzația de complicitate la legalizarea păcatului. Sinodul a ales să rămînă fidel Evangheliei cu prețul unui scandal. Sminteala din popor a fost astfel înlăturată.
În ce-l privește pe Marian Lupu sau alt membru al Alianței care îndrăznesc să traseze limite Bisericii lui Hristos, le spun că părerile lor tulburi nu vor călăuzi niciodată popoare, decît în prăpastia cu orbi. Astăzi Biserica a primit declarația de război din partea mai marilor lumii și este vremea să ieșim din vraja părelnicii libertăți: să ne înarmăm cu armele luminii și să ne îmbrăcăm în armura dreptății că de acum înainte nu vom primi decît lovituri. Noaptea e pe sfîrșite, ziua este aproape.

Interviu realizat de Igor Pînzaru,
Iulie 2012,

SursA:
ioanatan.wordpress.com
ViA:
http://savatie.wordpress.com/

Iubiri contradictorii?

„Vi se pare că am venit să dau pace pe pământ? Vă spun că nu, ci dezbinare. Căci de acum înainte cinci dintr-o casă vor fi dezbinaţi: trei împotriva a doi şi doi împotriva a trei. Dezbinaţi vor fi: tatăl împotriva fiului şi fiul împotriva tatălui, mama împotriva fiicei şi fiica împotriva mamei, soacra împotriva nurorii sale şi nora împotriva soacrei” (Lc. 12, 51-53)

Domnul a unit într-o singură poruncă cinstirea Dumnezeirii și iubirea aproapelui, zicând: „Să iubești pre Domnul Dumnezeul tău …, și să iubești pre aproapele tău”.

Oare acum vom crede că s-a răzgândit, așa încât desființează obligațiile familiale, ne pune să ne împotrivim dragostei de părinți și a poruncit dezbinare între noi și cei mai dragi ai noștri? Atunci cum mai este El „pacea noastră, care a făcut din cele două una” (Ef. 2, 14)? Cum de zice El însuși: „Pacea Mea o dau vouă, pacea Mea vă las vouă” (In. 14, 27), dacă a venit să aducă neapărat dezbinare, despărțind pe părinți de copii și pe copii de părinți? Cum va fi „blestemat pentru că nu-și cinstește tatăl” (Deut. 27, 16) cel ce îl părăsește pentru Dumnezeu?
 
Dar dacăținem seamă că dragostea de Dumnezeu vine înaintea celei de aproapele, vomsocoti dezlegată și această problemă: cele omenești se cuvine să le așezi dupăcele datorate lui Dumnezeu.

Dacă trebuie să le slujim părinților, cu atât mai mult sântem datori să slujim Părinteluituturor.

Sf. Ambrozie al Milanului, Tâlcuiri la Evanghelia după Sf. Luca, VII, 134 (PL 15, 1734) - Traducere de Marius Ivaşcu după:


Putatis quod pacem veni dare in terram? Non dico vobis, sed separationem. Erunt autemex hoc quinque in domo una divisi, tres in duos, et duo in tres dividentur.Pater in filium, et filius in patrem dividentur: mater in filiam, et filia inmatrem: socrus in nurum suam, et nurus in socrum suam.

Ergo Dominumillum qui simul divinitatis reverentiam, et pietatis gratiam suadere complexusest dicens: Diliges Dominum Deum tuum . . . . et diligesproximum tuum; ita nunc mutatum esse opinabimur, ut abolerenecessitudinum nomina, collidere pietatis affectus, carissimorum pignorumdissidia mandasse credamus? Et quomodo ipse est pax nostra, qui fecit utraque unum?Quomodo ipse dicit: Pacem meam do vobis, pacem meam relinquo vobis, si parentes a filiis, filios aparentibus dissidio necessitudinis separaturus advenit? Quomodo Maledictusqui non honorat patrem,religiosus qui deserit?

Sed siadvertamus quia prima causa religionis, secunda pietatis est, enodem etiam hancaestimabimus quaestionem; oportet enim ut divinis humana posthabeas. Nam si officium parentibus exhibendum est, quanto magis auctori parentum.

Sfînta Mare Mucenică Eufimia, "hotarul" Părinţilor şi Sfînta Olga, împărăteasa Rusiei, cea întocmai cu apostolii

http://eufimiadincalcedon.wordpress.com/

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintei Olga, împarateasa Rusiei, cea întocmai cu apostolii.

Tragându-se dintr-o familie de neam ales din tinutul Pskov, din initiativa careia Varegii au venit in Rusia, printesa Olga fusese inzestrata de la Dumnezeu cu o frumusete rara si o inteligenta stralucita. Intr-o zi, pe când traversa fluviul Pskov, ea intâlni pe tânarul print Igor care de indata se indragosti de ea. La putin timp dupa aceea, tutorele acestuia din urma, printul Oleg, veni sa o ia pe printesa si o duse la Kiev pentru a i-o da in casatorie. In 945 marele print Igor a fost asasinat de Slavii din Volinia iar regenta principatului Kiev deveni Olga, pâna la majoratul fiului sau Sviatoslav (945-960). Guvernând cu intelepciune si mila, stiind in acelasi timp sa dovedeasca un caracter energic, printesa reusi sa reuneasca puterea, pâna atunci imprastiata, si putu astfel sa puna capat invaziilor ucigatoare ale triburilor slave. Ea organiza comertul si favoriza schimburile cu Bizantul, in scopul de a procura poporului sau germenii civilizatiei. Prin 955 intreprinse o calatorie la Constantinopol unde fu primita cu fast de imparatul Constantin VII Porfirogenetul, care o plasa printre cele mai inalte doamne de la curte (957) si unde ea primi, se pare, Botezul de la Patriarhul Polieuct, sub numele de Elena.
La intoarcerea sa in Rusia, ea strabatu tara pentru a raspândi credinta in Hristos si fonda orasul Pskov, in urma aparitiei unei triple raze de lumina ce cobora din cer. In lipsa fiului sau Sviatoslav, care participa la misiunile militare, Sfânta Olga lua asupra ei educatia celor trei fii ai acestuia : Iaropolk, Oleg si Vladimir, dar ea nu reusi sa ii boteze din cauza refuzului tatalui lor, pagân convins. In 969 ea se imbolnavi si incerca inca o data convertirea marelui print dar se lovi de refuzul sau obstinat. Sfânta prezise atunci viitoarea convertire a Rusiei la Crestinism precum si tristul sfârsit al fiului sau, care fu asasinat trei ani mai târziu de catre Pecenegi. Ea isi dadu sufletul in mâinile Domnului la 11 iulie 969. Moastele sale, transferate la Kiev de Sfântul Vladimir, fura ascunse cu ocazia frecventelor jafuri ale orasului si nu se mai stie unde se afla.
In ciuda eforturilor printesei de-o-seama-cu-Apostolii, convertirea sa nu avu consecinte imediate asupra poporului sau ; ea pregati totusi convertirea nepotului sau, Sfântul Vladimir (cf. 15 iulie) si reprezenta samânta care dadu nastere vietii crestine in Rusia, "precum aurora precede ziua luminoasa".

Familia mai presus de familie

FotO: orthphoto.net

„Muma mea și frații mei sânt aceștia, cari aud cuvântul lui Dumnezeu și-lfac” (Lc. 8, 21). Învățătorul care se dă pe Sine pildă celorlalți și careporuncește, împlinește El însuși poruncile Sale. 

Fiindcă avea să le spunăcelorlalți că cel ce nu va lăsa pe tatăl său și pe mama sa nu este vrednic deFiul lui Dumnezeu, se supune cel dintâi El însuși acestui principiu: nu pentrucă ar refuza respectul datorat mamei – tot porunca Lui e ca cel ce nu-șicinstește tatăl sau mama cu moarte să moară (cf. Ex. 21, 17; Mt. 15, 14; Mc. 7,10) – , ci întrucât se știe dator mai mult tainelor Tatălui decât dragosteiMaicii. 

Nu sânt lepădați cu obrăznicie părinții, ci ne învață că sânt mai sfintelegăturile care unesc mințile decât cele trupești.

Nici să nu socotească cineva călezează dragostea de părinți Cel ce împlinește porunca Legii: căci, de „va lăsaomul pe tatăl și pe muma sa și se va lipi de femeia sa, și vor fi doi întru untrup” (Fac. 2, 24), această taină se împlinește tocmai în Hristos și Biserică.De aceea, nu Și-a putut pune părinții înaintea propriului Trup.

Sf. Ambrozie al Milanului, Tâlcuiri la Evanghelia după Sf. Luca,VI, 36 (PL 15, 1678) - Traducere de Marius Ivaşcu după:

Mater et fratres mei hi sunt, qui verbum Dei audiunt, et faciunt. Moralismagister qui de se caeteris praebet exemplum, atque ipse praeceptor, ipse etiamsuorum exsecutor est praeceptorum.

Praescripturus enim caeteris quoniam qui non reliquerit patrem et matremsuam, non est Filio Dei dignus, sententiae huic primus ipse se subiicit: nonquo maternae refutet pietatis obsequia (ipsius enim praeceptum est, Qui nonhonoraverit patrem aut matrem, morte moriatur), sed quia paternis semysteriis amplius quam maternis affectibus debere cognoscat.

Neque tamen iniuriose refutantur parentes, sed religiosiores copulaementium docentur esse, quam corporum.

Nec putet aliquis offendiculum esse pietatis, ubi mandatum Legisimpletur: si enim relinquet homo patrem et matrem, et adhaerebit uxori suae, eterunt duo in carne una, recte sacramentum hoc in Christoservatur et Ecclesia. Et ideo parentes corpori proprio non potuit anteferre.

Cuvântul care rănește, dar vindecă

FotO: portal-credo.ru

„Feciori ai? Învață-i pre ei”, îndeamnă Înțelepciunea, „și înduplecă din pruncie grumazul lor. Fete ai? Păzește trupul lor și să nu-ți arăți veselă fața către ele” (Sir.7, 23-24).

Totuși ne iubim copiii, feciori și fete, foarte mult: mai mult ca orice pe lume. Dar cei ce umblă cu mănuși cu ei iubesc prea puțin pe cei ce nu voiesc nicicum să-i supere, pe când cei ce se poartă cu mai multă asprime acum, le fac bine pentru tot restul vieții.

Domnul nu a venit să ne facă pe plac acum, ci a avut în vedere fericirea noastră în veșnicie. Să ne folosim și noi de aceeași metodă inspirată de dragoste.

Această certare este pedeapsă prevăzătoare, care înțelepțește mintea. Astfel ceartă Învățătorul, precum zice în Evanghelie: „Ierusalime, Ierusalime, care ucizi pre proroci și omori cu pietre pre cei trimiși la tine! De câte ori am vrut să adun pre fiii tăi, în ce chip adună găina puii săi sub aripi și n-ați vrut!” (Lc.23, 37)  

Mustrarea poat efi făcută cu dispreț sau năsâlnic, pentru a sili pe aproapele. Dar ea se poate face și pentru a da în vileag păcatul. De această din urmă mustrare se vede silit Domnul să se folosească în pedagogia Sa din pricina împuținării credinței multora.

Mustrarea și pedeapsa sânt răni ale sufletului care vindecă păcatele și țin departe moartea.  

Clement Alexandrinul, Pedagogul, I, 9 (PG8, 340) - Traducere de Marius Ivaşcu după:

«Τέκνα σοί ἐστιν; παίδευσον αὐτά», ἡ σοφία παραινεῖ, «καὶ κάμψον αὐτὰ ἐκ νεότητος αὐτῶν. Θυγατέρες σοί εἰσι; πρόσεχε τῷ σώματι αὐτῶν, καὶ μὴ ἱλαρώσῃς πρὸς αὐτὰς τὸ πρόσωπόν σου.»

Καίτοι τὰ τέκνα ἡμῶν, υἱούς τε καὶ θυγατέρας, σφόδρα καὶ ὑπὲρ πᾶν ὁτιοῦν ἀγαπῶμεν. Ἐπεὶ δ' οἱ μὲν πρὸς χάριν ὁμιλοῦντες ὀλίγον ἀγαπῶσιν ὃ μὴ λυποῦσιν, οἱ δὲ πρὸς ὠφέλειαν ἐπιστύφοντες, εἰ καὶ παραυτίκα λυπηροί, ἀλλὰ εἰς τὸν ἔπειτα εὐεργετοῦσιν αἰῶνα, οὐ τὴν παραυτίκα ἡδονὴν ὁ κύριος, ἀλλὰ τὴν μέλλουσαν ἐσκόπησε τρυφήν.

Νουθέτησις μὲνοὖν ἐστιν ψόγος κηδεμονικός, νοῦ ἐμποιητικός. Τοιοῦτος ὁ παιδαγωγὸς νουθετῶν,ὡς κἀν τῷ εὐαγγελίῳ λέγων «ποσάκις ἠθέλησα συναγαγεῖν τὰ τέκνα σου, ὃν τρόπον ὄρνιςσυνάγει τὰ νοσσία αὐτῆς ὑπὸ τὰς πτέρυγας αὐτῆς, καὶ οὐκ ἠθελήσατε».

Ἔλεγχος δέἐστιν προφορὰ ἁμαρτίας εἰς τὸ μέσον φέρουσα. Τούτῳ μάλιστα συγχρῆται ὡςἀναγκαίῳ τῷ τρόπῳ τῆς παιδαγωγίας διὰ τὸ ἔκλυτον τῆς τῶν πολλῶν πίστεως.

Ἔλεγχος γὰρ καὶἐπίπληξις, ὥσπερ οὖν καὶ τοὔνομα αἰνίττεται, αὗται πληγαὶ ψυχῆς εἰσι,σωφρονίζουσαι τὰς ἁμαρτίας καὶ θάνατον ἀπείργουσαι.

Ascultarea nu e slăbiciune

FotO: qbebe.ro

„Iisus era supunându-se lor” (Lc. 2, 51). Deși era învățătorul virtuții,totuși împlinea datoria dragostei de părinți. Ne mai mirăm că se supune Tatălui, cel ce a fost supus și Maicii? Nu slăbiciunii, ci dragostei se datorează această supunere.

Învață poruncile ce-ți sânt de folos și recunoaște pildele iubirii. Învață ce le datorezi părinților tăi: mamei îi ești dator pentru primejdia nașterii, pentru multele osteneli și griji. Nașterea ta, rodul îndelung așteptat, i-a adus sărmanei mai mare chin: a izbăvit-o de durerile nașterii, dar i-a sporit grijile pentru tine. 

Ce să mai spun despre tații care poartă de grijă pentru viitorul fiilor lor și, muncind din greu, seamănă semințe a căror roade le vor culege urmașii? Oare nu se cade să fie răsplătiți măcar pentru aceste eforturi?  

De ce oare fiului nerecunoscător i se pare prea lungă viața tatălui și prea scurtă vremea ce-i rămâne pentru a se bucura de moștenire, pe când Hristos se bucură să fie împreună-moștenitor cu noi?

Sf. Ambrozie alMilanului, Tâlcuiri la Evanghelia după Sf. Luca, II, 65 (PL 15, 1575) - Traducere de Marius Ivaşcu după:


Et erat subditus illis. Quid enim magister virtutis, nisiofficium pietatis impleret? Et miramur si Patri defert, qui subditur matri? Nonutique infirmitatis, sed pietatis est ista subiectio.

Disce potius tuae utilitatis praecepta, et exempla pietatis agnosce.Disce quid parentibus tuis debeas: partus periculum, matri longa fastidia,matri longa discrimina, cui miserae in ipsis votorum fructibus maius periculumest: et cum ediderit quod optavit, partu absolvitur, non timore.

Quid anxios patres loquar pro filiorum profectu, etmultiplicatos alienis usibus census, iactaque agricolae semina posterorumaetatibus profutura? Nonne pro his obsequia saltem oportet rependi?

Cur impio patris vita prolixior, et communitas patrimonii videtur angustior, cum Christus non refugiat cohaeredes?

Când părinții tăi îmbătrânesc

FotO: comatliber.blogspot.com

După ce zice: „Să iubești pre Domnul Dumnezeul tău, și pre aproapele tău”, bine adaugă Legea: „Cinstește pre tatăl tău și pre muma ta”. 

Aceasta este prima treaptă a dragostei, căci Dumnezeu a vrut ca ei să fie mai marii tăi. Cinstește-i slujindu-le, ca nu cumva să-i jignești: nici măcar cu o privire nu se cuvine rănită dragostea părinților.

Dar puțin lucru este a nu-i răni. Cinstește pe părinții tăi, căci Fiul lui Dumnezeu Și i-a cinstit pe ai Săi. Ai citit că „era supunându-Se lor”: dacă Dumnezeu S-a supus robilor, cum trebuie să te supui tu părinților? Cinstea și pe Dumnezeu Tatăl, așa cum nimeni nu L-a putut cinsti, încât S-a făcut ascultător până la moarte (Filip. 2, 8). 

Nu răbda, fiule, ca mila altora să-i hrănească pe părinții tăi; nu răbda ca posturile săracilor să le asigure hrana părinților tăi. Dacă nu le porți de grijă de drag și ca să-ți fie bine, măcar de rușine hrănește-i tu, fiule, sau tu, fiică.

Nu-ți crapă obrazul dacă, intrând tu în biserică, maica ta bătrână întinde mâinile către alții și, trecând pe lângă ea fiica, cere pomană de la străini, pe când tu pășești cu capul sus și saluți din priviri, vânturându-ți haina,cerceii, brățările și inelele?

Dar dacă-și întoarce cuvântul spre tine, cerând datoria firii, prețul hranei pe care ți-a dat-o, mâinile tale care-i datorează slujire celei ce te-a născut? Ce-i vei răspunde?

Sf. Ambrozie cel Mare, Tâlcuire la Evanghelia după Sf. Luca, VIII, 74 (PL 15, 1788) - Traducere de Marius Ivaşcu după:


Bene ergo Lex quae praemiserat: Diliges Dominum Deum tuum, et diliges proximum tuum, subiecit: Honora patrem tuum et matrem.

Primus enim gradus iste pietatis est; namque hos auctores tibi esse voluit Deus. Honora obsequiis, ut abstineas a contumeliis, quia ne vultu quidemlaedenda pietas est parentum.

Sed parum est non laedere. Honora tuos, quia suos Dei Filius honoravit. Legisti enim, „et erat subditus illis”: si Deus servulis, quemadmodum tu parentibus? Honorabat et patrem Deum, quemadmodum nemo potuit honorare, ut esset obediens usque ad mortem.

Ne commiseris, fili, ut parentes tuos aliorum fames pascat: necommiseris, fili, ut ieiunia pauperum parentibus tuis cibum quaerant. Si nonpropter gratiam et salutem, propter verecundiam pasce vel tu, fili, vel tu,filia.

Non pudet si te ingrediente in Ecclesiam, alienis manus suas anus materextendat, et praetermissa filia, de extraneis stipem poscat; cum tu transeassublimi collo, et nutibus oculorum, trahens vestem, habens inaures, et dextralia, et annulos?

Quid si in te sermonem suum vertat, reposcens naturae debitum, nutrimentorum pretium, manus tuae quod genitrici debetur officium? Quid respondebis?