Iarna trecuta cand eram insarcinata si singura aici, cele cateva fire ma faceau sa mai uit de griji. Asa ca am ramas foarte mirati cand in Ajunul Craciunului, cand noi impodobeam podul, sub felinar au inceput sa apara niste raze cu unghiuri constante intre ele, si niste cercuri aproape perfecte. Din pacate nu am fotografiat si rezultatul final, dar a fost foarte frumos si demn de si mai multa mirare...
Cînd Te-ai pogorît la moarte, Cel ce ești Viața cea fără de moarte, atunci iadul l-ai omorît cu strălucirea Dumnezeirii; și cînd ai înviat pe cei morți din cele de dedesubt, toate Puterile cerești au strigat: Dătătorule de viață, Hristoase, Dumnezeul nostru, slavă Ție!
luni, 23 ianuarie 2012
Poveste de iarnă: Paianjenul ”companion” de R.P.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)